Financial Times: UK lucrează la un plan secret care să țină economia în picioare în cazul unui Brexit dur ● Scrisorile discordiei între Renault și Nissan ● La Libre Belgique: De ce amânarea Brexitului pare din ce în ce mai inevitabilă, indiferent de ce spune Theresa May ● Les Echos: De ce își părăsesc absolvenții italieni țara? În ultimii cinci ani, 156.000 dintre ei s-au mutat în străinătate.● Il Sole 24 Ore: Creşte numărul străinilor care vor să-şi cumpere o casă în Italia ● Lectură plăcută!
- Financial Times: UK lucrează la un plan secret care să țină economia în picioare în cazul unui Brexit dur
Un grup secret, aflat în centrul guvernului britanic, elaborează planuri care să țină pe picioare economia britanică în cazul unui brexit dur. Opțiunile lor variază de la reducerea taxelor și stimularea investițiilor la scăderea tarifelor vamale.
Planul, numit "Project After" de către unii miniștri, este coordonat de Mark Sedwill, care în cadrul cabinetului este șeful serviciului public. El și-a adus în echipă personalități importante de la Cabinetul de Miniștri, Trezorerie, departamentul de afaceri și cel de comerț internațional, lucrând în strânsă legătură cu Banca Angliei.
Deși proiectul a fost menționat la reuniunile cabinetului din ultimele săptămâni, existența acestuia nu a fost făcută publică. "Este în principiu o listă de pârghii economice pe care am putea să le folosim dacă economia este pusă în pericol", a spus o sursă apropiată guvernului btitanic. "Sedwill a lucrat la ea din vara."
Grupul are în vedere și alte scenarii pe termen mediu. În timp ce unele idei sunt radicale - cum ar fi reducerea tarifelor și a taxelor - altele sunt mai convenționale, cum ar fi subventțiile pentru exportatori.
Funcționarii încearcă să elimine opțiunile care s-ar putea dovedi economic contraproductive. Unii sunt îngrijorați de faptul că reducerea impozitelor și creșterea cheltuielilor publice ar putea duce la inflație, înrăutățirea încrederii consumatorilor, creșterea ratelor dobânzilor și, în cele din urmă la creșterea costului serviciului datoriei britanice.
"Dacă Marea Britanie are un șoc pe partea ofertei iar guvernul ar folosesi stimuli pe partea cererii, aceasta ar provoca inflația", a spus un oficial.
Funcționarii publici sunt în mod special preocupați de stoparea daunelor economice în sectoarele și regiunile cele mai expuse unui brexit dur, cum ar fi agricultura, industria automobilelor și a produselor farmaceutice.
Joe Owen, director asociat la Institutul pentru Guvern, un think-tank, a caracterizat Project After ca o agendă pentru a stabili relațiile Regatului Unit cu restul lumii după Brexit - de exemplu, prin stabilirea tarifelor și printr-o politică fiscală competitivă.
Acest lucru îl deosebește de cel al celui de-al doilea program principal al Guvernului - Operation Yellowhammer- care se ocupă de pregătirea pentru cel mai rău pe plan intern.
Potrivit unor oficiali guvernamentali, Project After a început acum doi ani ca o inițiativă în cadrul Departamentului pentru Comerț Internațional. Dar de atunci s-a extins într-un efort mult mai larg, implicând alte departamente.
"Faptul că Project After e coordonat acum de Sedwill înseamnă că trebuie să fie o prioritate pentru prim-ministru", a spus dl Owen.
La un moment dat, funcționarii publici au examinat cum să stimuleze economia prin dereglementare - de exemplu în domeniul standardelor de mediu și reformelor pieței muncii.
Dna May a promis că nu va slăbi aceste standarde la ieșirea din UE și că reglementările existente vor fi transpuse în legislația britanică.
Alte știri din FT:
- Scrisorile discordiei între Renault și Nissan
Renault pune la îndoială angajamentul Nissan față de scopurile alianței producătorilor de automobile, potrivit unor scrisori care vizează tratamentul lui Carlos Ghosn.
Ca răspuns, producătorul japonez acuză Renault de lipsă de cooperare în cadrul investigației fostului său director executiv, care rămâne în detenție într-o închisoare de la Tokyo.
Scrisorile, văzute de Financial Times, arată cât de dificilă va fi pacea, în pofida sprijinului public al Alianței de la președintele Emmanuel Macron din Franța, prim-ministrul Shinzo Abe din Japonia și noii șefi ai celor două corporații.
Directorii Renault și membrii consiliului de administrație spun că încă nu au obținut dovezi concludente despre vina lui Ghosn. Aceștia îi acuză pe omologii lor de la Nissan că ăi lucrează pe la spate încercând să pună întrebări angajaților Renault în cadrul investigațiilor interne ale Nissan și că acționează ca un braț al procurorilor japonezi care l-au acuzat pe dl Ghosn și l-au ținut în închisoarea din Tokyo din 19 noiembrie.
"Nerespectarea de către Nissan a diseminării în timp util a informațiilor privindu-l pe Ghosn și declarațiile sale unilaterale și vagi despre pretinsele nereguli la RNBV [societatea mixtă înmatriculată de Olanda Renault-Nissan BV] sunt extrem de incompatibile cu spiritul acordului-cadru al alianței Restated (Rama) și deceniilor de colaborare între Nissan și Renault ", au scris avocații lui Renault pe 16 ianuarie.
Avocații Renault și-au exprimat "preocuparea față de angajamentul Nissan" față de acordul de parteneriat.
În aceeași scrisoare, aceștia au spus că unii dintre angajații grupului francez au fost contactați de către conducători ai Nissan, care s-au prezentat ca lucrând apropiat cu procurorii japonezi, "transformând astfel efectiv compania și consiliul său într-o prelungire a procuraturii".
Într-un răspuns transmis după 12 zile, avocații Nissan de la Latham & Watkins au respins aceste acuzații și, la rândul lor, au acuzat pe Renault de lipsa de transparență și de cooperare.
"Renault a rezistat eforturilor Nissan de a descoperi adevarul despre comportamentul domnului Ghosn", se arată în scrisoare. "Uneori Renault a atacat modul în care e dusă ancheta asupra domnului Ghosn".
Acesta a continuat: "Renault a rezistat mult timp încercării Nissan de a investiga chestiuni la filiala deținută în comun Renault-Nissan BV. . . O astfel de opoziție față de ceea ce presupune transparența se referă în special la dovezile care arată că RNBV a fost folosit ca vehicul pentru a interesele personale ale domnului Ghosn ".
Avocații Nissan au declarat, de asemenea, că cererile Renault privind informațiile despre avertizorii de integritate "ar putea fi interpretate ca o încercare de a-l proteja pe domnul Ghosn"
"Domnul Ghosn a fost la Nissan timp de 20 de ani", a spus un membru al consiliului Renault de la Paris. "Mulți dintre colegii care îl acuză astăzi de aceste lucruri teribile i-au fost colaboratori apropiați mult timp. . . Avocații Renault au pus o mulțime de întrebări companiei Nissan, dar nu au primit răspuns. "Acestea au inclus întrebări cu privire la anumite scheme de plăți ale lui Ghosn la pensionare. "Nissan știa de aceste sume?"
Domnul Ghosn însuși a declarat că este victima "complotului și a trădării" și a negat orice posibilă neregulă pe care s-o fi comis. Alianța dintre Renault, Nissan și Mitsubishi pe care a Ghosn a condus-o fabrică peste 10 milioane de mașini pe an.
- La Libre Belgique: De ce amânarea Brexitului pare din ce în ce mai inevitabilă, indiferent de ce spune Theresa May
Va avea loc Brexitul pe 29 martie cum este prevăzut? O amânare a ieșirii Regatului Unit din UE pare a fi din ce în ce mai inevitabilă, spun analiştii, în pofida insistenței premierului britanic Theresa May de a respecta termenul-limită.
"În acest stadiu, pare aproape inevitabil că Brexitul va trebui să fie întârziat într-un fel sau altul, cel puțin pentru câteva săptămâni", a declarat pentru AFP Constantine Fraser, specialist în politica europeană la cabinetul de studii TS Lombard.
Theresa May nu se dezminte. Liderul conservator repetă la nesfârşit hotărârea sa de a pune în aplicare Brexitul la timp, respingând cu fermitate posibilitatea unei amânări, așa cum au sugerat voci disonante din guvernul său, inclusiv miniștrii de Externe Jeremy Hunt și ministrul de Finanțe Philip Hammond.
În opinia lor, ar putea fi necesară o întârziere pentru a permite adoptarea legislației necesare pentru executarea Brexitului. Cotidianul eurofob "Daily Telegraph" susține chiar că miniștrii au discutat despre posibilitatea de amânării Brexitului cu opt săptămâni, până pe 24 mai.
Între timp, ceasul ticăie și Marea Britanie este confuză cu privire la modul în care va părăsi tutela europeană, mai ales că acordul de divorț negociat între Londra și Bruxelles a fost în mare parte rectificat de deputații britanici, la jumătatea lunii ianuarie.
De atunci, Theresa May a încercat să redeschidă negocierile cu UE, în special cu privire la o dispoziție privind frontiera irlandeză, pentru a ajunge la un compromis capabil să-i mulţumească Parlamentul.
În pofida refuzului categoric al Bruxelles-ului de a renegocia textul, liderul a promis că va avea un acord revizuit "cât mai curând posibil". Dacă nu se va ajunge la un acord până la data de 13 februarie, deputații vor vota pe 14 februarie ce se va întâmpla cu Brexitul.
În orice caz, va fi prea târziu, insistă Constantine Fraser: "legislația națională nu ar fi în vigoare pentru a permite gestionarea Brexitului, chiar și în mod minim".
Există încă șapte legi care urmează să fie votate, ale căror texte vizează comerțul, agricultura și imigrația, iar dezbaterile nici măcar nu au început pentru unele, potrivit centrului de analiză Institute for Government. Pentru a accelera ritmul, Downing Street a suprimat vacanţa parlamentară din februarie și ar putea prelungi dezbaterile.
"Chiar dacă se vor face într-un ritm accelerat, dezbaterile vor necesita mai mult timp decât este disponibil", spune Nick Wright, specialist în politica europeană la University College London, intervievat de AFP.
Pentru Theresa May, Brexitul va fi făcut cu orice preț pe 29 martie, chiar dacă asta înseamnă ruperea brutală a relației de 46 de ani dintre Londra și Bruxelles.
Dar amenințarea unui scenariu "no deal", potențial dezastruos pentru economia britanică, este o strategie politică pentru a-i ralia pe deputați în spatele acordului său, spune Fraser.
"Ea joacă contra cronometru" la mai puțin de două luni până la Brexit, explică el, dorind să pună deputații la zid, în timp ce eurofilii se tem de o ieșire fără acord, iar Brexiterii se tem de un Brexit blând sau chiar de renunţarea la Brexit.
Nick Wright o vede și ca pe "încăpățânare" a Theresei May: "Este atât de încăpățânată și de concentrată pe ceea ce face, încât refuză să accepte că s-ar putea să nu fie posibil ce vrea ea".
Pentru analiști, ar fi "de neconceput" că celelalte 27 de țări ale UE, a căror aprobare este necesară pentru o amânare, i s-ar putea opune: și ele ar avea de pierdut în cazul unui "no deal".
Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat, de asemenea, miercuri, că va face tot ce este posibil pentru a evita acest scenariu. Dar dacă va exista o amânare, trebuie să se știe pentru cât timp este aceasta, deoarece calendarul este o problemă. Mulți de la Bruxelles consideră că este dificilă amânarea Brexitulului dincolo de începutul lunii iulie, când se alege noul Parlament European după alegerile de la sfârșitul lunii mai și, în mod normal, fără deputați britanici.(RADOR)
Les Echos: De ce își părăsesc absolvenții italieni țara? În ultimii cinci ani, 156.000 dintre ei s-au mutat în străinătate.
Italia a experimentat în trecut valuri masive de migrație. Dar de data aceasta fenomenul afectează în principal tinerii absolvenți. În ultimii cinci ani, 156.000 dintre ei s-au mutat în străinătate.
"Cine te-a forțat să vii?” Aceasta este întrebarea pe care fiecare tânăr italian o primește de la cei în a căror țară se stabilește. Un zâmbet ironic însoțește o privire în care uimirea stă umăr la umăr cu invidia. Străinătatea e pentru el locul în care, "totul funcționează mai bine", "unde totul este mai ușor", "unde este posibil totul". Rapoartele Institutului Național de Statistică, Istat, și cele mai variate institute de cercetare sunt deprimante și monotone. Toți ajung la aceeași concluzie: tineretul italian este o generație sacrificată.
Rata șomajului în rândul tinerilor este de aproape 33%, dublă față de media europeană. Membrii generației Y, născuți între anii 1980 și 2000, au un venit care este cu mai mult de 15% mai mic decât populația medie a peninsulei. "Ei se plâng de slaba atenție care au parte într-o societate în curs de îmbătrânire care își consolidează gerontocrația și lipsa de perspectivă într- o țară care nu a investit timp de decenii în formare și cercetare ", spune Maddalena Tirabassi, directorul centrului Altreitalia privind migrația italiană. Străinătatea deschide posibilitatea găsirii unui loc de muncă demn de nivelul lor de educație, aspirații și o remunerare corectă.
Criza economică i-a convins pe cei care încă se mai îndoiau. Dacă în 2008 au plecat 21. 000 de italieni sub 40 de ani, numărul acestora s-a dublat până în anul 2015 la 51. 000. Fenomenul nu este nou și magnitudinea lui a fost în trecut mai mare. De la unificarea Italiei din anii 1861 până în anii 1960, aproximativ 26 de milioane de oameni au părăsit țara, inclusiv 14 milioane în timpul "marii migrații" din ajunul primului război mondial.
"Nu știu dacă nu ar fi mai corect să denumim migrația ca fiind de fapt o mobilitate mai mare ", spune Maddalena Tirabassi. Asistăm la o evoluție a mentalităților cu o mai mare deschidere către lumea exterioară datorită noilor tehnologii, biletelor de avion ieftine și a generațiilor Erasmus, care au facilitat contactul cu țările străine. Acest lucru a dus la schimburi culturale mai susținute.
Potrivit Istat, mai mult de 60.000 de tineri italieni între 18 și 39 de ani au plecat în 2017 pentru a se stabili în străinătate. În ultimii cinci ani, 156 000 de absolvenți au părăsit țara pentru a se stabili în principal în Europa, în special în Franța, Germania și Regatul Unit. Expatriații italieni au trecut astfel de la 3 milioane la mai mult de 5 milioane, conform cifrelor oficiale, în mare parte subestimate. În circumscripția din Londra, de exemplu, 320 000 de persoane sunt înregistrate pe listele consulare, însă, pe baza datelor administrațiilor britanice, italienii sunt mai mult decât dublu (aproximativ 700 000).
Printre ei, Flavio Mondello Malvestiti, în vârstă de 30 de ani. CV-ul său deja bine completat este scris în limba engleză. La vârsta de 24 de ani, la sfârșitul studiilor sale în economie de la Universitatea Luiss din Roma, el a decis să meargă la Londra după o serie de interviuri dezamăgitoare în căutarea unui loc de muncă
"Băncile italiene la care aplicam de multe ori nici măcar nu mă deranjau să justifice refuzul lor, una dintre ele mi-a respins candidatura și mi-a explicat că nu aveam un profil internațional", își amintește cu un râs sarcastic.
După ce a obținut o diplomă de master în dreptul fiscal în capitala britanică, a aplicat la Ministerul Finanțelor. Flavio lucrează la calculul impactului politicilor fiscale și la legăturilor dintre impozitarea și reducerea cheltuielilor publice.
"Am descoperit în Marea Britanie un mediu de lucru mult mai deschis, mai stimulator și mai divers, dar și mai puțin discriminatoriu", explică el. Dar, mai presus de toate, mi-am dat seama că meritocrația este o condiție a avansării, nu doar a cunoașterii. Flavio tocmai s-a întors în Italia pentru a lucra la Milano pentru firma de audit PwC, o oportunitate care nu i-ar fi fost oferită fără experiența sa în străinătate.
"Guvernul nu face nimic pentru a ne opri să plecăm și nimic pentru a ne încuraja întoarcerea, spune el cu regret. Fără această ofertă de muncă, care face parte din planul meu de carieră, aș fi rămas în Anglia. Acasă, am găsit o țară care nu s-a schimbat. Nivelul de nemulțumire al italienilor în general, și al tinerilor în special a crescut în continuare. Problema nu este numai economică, ci și psihologică. Există un pesimism înconjurător, o incapacitate de a reacționa la criză....
Dacă, la Roma, guvernul populist închide granițele imigranților acuzați că "vin să fure munca italienilor", tinerii absolvenți sunt încântați să profite de spațiul Schengen. E și cazul ultimului câștigător al medaliei Fields, premiul cel mai prestigios din matematică. Alessio Figalli, în vârstă de 34 de ani, este detașat la Institutul Federal de Tehnologie din Zurich, după ce a trecut pe la CNRS în Franța. El explică: Țara mea reușește să ofere o bună pregătire. Cu toate acestea, nu reușește să își păstreze talentele.”
Pe parcursul deceniului 2010-2020, o cercetare a Universității din Bergamo estimează la 30.000 numărul de cercetători care vor părăsi sistemul universitar al peninsulei, în lipsa investițiilor publice.
Nivelul de remunerare este și el cel mai scăzut în Europa de Vest. O cercetare recentă făcută de Willis Towers Watson arată că primul salariu al unui doctorand italian este cu 66% mai mic decât cel al unui german și cu 25% mai mic decât cel al unui francez. După doi ani de activitate, el nu poate decât să spere la o creștere cu 10% a compensațiilor sale, față de + 20% în Germania și Franța și + 25% în Spania și în Regatul Unit.
- Il Sole 24 Ore: Creşte numărul străinilor care vor să-şi cumpere o casă în Italia
Mai mult de un milion şi jumătate de străini au căutat o casă în Italia în 2018, cu 8,4 % mai mult decât anul precedent. Cel puţin conform datelor furnizate de Gate-away.com, portalul specializat în vânzări imobiliare pentru străini şi tradus în 10 limbi, care administreaza aproximativ 30.000 proprietăţi.
În vârful clasamentului celor mai apreciate regiuni se află Toscana, urmată de regiunea Puglia şi de Lombardia, după care vin Liguria şi l'Abruzzo, care se plasează pe locul 5 (în 2017 era pe locul 7), înregistrând o creştere a preferinţelor de +28% . Urmează apoi Sardinia, Sicilia, Piemont, Umbria şi o surprinzătoare Calabrie, care cu un procent de +45,2%, intră pentru prima dată în clasamentul primelor 10 regiuni.
Valoarea medie a imobilelor solicitate este de 352.456 euro, dar în ultimul timp a crescut cererea caselor care costă până la 100.000 de euro (+16,6 %) şi a celor cu preţuri între 100.000 şi 250.000 (+14,9 %).
Tipul cumpăratorului străin care doreşte o casă în Italia "are o vârstă cuprinsă între 55 şi 64 de ani, un nivelul ridicat de educaţie şi caută în general proprietăţi independente şi gata să fie locuite". Cererile monitorizate provin din 150 de ţări. În anul 2018 s-a înregistrat o creştere a cererilor provenind din Statele Unite (30,5 %), care se plasează pe primul loc şi a celor din Marea Britanie, care, cu o creştere de 18,3 %, câştiga poziţia a doua. Coboară, în schimb pe locul trei Germania, urmată de Franţa, Olanda, Belgia, Suedia, Elveţia şi Canada.
"Probabil că 'efectul Trump' şi riscul Brexit -comentează Simone Rossi, manager general la Gate-away.com- au contribuit la creşterea cererilor din SUA şi Marea Britanie. Investitorii sunt influenţaţi de incertitudinea politică, mai ales atunci când îşi realizează visul de a cumpăra o casa. Datele cuprinse în raportul nostru confirmă faptul că pentru englezi, americani şi nu numai, Italia reprezintă în prezent un port considerat stabil şi de încredere pentru a investi şi a se transfera. Aş vrea să vă reamintesc însă că eventuala incertitudine politică din ţara noastră ar putea deveni o problemă. De fapt, pot confirma că acest lucru s-a întâmplat deja."
După alegerile politice – specifică portalul – s-a înregistrat o scădere de 7.8% a cererilor, în timp ce la începutul anului erau în creştere şi «de-abia în luna iunie, când riscul ieşirii din zona euro părea că dispăruse, această tendinţă a început să crească».
''Odată cu participarea noastră la conferinţa 'Property Portal Watch' de la Madrid – a continuat Rossi – am înţeles un lucru important: pentru a propune imobilele italiene pe piaţa externă trebuie să ne concentrăm pe o tehnologie web avansată. Din păcate atunci când utilizatorii străini consultă site-urile italiene întâmpină diferite probleme deoarece sunt obişnuiţi cu standarde mai ridicate. Anunţurile imobiliare din străinătate nu se bazează doar pe fotografii şi pe descrierea casei, ci furnizează şi informaţii cu caracter demografic, social, descriu serviciile oferite de zona respectivă şi rata de criminalitate. O persoană care doreşte să cumpere o casă astăzi are nevoie de toate aceste informaţii", conchide Rossi. (RADOR)
