Huawei este precum China: toată lumea o vrea, dar se și teme de ea ● Când clasa de mijloc din China face economii, suferă laolaltă muncitorii chinezi și economiile occidentale ● Jobsledgrowth: noile locuri de muncă și creșterea modestă a salariilor fac cercul virtuos al economiei americane

HotNews.roFoto: Hotnews
  • Huawei – prieten sau dușman în bătălia pentru 5G?

Dacă „o criză este o oportunitate adusă de un vânt primejdios”, așa cum spune un vechi proverb chinezesc, atunci Huawei gonește pe o furtună. Iar gigantul telecom poate fi lipsit de orice control asupra locului unde îl va purta uraganul.

O salvă de acuzații a expus întrebări dificile despre probitatea companiei și a reînviat îngrijorări vechi privind relația sa cu serviciile secrete chineze. Regatul Unit, aflat în mare nevoie de prieteni în perspectiva Brexitului, se străduie să atenueze rezultatele adverse. A ignora vâlva în creștere înseamnă a riscă să-și strice relațiile cu cel mai apropiat aliat, Statele Unite, aflate într-un aspru război comercial cu China care a devenit sinonim cu Huawei. Dar Regatul Unit are nevoie de China pentru a ține pasul în secolul XXI.

„Regatul Unit, ca și o mare parte din Occident, se străduie să afle dacă China trebuie văzută ca o amenințare sau ca o oportunitate”, a spus Robert Hannigan, fost director al centrului de intelligence britanic GCHQ și în prezent președinte pentru Europa al companiei de cibersecuritate BlueVoyant. „E o alegere dificilă. Părerea mea este că dorim avantajele tehnologiei din China și investițiile asociate și că trebuie să găsim căile de a ține sub control riscurile, făcând pași înapoi când e necesar”.

Lunea trecută, o serie de acuzații formulate într-o instanță din New York împotriva companiei și a directorului financiar Meng Wenzhou, de încălcare a sancțiunilor impuse Iranului – acuzații respinse de Huawei - au făcut alegerea și mai dificilă. Alte acuzații, formulate în aceeași zi, au învinuit compania de încercare de furt de tehnologii de la operatorul T-Mobile. Huawei insistă că se ajunsese la o înțelegere.

În timp ce Huawei se străduie să fie văzută drept o companie deținută în totalitate de salariați, nicio companie chinezească nu poate să reușească atât de spectaculos în străinătate fără patronajul partidului, afirmă Martin Thorley, expert în relații internaționale cu China la Universitatea din Nottingham. Pentru occidentalii care se chinuie să înțeleagă puterea partidului, el oferă o analogie: „Imaginați-vă că în Regatul Unit Partidul Conservator ar controla armata, justiția, toate ziarele, poliția, marile companii și universitățile. Ar fi cu adevărat o țară foarte diferită. Huawei este parte din acea rețea și supusă acelor forțe, așa că întrebarea este dacă o companie aflată la cheremul Partidului Comunist Chinez ar trebui să fie implicată în proiecte sensibile de securitate în străinătate. Poate că unii ar argumenta că trebuie să fie, dar trebuie să înțeleagă că, atunci când i se cere, Huawei trebuie să facă ce spune partidul”.

Operatorul British Telecom a anunțat că elimină echipamentele Huawei din părți de rețea achiziționate de la un rival. Săptămâna trecută, Vodafone a anunțat că restrânge utilizarea de echipament Huawei în Regatul Unit. Iar compania chineză este deja exclusă dintre furnizorii pentru noua generație 5G – tehnologia care va conecta „internetul lucrurilor” – în Australia și Noua Zeelandă. În SUA, în atacul susținut împotriva importurilor din China, administrația Trump vrea să interzică firmelor americane să folosească echipamente chinezești în rețelele critice de telecomunicații. Unii consideră că scopul final este de a alunga Huawei din Europa și SUA, permițând Americii să configureze standardele globale pentru 5G.

În contextul zvonurilor că Polonia i-ar presa pe aliații din NATO să adopte o „poziție unitară” cu privire la Huawei, Ren Zhengfei, fondatorul companiei, a promis că firma se va restrânge dacă nu i se va permite să-și vândă produsele pe anumite piețe. O asemenea afirmație nu va fi nicicând făcută de o companie occidentală dependentă de acționari. Dar, așa cum a recunoscut Ren, Huawei este diferită: „Nu suntem o companie publică – nu suntem exagerat de preocupați de numere frumoase”. El vorbea despre Huawei. Dar la fel de bine ar fi putut vorbi despre China. (The Guardian)

  • Apple încasează o lovitură în China, iar muncitorii locali simt durerea.

Rândul celor care urmau să fie concediați s-a întins pe lungimea unui teren de fotbal. Mai mult de o sută de muncitori chinezi care înainte asamblau și testau iPhone s-au așezat la coadă la poarta 7 a uriașei fabrici de electronice Changshuo pentru a-și primi compensațiile și a pleca în altă parte. Ei crezuseră că locurile lor de pe liniile de montaj le vor asigura câștiguri suficiente pentru a-i duce spre o viață mai bună. Aceasta se întâmpla înainte ca clienții chinezi să-și întoarcă fața de la noile iPhone XR și prețul acestora de aproape 1.000 de dolari. Lucrul s-a încetinit. Orele suplimentare s-au evaporat. Iar acum muncitorii renunță.

„De obicei lucram 80-90 de ore suplimentare” pe lună, spune Zhang Zhi, 25 de ani, care a lucrat doi ani la fabrică și acum stă la rândul celor care pleacă. În decembrie a încasat aproximativ 370 de dolari, cam junăatate din ce făcea în lunile aglomerate. A găsit o slujbă part-time în altă parte, plătită cu 600 de dolari lunar. Oricum, spune că „e mai bine decât să rămân”.

Fabricile chinezești făceau produse pentru restul lumii. În prezent produc și pentru China. Uriașa și în continuă creștere clasă de consumatori a deschis o piață extrem de profitabilă pentru companii ca Apple, Nike, General Motors și Volkswagen, care apelează tot la companiile din China pentru producție. Dar acum clienții chinezi devin mai reținuți la cheltuieli, iar mulți din muncitorii care depindeau de ele o resimt. Cererea în scădere de bunuri de consum a dus la pierderi de locuri de muncă și la scăderi de salarii. Aceasta înrăutățește încetinirea economiei chineze, care reprezintă o provocare majoră pentru Beijing și poate aduce dezavantaje în războiul comercial cu președintele Trump.

China nu publică date credibile privind ocuparea forței de muncă, dar semnele unei scăderi industriale abundă. Fabricile de automobile și chimicale se mișcă tot mai lent. Anul Nou chinezesc începe săptămâna viitoare, dar unele companii și-au trimis oamenii acasă încă din decembrie. În orașul Zhengzhou, numărul angajaților la marea fabrică care produce iPhone a scăzut la 70.000, de la 100.000 cu un an în urmă. Într-o declarație, proprietarul fabricii, compania taiwaneză Foxconn, a evitat să comenteze direct numerele, dar a spus că își urmărește constant operațiunile și că plănuiește să creeze 50.000 de locuri de muncă în China în primele trei luni din acest an.

În fiecare an, fabrica din Changshuo angaja muncitori temporari înainte de septembrie, luna tradițională de lansare a noilor iPhone, pentru a face față cererilor. Oferea bonusuri de la 400 la 1.300 de dolari, în funcție de desfacere. Mulți muncitori plecau apoi înainte de Anul Nou chinezesc, când se plăteau bonusurile. Dar micile afaceri locale, ca acelea din alimentație, spun că anul acesta pleacă mai mulți decât de obicei. „Sunt mai puțini muncitori în fabrică”, spune Xu Aihua, care a deschis cu mama lui un mic restaurant acum opt ani. Arată spre strada din față: „Vezi? Nu e nimeni”. Aceasta poate însemna vremuri grele. Chiria îi costă 1.500 de dolari pe lună. Acum un an, încasările zilnice erau de 150 de dolari. În ultimele luni s-au redus la jumătate. (New York Times)

  • Economia americană a creat 304.000 de noi locuri de muncă în ianuarie, a 100-a lună consecutivă de creștere.

Adăugați recenta închidere a activității guvernamentale pe lista lucrurilor care n-au încetinit piața americană a locurilor de muncă. În ultimii opt ani, economia americană a îndurat tensiuni comerciale, impasuri ale creditării, crize ale politicii externe și tot felul de dezastre naturale. Tot acest timp, companiile au continuat să angajeze. Elasticitatea a continuat și în ianuarie, când angajatorii au fost indiferenți și la închiderea pe timp de o lună a activității guvernamentale, și la temerile privind o încetinire a economiei și au adăugat 304.000 de noi locuri de muncă, mult peste anticipări. Raportul Departamentului Muncii a marcat a 100-a lună de creșteri consecutivă, mai mult decât dublu față de precedentul record.

„Raportul nu aduce vreo dovadă de încetinire economică, cu atât mai puțin de intrare în recesiune”, spune Michelle Meyer, economist-șef pentru SUA la Bank of America Merril Lynch. „Încă este o piață a muncii strânsă. Angajatorii caută încă activ oameni, iar cu salariile dând semne de creștere, se pare că angajații dobândesc mai multă putere de negociere”.

Raportul de vineri nu înseamnă că economia a scăpat nevătămată de închiderea activității guvernului. Biroul pentru Buget al Congresului a estimat că oprirea finanțării a șters 11 miliarde de dolari din produsul intern, din care trei miliarde nu vor mai fi recuperate vreodată. Aceste totaluri nu includ costurile indirecte pentru permise neeliberate, împrumuturi neprocesate și zboruri anulate din cauza închiderii unor aeroporturi. Efectele asupra cheltuielilor, investițiilor și produsului total vor apărea în alte rapoarte, unele dintre ele la rândul lor amânate din cauza închiderii activității.

Aceste perturbări nu i-au descurajat pe angajatori. Rata șomajului a crescut ușor, la 4%, parțial din cauza inactivității a sute de mii de muncitori federali. Dar sectorul privat a angajat substanțial și pe scară largă în industrie, comerț și construcții. Creșterea salariilor a rămas constantă în ultimele luni, după ani de câștiguri stagnante, iar piața activă a muncii continuă să atragă muncitori de pe margine. Combinația dintre angajările masive și creșterea modestă a salariilor pune economia într-o poziție solidă și sustenabilă. Mai multe slujbe înseamnă venituri mai mari pentru consum, care la rândul lor aduc noi locuri de muncă.

„Cercul virtuos se menține”, spune Michael Gapen, economist-șef pentru SUA la Barclays. „Ceea ce a menținut relansarea, ceea ce a menținut economia americană rezistentă la lucrurile care au întunecat perspectiva, este cercul virtuos al unei piețe americane a muncii în continuă creștere”. (New York Times)