În ultimul deceniu, impozitele bancare s-au răspândit treptat în economiile emergente din Europa, scrie publicația Euromoney. Ungaria a deschis drumul în 2010, când guvernul Fidesz al lui Viktor Orban a aplicat o taxă pe activele sectorului. Slovacia a urmat exemplul Ungariei doi ani mai târziu, iar Polonia în 2016. Indiferent dacă aceste taxe erau un răspuns rezonabil la abaterile industriei bancare sau erau doar un mod de a obține venituri bugetare, un lucru este clar: o asemenea taxă ca cea din România este cea mai inechitabilă și cea mai greșit concepută dintre toate celelalte taxe similare.
Noua taxă este concepută de Partidului Social Democrat (PSD), care a demonstrat un entuziasm tot mai mare în a-și arăta mușchii populismului după ce a obținut victoria în alegerile parlamentare de la sfârșitul anului 2016. Anunțând măsura pe 18 decembrie, ca parte a unui pachet mai larg de măsuri fiscale, Ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici numește această taxă drept " impozit pe lăcomie ".
Băncile din România, spune el, au făcut profituri excesive și au făcut înțelegeri în vederea menținerii în mod artificial a ratelor dobânzilor. Pentru a contracara acest lucru, ele nu doar că vor fi taxate, dar taxa va crește în funcție de indicele dobânzii interbancare ROBOR.
O asemenea retorică nu este o noutate pentru PSD. Liderii partidului au pus presiune pe bancheri în mod constant în ultimii doi ani. Ratele dobânzilor au crescut în mod cert în România ultimului an, însă acest lucru se datorează în mare parte cheltuielilor guvernamentale ale PSD, care au alimentat creșterea inflației. Guvernul a fost atât de generos cu creșterea salariilor din sectorul public, cu majorarea pensiilor și cu subvențiile pentru energie, încât este în pericol să depășească în acest an deficitul bugetar de 3% - lucru pe care mulți îl consideră realul motiv pentru instituirea noilor impozite.
Profituri ... și pierderi
Dacă se pune problema profiturilor bancare, Teodorovici a citat un raport al Autorității bancare europene care arată că băncile din România au înregistrat o rentabilitate a capitalului propriu de 21% în prima jumătate a anului 2018. Adică de trei ori mai mare decât media UE. Acest lucru este atât de ne-adevărat încât te duce cu gândul la o lipsă totală de onestitate.
În primul rând, cifra citată se referea la primele trei cele mai mari bănci din România. Pentru sectorul bancar românesc, media e de 15,7%. Mai important, perioada în cauză a fost una de excepție, după restructurările dureroase care au dus la provizionări masive. Între 2009 și 2014, sectorul se străduia de fapt să supraviețuiască, fără să se poată gândi la profituri. Abia în 2015, randamentul capitalurilor proprii a revenit la două cifre, iar bancherii locali și-au fixat 12% -13% ca obiectiv realist pe termen lung.
Erste a plătit în 2005 circa 3,75 miliarde de euro pentru preluarea liderului pieței- BCR, după care o bună bucată de timp au avut de gestionat deteriorarea calității activelor aflate în portofoliul de credite corporate moștenite, mare parte a lui fiind legat de sectorul public.
În ultimii ani, creșterea economică puternică din România și gradul redus de penetrare bancară au făcut țara interesantă pentru grupurile bancare europene.
Analiștii spun că impactul pachetului fiscal conceput de PSD va fi sever, ducând la încetinirea avansului economiei de la 4% anul trecut la 2,1% până în 2020. De asemenea, România ar putea depăși plafonul deficitului bugetar convenit cu UE în acest an din cauza cheltuielilor mari, a colectării insuficiente și a împrumuturilor mai scumpe.
Piața bursieră a României a scăzut cu peste 17% în primele trei zile de după anunțul lui Teodorovici. În aceeași perioadă, acțiunile noului lider de piață - Banca Transilvania au pierdut aproape un sfert din valoarea lor. Au fost afectate și grupuri regionale cu expunere pe România, chiar și în contextul unor piețele de capital europene volatile.
Liderii PSD pot avea succes în a-i convinge pe alegătorii români că băncile din România sunt lacomi și că merită să fie pedepsite. Cu toate acestea, la o analiză independentă, pare destul de evident că lăcomia este de fapt de partea guvernului, care dorește propriul tort populist, pe care să-l mănânce dar pe care să-l plătească băncile, indiferent de costurile pentru economie.
7
17
