Financial Times. Lawrence Summers: Trebuie să ne pregătim de recesiune. Excesul de austeritate este mai riscant decât risipa fiscală ● May luptă să-i convingă pe criticii acordului Brexit înaintea votului ● Les Echos: Cursul petrolului: analiștii refac în scădere calculele privind evoluția prețului ● Handelsblatt: Cum ar putea Estul schimba în rău politica germană ● O Jornal Economico: Aruncarea unei priviri spre UE în 2019 chiar dă fiori ●Kathimerini: Atac al grupării anarhiste Rubicon cu sticle cu vopsea asupra Ambasadei SUA din Atena. Lectură plăcută!
- Financial Times. Lawrence Summers: Trebuie să ne pregătim de recesiune. Excesul de austeritate este mai riscant decât risipa fiscală
Când oamenii sunt sănătoși, ei nu-și imaginează care va fi cauza morții lor. O redresare economică este sănătoasă dacă în ea nu se vede ce ar putea cauza următoarea recesiune. După acest standard, revenirea din criza financiară care a avut loc în 2008, deși dezamăgitor de lentă, pare să fi fost sănătoasă în cea mai mare parte a ei.
Dar, această judecată este pusă acum sub serioase îndoieli. Afirmația lui Paul Samuelson potrivit căreia piața de valori este un barometru sensibil care poate avertiza asupra următoarelor recesiuni ne fac să ne uităm la ce se întâmplă pe piețele de capital.
Riscul de credit e în creștere, prețurile materiilor prime scad, iar investitorii au început să ceară randamente mai mari pentru obligațiunile americane pe termen scurt decât pentru cele cu termene mai lungi.
Opinia generală a piețelor financiare este că recesiunea este mult mai probabil să se producă în următorii doi ani.
Indicatorii economici ai celor mai mari economii din lume, China și SUA, sugerează, de asemenea, un motiv considerabil de îngrijorare. Aproape fiecare indicator chinez din ultimele luni a fost sub așteptări. Autoritățile din Beijing văd acum necesitatea unor măsuri de stimulare dacă vor s--și atingă obiectivele de creștere. Revizuirea estimărilor privind datele economice viitoare tinde să se facă în scădere direcție pentru perioade lungi. Această tendință este deosebit de pronunțată în China, având în vedere sensibilitatea politică extremă a statisticilor economice.
În SUA, inflația se află din nou sub obiectivul de 2% al Rezervei Federale, investitorii se așteaptă ca această stare de lucruri să continue și în următorul deceniu. În timp ce creșterea numărului locurilor de muncă rămâne solidă, creșterea ocupării forței de muncă se face cu o oarecare întârziere. Percepțiile oamenilor de afaceri și ale consumatorilor sugerează că este foarte probabil ca ritmul de creștere să încetinească.
Poate că economia Statelor Unite se va bucura de o aterizare ușoară: creșterea locurilor de muncă va încetini spre niveluri sustenabile, iar creșterea productivității ar accelera suficient pentru a permite o creștere continuă a produsului intern brut cu 2% și o creștere a salariilor care să nu ducă la accelerarea inflației. Dar acest lucru ar necesita atât abilități politice, cât și puțin noroc. Având în vedere că pornim de la niveluri ridicate ale datoriei și de la un șomaj scăzut, recesiunea este rezultatul cel mai probabil.
Este aproape de neconceput că economia globală sî rămâne sănătoasă în fața unor probleme economice grave, atât în China, cât și în SUA, chiar lăsând deoparte conflictele lor privind comerțul și tehnologia. Europa nu dispune de energia economică necesară, iar incertitudinile asociate cu Brexitul, protestele din Franța, tranziția politică germană și populismul italian fac ca continentul european să fie mai degrabă o sursă de probleme decât de soluții.
Ca și generalii care refac bătălia dusă în ultimul război la care au participat, prea mulți factori de decizie se concentrează asupra problemelor de ieri. Economia globală are mult mai multe șanse de a suferi de o scădere decât de a se supraîncălzi în următorii doi ani. Este mai probabil ca fluxul creditării să fie prea mic decât în excest, deflația prețurilor activelor este mai probabilă decât ca acestea să formeze o bulă speculativă, iar austeritatea în exces reprezintă un risc mai mare decât risipa fiscală.
Provocarea critică pentru politica monetară și fiscală va fi menținerea unei cereri suficiente pe fondul incertitudinii geopolitice enorme, a protecționismului sporit, a nivelurilor ridicate ale datoriiilor și a factorilor demografici care conduc la creșterea economisirii populației și la scăderea investițiilor companiilor.
Fed ar trebui să semnaleze că este hotărâtă să evite o recesiune care ar duce la o nouă decadă de inflație mai mică decât cea țintită. Banca Populară Chineză și alte bănci centrale ar trebui, de asemenea, să recunoască faptul că evitarea altei recesiuni este cel mai important lucru cu care pot contribui la stabilitatea financiară.
Factorii de decizie fiscali ar trebui să realizeze că randamentul real foarte scăzut al obligațiunilor guvernamentale este un semnal că pot fi absorbite mai multe datorii. Cele mai mari economii ar trebui să încerce să limiteze fricțiunile comerciale și să semnaleze că sunt angajate să coopereze pentru a sprijini creșterea globală prin asigurarea unor fluxuri adecvate de capital către piețele emergente și evitarea unui ciclu de protecționism.
Dacă temerile mele legate de recesiune se dovedesc a fi corect, costurile unei întârzieri a răspunsului prin politici adecvate ar putea fi catastrofale. Este ironia momentului actual faptul că prudența cere respingerea austerității.
N.Red. Lawrence Summer este economist, fost secretar de stat al Trezoreriei SUA.
Alte articole din Financial Times:
- May luptă să-i convingă pe criticii acordului Brexit înaintea votului
Parlamentari marcanţi din toate partidele se mobilizează încercând să împiedice o ieşire fără acord
În această săptămână, în timp ce politicienii se întorc la Westminster înaintea crucialului vot de marţea viitoare cu privire la acordul de retragere, Theresa May încearcă să-i atragă pe unii critici ai acordului său cu privire la Brexit, iar un grup de parlamentari din toate partidele încearcă să blocheze ieşirea din UE fără acord.
Oficiali din cadrul guvernului susţin că premierul nu va încerca să amâne pentru a doua oară votarea acordului său, iar votul va avea loc pe 15 ianuarie, după nişte dezbateri în Camera Comunelor care vor începe miercuri şi care vor dura patru zile.
Pentru dna May, calculele parlamentare par insurmontabile, dar Kwasi Kwarteng, ministrul care gestionează Brexit-ul, a susţinut că "speră foarte mult" ca planul de compromis pe tema Brexit-ului să fie votat. El a spus că, "în politică, o săptămână înseamnă foarte mult".
Pe fondul speculaţiilor potrivit cărora dna May ar pierde votul de săptămâna viitoare, parlamentarii se mobilizează încercând să împiedice Marea Britanie să iasă din UE fără un acord oficial în această privinţă.
Cei din Downing Street vor încerca să întărească sprijinirea acordului scoţând în evidenţă pericolele implicite ale unui Brexit fără acord sau ale unui al doilea referendum, ei căutând totodată să obţină noi asigurări din partea Bruxelles-ului cu privire la Irlanda de Nord. Luni şi miercuri, dna May i-a invitat la un pahar pe parlamentarii conservatori, încercând astfel din nou să îi convingă să-i susţină planul.
Dar ea se izbeşte de noi probleme după ce o serie de parlamentari marcanţi din diverse partide au semnat un plan menit să împiedice guvernul să impună o serie de măsuri în lipsa acordului fără consimţământul parlamentului. Separat, peste 200 de parlamentari i-au scris premierului, cerându-i să excludă un asemenea rezultat.
Duminică, premierul a refuzat să-şi repună de mai multe ori planul în atenţia parlamentului dacă el va fi în mod repetat respins de parlamentari.
"Dacă acordul nu este votat nici de această dată, atunci ne vom trezi practic pe un teren nemarcat", a declarat ea la BBC. "Nu cred că cineva poate spune exact ce se va întâmpla în privinţa reacţiei pe care o va avea parlamentul".
O coaliţie formată din parlamentari marcanţi - printre care conservatorul Nick Morgan şi laburista Yvette Cooper - au propus un amendament la reglementările financiare, care ar împiedica Trezoreria (ministerul britanic de finanţe, n. red.) să schimbe impozitarea fără consimţământul parlamentului în eventualitatea unui Brexit fără acord.
Dacă amendamentul este convenit marţi, atunci când legea în domeniu urmează a fi dezbătută, guvernul ar primi astfel un mesaj dur prin care va fi avertizat că majoritatea parlamentarilor se opune ieşirii din UE fără acord.
Totuşi, un oficial apropiat unui ministru eurosceptic din guvern a avertizat că, chiar dacă amendamentul va fi aprobat, Regatul Unit ar putea ieşi fără acord la sfârşitul lunii martie.
"Amendamentul este 'solid', dar tot ne-am putea trezi fără acord", a spus oficialul. "Dacă e ataşat legislaţiei deja existente, lucrul e îngrijorător. Dar întrebarea care se pune este ce va face guvernul în această situaţie? Să ajungă în 24 de ore la un acord cu UE? Să prelungească valabilitatea Articolului 50? Sigur este că numai un acord poate împiedica ieşirea fără acord".
Duminică, dna May a recunoscut că "încă mai încearcă" să obţină nişte asigurări legale potrivit cărora un aşa-zis plan pe tema frontierei irlandeze - menit să evite frontiera dură şi bazat pe o uniune vamală temporară între Regatul Unit şi UE - va fi unul pe o perioadă limitată.
Ea a părut totodată să se arate mai puţin dură în eventualitatea unui al doilea referendum, afirmând că, "în opinia sa", un al doilea vot ar dezbina ţara.
"Aş spune să nu lăsăm ca dorinţa de perfecţiune să devină duşmanul binelui, pentru că există pericolul să nu mai ajungem la niciun fel de Brexit", a declarat ea la BBC.
Duminică, Partidul Democrat Unionist din Irlanda de Nord, care sprijină guvernul minoritar al dnei May, a sporit tensiunile, cerându-i să "rămână fermă" în privinţa prevederilor "otrăvitoare" pe tema frontierei irlandeze.
Nigel Dodds, vicepreşedintele DUP, a declarat că "problemele fundamentale care fac ca acest acord să nu fie bun par să nu se fi schimbat. Problema frontierei rămâne otrava care face ca orice vot pe tema acordului de ieşire să fie atât de toxic", a subliniat el. "Zilele ce vor urma vor demonstra dacă guvernul este de bună calitate".(RADOR)
- Les Echos: Cursul petrolului: analiștii refac în scădere calculele privind evoluția prețului
În ciuda unui început bun al anului, analiștii își revizuiesc prognozele de prețuri. Îndoielile cu privire la creșterea globală și reziliența producției americane de combustibil îi determină să fie mai precauți.
După un trimestru în care au văzut cum prețurile petrolului au scăzut cu mai mult de 40%, acestea au câștigat aproximativ 8% din scădere, ajungând până la 48,89 de dolari pentru WTI, referință americană și 58,31 de dolari pentru Brent, referință europeană.
Creșterea este chiar de 15% dacă luăm ca bază de comparație punctul scăzut atins pe 24 decembrie. În această lună, prețurile au urcat cu aproximativ 3%, profitând de cifrele bune ale ocupării forței de muncă din SUA și de tonul mesajelor președintelui Fed, dar și în contextul încercării de lovitură de stat din Gabon.
Această tendință nu pare să fie sustenabilă, spun analiștii. Potrivit Goldman Sachs, Brentul este de așteptat să varieze în 2019 în jurul a 62.50 dolari față de 70 dolari într-o estimare anterioară. WTI este de așteptat să fie în jur de 55.50 dolari, în timp ce estimările anterioare erau de 64.50 dolari.
Aceeași poveste e și la Société Générale, care și-a redus prognoza cu 9 dolari, până la 64,25 dolari pentru Brent și 57,25 dolari pentru WTI. La UBS, analistii sunt putin mai optimisti: ei estimeaza ca Brent va ajunge la 70 de dolari in trei-sase luni.
Pentru a-și ajusta pozițiile, investitorii vor monitoriza mai mulți factori, începând cu cererea. Recentul declin al prețurilor este parțial legat de temerile privind o încetinire globală și, prin urmare, de cererea de petrol alimentată de războiul comercial chino-american.
"Piața petrolului a inclus prognoze de creștere excesiv de pesimiste", a declarat Damien Courvalin de la Goldman Sachs. Michael Wittner de la Societe Generale este de acord: "În timp ce există solide surse de îngrijorare cu privire la creșterea globală sunt solide, fundamentele rămân robuste. "
Celălalt subiect important al pieței petrolului va fi aplicarea cotelor stabilite de OPEC și partenerii săi. După scăderea drastică a prețurilor, Organizația și Rusia au decis să extragă cu 1,2 milioane de barili mai puțin pe zi, începând din ianuarie.
"Dacă respectarea cotelor de către OPEC și partenerii săi este similară cu ceea ce s-a observat după acordul de acum doi ani, este probabil ca piața să reechilibreze în prima jumătate a anului", spune un analist de la Commerzbank.
- Handelsblatt: Cum ar putea Estul schimba în rău politica germană
În anul 2019 vor avea loc trei scrutine în landurile din estul Germaniei. Cum partidul de extremă-dreaptă Alternativa pentru Germania se află pe poziţii de top în sondaje, regiunea ar putea oferi o mostră a unei instabilități viitoare.
Estul este diferit: acesta este unul dintre truismele definitorii ale politicii germane. În 2019, acest lucru va fi pus la încercare, deoarece trei dintre cele șase landuri federale ale fostei Germanii de Est, comuniste vor organiza alegeri parlamentare regionale.
În toate cele trei landuri - Saxonia, Turingia și Brandenburg - peisajul politic s-a schimbat rapid în ultimii ani, mai ales din cauza ascensiunii Alternativei pentru Germania, un partid de extremă-dreapta, anti-imigraţie, fondat în 2013.
Sondajele arată că AfD luptă pentru primul loc în toate cele trei landuri. Pentru moment, celelalte partide politice refuză să ia în considerare o coaliție cu noul partid. Dar forţa AfD ar putea provoca perturbări sistemice, împiedicând formarea unor guverne stabile. De asemenea, ar putea împinge partidele tradiţionale să adopte un ton mai strict împotriva imigrației.
Unii economiști germani de top văd în evoluțiile din fostele landuri comuniste un risc pentru activitatea de afaceri. Michael Hüther, directorul Institutului de Cercetări Economice din Köln, a declarat pentru Handelsblatt că succesul continuu al AfD ar putea şubrezi instituțiile democratice și ar reduce dorința de a ajunge la compromisuri. "Această pierdere a capacității democratice de a acționa ar slăbi capacitatea landurilor de a atrage afaceri", a spus Hüther.
După alegerile de land de anul trecut din Bavaria și Hesse, AfD este reprezentată în toate cele 16 parlamente locale din Germania. Partidul nu are putere reală, deoarece nu face parte din niciun guvern regional. În cele trei landuri estice, AfD este puțin probabil să guverneze chiar şi în cazul preconizatelor victorii electorale din septembrie și octombrie.
Succes continuu
Încă de la înființare, AfD are cea mai mare putere în Est, fiind ajutat de cotele mai ridicate ale sărăciei și șomajului, de îmbătrânirea populației și de expunerea mai redusă la imigranți în perioada comunistă. În Germania de Est, pare să se fi trecut decisiv dincolo de etapa votului de protest, nucleul dur al susţinerii sale votând acum la fel de mult din convingere ca din frustrare.
În ultimii ani, landurile estice au înregistrat izbucniri regulate de xenofobie violentă. În septembrie anul trecut, orașul Chemnitz din Saxonia a ţinut prima pagină a presei internaționale atunci când un caz de înjunghiere a escaladat în demonstrații anti-imigraţie la scară largă.
Pentru AfD, strategia actuală pare să rămână ferm neschimbată, păstrând distanța față de establishment-ul politic și absorbind frustrarea politică. Și, de asemenea, să încerce să nu se împuște singură în picior. Aceasta este o posibilitate distinctă: în istoria sa scurtă, partidul are un record remarcabil de divizări, facţiuni și rivalități interne.
Alegerile din Saxonia, care se învecinează cu Republica Cehă, vor avea loc pe 1 septembrie. Dintre cele trei landuri estice, ea are climatul politic cel mai volatil. În prezent, landul este condus de o coaliție a celor două partide dominante în politica germană postbelică, creștin-democrații de centru-dreapta și social-democrații de centru-stânga. Dar sondajele sugerează o prăbușire a sprijinului pentru ambele partide, făcând puțin probabil ca această coaliție să supraviețuiască în această formă.
În 2014, nou-formatul AfD a câștigat 6,5% în Saxonia. Asta pare acum cu foarte mult timp în urmă. În alegerile generale din 2017, AfD a reușit să obțină un succes-şoc, depăşind sondajele şi înregistrând o susţinere de 27%. Sondajele de opinie sugerează că partidul rămâne aproape de acest nivel, fiind în competiție pentru primul loc cu un CDU slăbit.
Partidele tradiționale în prăbuşire rapidă
În Brandenburg, care înconjoară capitala Berlinului, atenţia se va îndrepta spre social-democrați. SPD a condus statul într-o varietate de coaliții de la reunificarea din 1990. În prezent, guvernează împreună cu Die Linke, succesorul partidului comunist est-german.
După toate aparenţele, landul se descurcă bine. Șomajul este scăzut, iar economia evoluează peste media națională. Însă schimbări ale peisajului politic general încep să se facă simţite şi aici.
Ultimii doi ani au înregistrat o accelerare a colapsului susţinerii pentru SPD la nivel național. Acest lucru a fost reflectat în Brandenburg, unde sprijinul pentru partid a scăzut de la 32% în 2014 la aproximativ 20% în prezent. AfD a ajuns la același nivel, de la 12% în urmă cu patru ani.
Turingia are în prezent un premier regional de la Die Linke, care guvernează cu SPD și Verzii într-o coaliție "roșu-roșu-verde". Ca și în alte părţi, sondajele indică o scădere bruscă a sprijinului pentru partidele tradiționale și de guvernământ, CDU, SPD și Die Linke fiind toate pe cale să sprijin substanțial.
AfD este condusă la nivelul landului de către Björn Höcke, considerat un extremist de dreapta chiar și pentru standardele partidului. Ca și în celelalte landuri, AfD este foarte puțin probabil să obțină puterea aici, dar va încerca să devină cel mai puternic partid și să facă în aşa fel încât aritmetica unor coaliții alternative să fie cât se poate de dificilă. (RADOR)
- O JORNAL ECONÓMICO: Aruncarea unei priviri spre UE în 2019 chiar dă fiori
UE, așa cum obişnuiește să meargă, nu înaintează. Trebuie să fie schimbaţi antrenorii de marş. Reformele nu se văd şi nici măcar nu se poate spune că se târăsc, întrucât nu se mișcă.
Dacă privim lumea, nu ne putem închipui o imagine mult mai bună, deși apare o superputere, China, care se evidențiază, cu obiective bine definite pe termen lung și dând impresia că ştie (deoarece s-a pregătit) încotro să meargă.
Într-un mesaj care coincide cu începutul Anului Nou Gregorian (anul chinez va avea loc abia pe 5 februarie), Xi Jinping a fost categoric: "ritmul reformelor noastre nu va bate pasul pe loc și deschiderea noastră va crește", cu alte cuvinte, în ciuda complexității climatului geopolitic global actual, economia chineză va continua să se deschidă spre lume.
Primul meu comentariu din "Jornal Económico" "cu fiori" referitor la perspectivele politice și economice ale Uniunii Europene (UE) în 2019 poate să-și pună prima amprentă (fără a mai vorbi despre Brexit) asupra rezultatelor alegerilor din luna mai: înaintarea semnificativă a populismului și extremei-drepte. Și începând de acolo, un teren bine cultivat pentru o mișcare europeană și internațională de extremă-dreapta, mai formală sau informală, bine sau mai bine organizată, care urmează să se instaleze și să se consolideze.
Condițiile stabilite în Europa indică spre această direcție. Nu avem o singură țară europeană dintre Cele Mari (hotărâtoare în politica UE) și cea mai mare parte a celor mici și mai mici, cu un minim de stabilitate. Acestea sunt, în cea mai mare parte, "stângace", fără identitate, dintr-un motiv sau altul. Într-o stare de turbulență latentă sau evidentă.
Germania se balansează în toate părțile. Politica de refugiați a lui Merkel a deschis fisuri în societatea germană. Dreapta tradițională (creștină) este în criză, SPD în declin lent, dar constant. Astfel, organizarea politică tradițională a țării s-a prăbușit, lăsând cale liberă apariţiei populismului și extremei-drepte și consolidării lor într-un mod semnificativ.
Merkel, în mesajul său de Anul Nou 2019, pare să fi ieșit dintr-un vis, spunând că Germania "trebuie să-și asume mai multă responsabilitate pe arena internațională". Oare visul tău de a-și asuma "mai multă responsabilitate" este destinat și interiorului Europei? Va avea urmări asupra progresului structural al Europei?
Nu mai puțin important, oare de această dată Merkel va fi hotărâtoare (și are puterea de a face acest lucru) în reducerea asimetriilor existente și care se auto-reproduc, condiționând dezvoltarea multor țări din UE și a Uniunii în ansamblul ei? De exemplu, asimetrii în accesul la finanțare. Germania se poate finanța la o rată a dobânzii mai mică de 1%, deoarece euro funcționează pentru Germania ca o monedă slabă, în timp ce pentru Portugalia și pentru alte țări euro este o monedă scumpă, cu rate ale dobânzii mult mai ridicate. Oare acest gen de responsabilitate se află în mintea lui Merkel?
Franța, în ceea ce privește societatea politică, se "dezintegrase" deja la ultimele alegeri, cu aproape dispariția partidelor tradiționale și cu ascensiunea fulgerătoare a lui Macron. Dar acum, cu "vestele galbene", Macron aproape s-a înecat. El supraviețuiește la suprafața apei. Încotro merge Franța? O mare incertitudine. Această situație lasă un teren fertil pentru continuarea progreselor consolidate ale organizaţiei lui Marine Le Pen, cea care nu a fost atinsă și care înaintează pas cu pas. Cine știe dacă, în această nouă conjunctură, va face pași foarte fermi ...!
Despre Italia nu sunt multe de spus. Un guvern împotriva naturii. O societate "amestecată", cu inegalitățile sale persistente și mari de dezvoltare economică și socială nord-sud, și o destructurare politică înfiorătoare într-un profund "bain-marie". Are deja câteva ipoteze de restructurare politică, însă incapacitatea sa a reprezentat o constantă.
De asemenea, avem, la nivelul ţărilor mari, Spania și Polonia.
Spania a avut deja și are turbulențele sale structurale cu diferitele puteri autonome, îndeosebi Catalonia, în ultima vreme. Acum vede apariţia pe scenă a unui nou fenomen, populismul de extremă-dreapta, și care va avea o influență decisivă asupra constituirii noii puteri politice din Andaluzia, îndepărtând PSOE, care de la schimbarea franchistă a fost întotdeauna stăpânul acelei regiuni.
Polonia este unul dintre cazurile de democrație limitată, mass-media aflându-se într-o situaţie de cvasi-clandestinitate, cu vini clare ale Uniunii, care nu aplică propriile sale decizii. Un alt focar de mare instabilitate.
Și pentru a amesteca totul, numai Brexit-ul lipseşte, ale cărui scenarii de deznodământ sunt foarte complexe, cu efecte imprevizibile pe tot continentul european.
Țările mici și mijlocii au problemele lor. Unele mai multe, altele mai puține. Cu toate acestea, în unele există o anumită stabilitate, sau altfel, o mai mică instabilitate. Pot aceste țări mai mici să joace un rol pozitiv în "reanimarea" UE?
Există puține speranțe, după părerea mea, deoarece Uniunea Europeană nu pare să aibă un nivel minim de coerență între țări și o discuție privind soluțiile adecvate, practic la nici un nivel. Ați realizat deja că deciziile europene sunt întotdeauna adoptate sub presiune şi la ore mici și niciodată pe baza unei discuții solide? Acest fapt trebuie să fie patologic.
UE, așa obişnuieşte să meargă, nu înaintează. Trebuie schimbaţi antrenorii de marş. Reformele nu se văd şi nici măcar nu se poate spune că se târăsc, deoarece nu se mișcă. Cu toate acestea, există țări care se îmbogățesc pe seama altora din Uniune. Gândiți-vă doar la un euro slab pentru unii și scump pentru alții. Prin urmare, această Europă îi servește pe unii.
UE poartă vina pentru această tendință de mișcări spre populism și extrema-dreaptă și pentru stagnarea și pierderea puterii în ultima vreme, în contextul mondial.
UE nu convinge europenii de bunătatea sa pe viitor.
Această linie de continuitate, această formă de acțiune a principalilor lideri și politicieni ai Uniunii, în special a țărilor mai mari, nu se încadrează în principiile care au existat la începutul acestei instituții. Cu fiecare zi care trece, pacea și înțelegerea între țările europene se cutremură și devin foarte periculoase. (RADOR)
- Kathimerini: Atac al grupării anarhiste Rubicon cu sticle cu vopsea asupra Ambasadei SUA din Atena
Un atac cu vopsea asupra clădirii Ambasadei SUA din Atena a fost lansat în noaptea de duminică spre luni (ora 03.30) de gruparea anarhistă Rubicon. Poliţia a dus la secţie 10 persoane din care 2 au fost arestate (un bărbat în vârstă de 23 de ani şi un altul în vârstă de 24 de ani). Potrivit poliţiei, punctul ales de membrii grupării pentru a arunca sticlele cu vopsea este partea laterală a clădirii ambasadei, unde se află intrarea în locul de parcare ce este păzit de forţele de securitate ale ambasadei. Făptaşii, circa 10 persoane pe motociclete, au aruncat aproape simultan sticle cu vopsea şi fumigene pentru a nu fi înregistraţi de camere, dar şi pentru a crea confuzie, astfel încât să poată fugi. Ei au fost urmăriţi imediat de poliţiştii eleni.
Ministerul grec de Externe: "astfel de atacuri nu pot afecta îndelungatele legături de prietenie dintre popoarele noastre"
Atacul cu sticle cu vopsea împotriva ambasadei SUA din Atena a fost condamnat într-un comunicat de Ministerul grec de Externe, subliniind că "astfel de atacuri nu pot afecta îndelungatele legături de prietenie dintre popoarele noastre". "Condamnăm aruncarea de vopsea de către membri ai unei grupări anarhiste în curtea Ambasadei Statelor Unite ale Americii, fapt ce a provocat pagube materiale. Astfel de atacuri nu pot afecta îndelungatele legături de prietenie dintre popoarele noastre şi relaţia strategică dintre Grecia şi Statele Unite care se consolidează într-o astfel de perioadă crucială pentru ţara noastră şi pentru regiune. Autorităţile elene competente întreprind toate acţiunile necesare pentru ca vinovaţii să fie duşi în faţa justiţiei", se arată în comunicatul Ministerului de Externe.
Geoffrey Pyatt: Condamn actul de vandalism prostesc şi fără sens asupra Ambasadei SUA
"Condamn actul de vandalism prostesc şi fără sens asupra Ambasadei SUA" a scris ambasadorul american la Atena, Geoffrey Pyatt, într-un mesaj pe Twitter. În acelaşi timp, ambasadorul american a mulţumit poliţiei elene pentru "acţiunea ei rapidă". (RADOR)
