”Având în vedere obiectivul asumat prin Programul de guvernare de realizare a unei creşteri economice inteligente, sustenabile şi inclusive bazată pe o forţă de muncă calificată şi retribuită conform calificării...” –așa debutează textul OUG 114 prin care Guvernul a instituit potopul de taxe asupra mediului privat, între care și taxa zisă ”pe lăcomie”. Această primă frază este foarte importantă pentru a înțelege de ce există un conflict între ”inteligența” creșterii economice din România ultimilor ani și sustenabilitatea ei.
Astfel, caracterul sustenabil al creșterii economice, cu alte cuvinte ca aceasta să fie de durată și ”să țină”, vine din calitatea ei. Atât inteligența, cât și calitatea presupun ca această creștere să aibă loc fără să strice echilibrul macro, reflectat în ținerea sub control a deficitului bugetar, a celui de cont curent, a datoriei publice, a inflației ș.a.m.d.
Cu alte cuvinte, politica fiscală și de venituri aflate la dispoziția guvernanților, precum și strategia guvernamentală, trebuie calibrate de așa natură încât avansul economic să nu conducă la ceea ce vedem astăzi, exprimat în cifre reci, creștere geamănă a ambelor deficite, bugetar și de cont curent. Pentru că obligativitatea finanțării acestora poate conduce, pe repede înainte, la recesiune.
În România, pentru ca cele mai sus descrise să nu rămână doar un discurs teoretic există în plan intern constrângeri legale prin Legea responsabilității fiscale, iar în plan extern prin tratatele semnate de statul român. Ca de exemplu cel privind deficitul structural sau chiar cel de aderare la UE (care ne permite azi să ne mândrim cu președinția rotativă). Apariția în legislația noastră a legii responsabilității fiscale a fost generată exact de nevoia ca, indiferent de ciclul electoral, efectele politicii fiscale și de venituri să nu degenereze în crize economice de amploare atunci când economia intră în recesiune. Cu alte cuvinte, să nu repetăm istoria. Sau, ca să venim în zilele noastre să nu devastăm, pardon, devansăm ca ritm de creștere statele puternice, în același timp devastând economia.
În Legea privind responsabilitatea fiscală (care este, culmea, pomenită și ca temei al nefastei Ordonanțe) sunt trecute, între altele, praguri care nu pot fi depășite pentru ponderea cheltuielilor cu salariile în PIB și în buget, interdicții privind majorarea veniturilor în timpul anului ș.a.m.d. și responsabilități pentru miniștrii de finanțe și prim ministru pentru validarea datelor din buget (înțelegem că între timp abrogate tot printr-o ordonanță de urgență).
Programul de guvernare al alianței PSD_ALDE a intrat de la bun început în coliziune frontală atât cu articolele legii sus-amintite, cât și cu responsabilitatea în înțelesul ei comun.
Pentru că, la baza politici economice a guvernului sta asa numita strategie wageledgrowth, adică în traducere liberă creștere economică generată de creșterea salariilor, care ar fi urmat să stimuleze cererea agregată (ceea ce s-a și întâmplat cu asupra de măsură) pentru ca ulterior oferta internă să reacționeze și ea în același sens ( ceea ce nu s-a mai întâmplat) etc.
Și, pentru că legea nu permitea, TOATE majorările salariale au avut loc prin formula clasică ”prin excepție de la Legea responsabilității fiscale, litera, paragraful etc...
Deși deciziile privind măsurile de majorare a salariale nu sunt criticabile în sine, ci doar ca ritm de creștere sau dozaj, este astăzi un fapt de notorietate că ele au fost ”gândite” de doi consilieri care, pe ici, pe colo chiar au insistat să-și asume paternalitatea programului de guvernare, cel puțin ca fundamentare teoretică. Primul, aflat mai la vedere, este consilierul de stat Darius Vâlcov. Cel de-al doilea, mai timid din fire și care nu-și etalează multiplele funcții plătite din bani publici, în afara calității de profesor de economie, este Cristian Socol. Acesta este, în același timp și consultant pe probleme macroeconomice al premierului Viorica Dăncilă și membru într-un comitet de programare (cum altfel) macroeconomică la Comisia Națională de Strategie și Prognoză și un pic președinte la Fondul român de Contragarantare.
Pe cât de discret în apariții publice comparativ cu energicul Darius Vâlcov care înlocuiește cu succes orice atribuții în materie de finanțe, bănci, burse șamd atât pe ministrul de finanțe în funcție cât și pe premier, pe atât de activ este de prezent dl. Socol pe rețelele sociale și în massmedia.
În afară de a lăuda Guvernul și realizările acestuia în materie de creștere economică în postări pe facebook în tandem cu un alt coleg de catedră care deține un post la ASF, cât de inteligentă (creșterea) vom vedea, dl. C.Socol insistă periodic în a prezenta și eventual a fundamenta științific cât de bună este strategia wedledgrowth, evitând, probabil din modestie, să și-o și asume pe cazul particular al României. Domnia sa predă ”Lecții de macroeconomie” sub această titulatură în ziarul Adevărul, dar nu ezită să o facă sub alte titluri în ZF si alte publicații cu profil economic. Zilele trecute a mai publicat unul sub titlul ”Efectele nespuse ale strategiei #wageledgrowth”.
Nu intrăm în amănunte, deși nu ni se pare că respectivele efecte n-au fost spuse. Acestea ar fi – reducerea inegalității și a riscului de excluziune socială (vezi și inclusivul din prima frază a ordonanței – n.n) , a condus la îmbunătățirea demnității umane, a redus migrația creierelor în domenii strategice, va fi însoțită de #newdevelopentarism, dar și de #softpaternalism, și nu în ultimul rând, a crescut cumpărăturile de produse eco-bio.
Nimic de zis, este probabil că așa s-a întâmplat. Însă toate aceste beneficii ale wageledgrowth este foarte posibil să fi fost obținute doar pe termen scurt, deoarece sustenabilitatea creșterii este condiționată atât de responsabilitatea fiscală în sensul științei pe care o predă dl.profesor la ASE, cât și de cea legală, umilită în exercițiul funcțiunii de Executiv. Din punct de vedere macroeconomic, strategia wageledgrowth aplicată fără măsură și dozaj s-a suprapus pe ciclul de maxim avânt al economiei. Aceasta a venit deci să suplimenteze artificial și suplimentar cererea agregată și a creat următoarele probleme, pe fondul insuficienței ofertei interne care să satisfacă cererea astfel puternic stimulată. Cumpărările fie ele și de produse eco-bio s-au realizat din import, deficitul balanței comerciale a României adâncindu-se accelerat și puternic până la 13 miliarde de euro pe primele 11 luni ale anului.
La această deteriorare a contribuit copleșitor importul de bunuri agroalimentare, in pofida recoltei record din agricultură. Cu alte cuvinte, wageledgrowth a contribuit în mod generos, mai exact cu 13 miliarde de euro, la finanțarea locurilor de muncă în străinătate prin cumpărarea de produse în mod ironic produse în general de multhulitele multinaționale. Un alte efect nespus al #wageledgrowth este acumularea în structura cheltuielilor bugetare a unor obligații în pondere de 10% venituri pentru personalul bugetar care vor trebui plătite indiferent de încetinirea economiei, sau mai grav de intrarea ei în recesiune. Aceasta nu reprezintă chiar o creștere inteligentă.
În general, #wageledgrowth a avut ca efecte deloc ascunse pentru că ele sunt înscrise în statisticile INS (trecut și el în subordinea Guvernului, deocamdată nu direct sub Comisia de Prognoză) deteriorarea a 4 din 5 criterii nominale necesare pentru aderarea la zona euro după ce acestea fuseseră TOATE îndeplinite la debutul implementării strategiei. Să le luăm pe rând.
Inflația (creșterea acesteia ca urmare a stimulării creșterii agregate peste potențial știe dl, profesor) deficitul ( de la îndeplinirea criteriului structural la ținerea acestuia în buza limitei maxime de 3% din PIB, cu reevaluări destul de dubioase ale CNP, sperăm că nu Comitetul de programare..) dobânda la împrumuturile pe termen lung ( nu doar că nu ne mai calificăm în criteriul Maastricht, dar ne împrumutăm la costurile unei țări aflate deja în recesiune) .
Acestea din urmă se reflectă și în structura cheltuielilor cu dobânda în buget în creștere fulminantă (25%) . Cu alte cuvinte finanțarea wageledgrowth s-a realizat în foarte mare măsură din împrumuturi de la bănci, pedepsite acum cu impozite pentru acest fapt de netăgăduit. De deficitul de cont curent am pomenit mai sus, nu revenim. Nivelul datoriei publice în PIB a rămas singurul criteriu nominal îndeplinit, cu rezervele mai sus exprimate privind prognoza evoluției PIB. Ar fi chiar interesant de văzut cum apreciază wageledgrowth , doamna Socol care întrunește și dânsa, pe lângă calitatea de profesor și pe cea de funcționar ASF și este implicată activ în Comitetul Interministerial pentru Trecerea la Euro.
Adevărul este că, în materie de logică fiscală , nu de responsabilitate, wageledgrowth s-a dorit a fi un soi de perpetuum mobile în sensul destul de visător că va alimenta bugetul de stat pe calea întoarcerii creșterii în veniturile bugetare. Desigur, aceasta are loc, dar nu în așa măsură precum și-au dorit-o strategii (este ușor de intuit că aceasta a fost și singura rațiune viabilă a trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat). Efectele disruptive ale #wagelegrowth pe care dl. Socol nu le amintește niciodată sunt un coșmar pentru alcătuirea bugetului pe 2019 și raportarea deficitului pe 2018. Deși acestea nu sunt pomenite direct în fundamentarea OUG că nu poți chiar să-ți dai direct cu stângul în dreptul, pomelnicul de investiții (newdevelopmentarismul) trecut acolo e greu să mai păcălească pe cineva.
Pe scurt, atât dificultatea enormă în a închide bugetul pe 2019 cât și inovarea de taxe inexistente în practica fiscală din Calea Lactee, cum este legarea taxei pe active de ROBOR, sunt cauzate in proporție covârșitoare de wageledgrowth, mai exact de susținerea finanțării acestei teorii omorâte de practică. În mod ciudat,din păcate nu doar pentru fundamentaliștii acestei teorii de politică economică, atunci când intri bocancii în economie furnizând ca pretexte lăcomia mediului privat și mai ales a străinilor, wageledgrowth s-a transformat, pentru că a fost aplicat în mod habotnic într-o adevărată pacoste. Pentru că Ordonanța în disperarea ei, nu doar că este insuficientă pentru a plăti nota de plată a strategiei, dar ar putea avea efecte adverse majore și pentru finanțarea datoriilor deja acumulate. Astfel și ultimul criteriu de care am amintit mai sus (cel al ponderii datoriei publice in PIB) nu va mai fi îndeplinit, deoarece ordonanța are un puternic caracter prociclic. Adică vine să inhibe creşterea economică atunci când ea oricum încetinește.
Domnule profesor, aceasta este doar o parte din nota de plată pentru wageledgrowth, ea poate fi citită printre rândurile ordonanței de urgență pentru cine are curajul să-și scrântească mintea în acel ghiveci.
Despre alte efecte ascunse să sperăm că n-o să le simțim foarte repede, deși probabilitatea e foarte redusă. Și știți ce este foarte, foarte trist. Că o vor plăti în măsură foarte mare fix cei cărora dvs susțineți că wagelwdgrowth le-a adus demnitate, reducerea inegalității și produse eco-bio pe masă. Creierele strategice fi vor demult plecate, în caz că prin creșterea economică inteligentă, sustenabilă și inclusivă pe care o promovați Uniunea Europeană nu ne va îngrădi și libertatea de mișcare.
Că pe aia a capitalurilor mi-este clar că ministrul de finanțe nu o înțelege, în cazul în care chiar dânsul este ministrul de...
11
3
