Financial Times: Procurorul anticorupție dat afară în România e favorit la șefia noului parchet european ● Prim-ministrul olandez avertizează cu privire la impactul "devastator" al Brexit ● Les Echos: Ghosn își schimbă avocatul și strategia de apărare ● The Guardian: UE arată ca Uniunea Sovietică în 1991 - în pragul colapsului (articol de George Soros) ● Sega: Kövesi vine, Ţaţarov pleacă, iar Borisov încotro? ● Lectură plăcută!
- Financial Times: Prim-ministrul olandez avertizează cu privire la impactul "devastator" al Brexit
Mark Rutte, premierul olandez, a declarat că o ieșire a Marii Britanii fără un acord va avea consecințe "insurmontabile" pentru economia Regatului. Dl Rutte și-a exprimat mirarea pentru faptul că britanicii nu au făcut nimic pentru a se proteja în fața unui Brexit dur, spunând că acesta ar putea fi "devastator".
Olanda ar putea fi unul dintre cei mai mari perdanți în cazul unui Brexit dur, având în vedere legăturile comerciale strânse dintre cele două țări, dar și importanța Rotterdamului, cel mai aglomerat port al Europei, pentru comerțul britanic. Dar domnul Rutte a declarat că este dificil să evalueze foarte exact impactul, deoarece pentru moment Olanda nu vede decât beneficii, deoarece companiile britanice își mută o parte din sedii în Olanda. "Nu le putem împiedica să vină aici", a adăugat el cu un zâmbet.
Cifrele oficiale ale agenției de investiții din Olanda arată că 42 de companii au fost mutate anul trecut în Olanda, motivând drept cauză Brexitul. Investiția a dus la crearea a 1.923 locuri de muncă și 290 milioane de euro în investiții. Sony și Panasonic au anunțat, de asemenea, planurile de a-și înființa sediul european în țara lalelelor.
"Fiecare om de afaceri cu care vorbesc din Marea Britanie spune că își va reduce investițiile și businessul în general în Marea Britanie. Va avea un impact insurmontabil asupra Regatului Unit ".
Dl Rutte a mai arătat, de asemenea, că UE trebuie să fie mai "unită și mai puțin naivă" în ceea ce privește utilizarea puterii sale pentru a-și servi interesele pe piețele mondiale și în diplomația internațională. Asta însemna că UE ar trebui să "înceteze să mai mormăie despre Trump și să înceapă să facă afaceri cu el".
"Trebuie să realizăm că nu suntem lipsiți de dinți, că avem pârghiile noastre ca să acționăm!”, a spus Rutte. "Puterea noastră ca piață, de exemplu, este uriașă și cred că nu ar trebui să ne fie teamă să o folosim pentru a ne atinge obiectivele și pentru a ne proteja interesele vitale ca Uniune Europeană".
Ca exemplu, domnul Rutte a afirmat că UE ar trebui să utilizeze înțelegerea din 2016 cu Turcia pe care el și cancelarul german Angela Merkel ar fi reprezentat - când Ankara a oprit fluxurile de migranți în schimbul unei promisiuni de liberalizare a vizelor și al unui ajutor de miliarde de euro pentru alte țări, în special din Africa.
El a propus, de asemenea, renunțarea la veto-urile naționale împotriva sancțiunilor UE, astfel încât blocul să poată aplica măsuri mai dure și mai rapide împotriva unor țări precum Rusia. Și, pentru a-și diversifica resursele energetice și pentru a contracara politica Rusiei, el a declarat că UE ar trebui să investească în depozite pentru gaze naturale lichefiate și să semneze contracte de furnizare pe termen lung cu SUA și cu alte state.
Dar, în timp ce solicită ca UE să fie mai puternică împotriva concurenței chineze neloiale, dl Rutte a admis că nu este "foarte entuziasmat" cu privire la o nouă forță franco-germană pentru campionii industriali europeni, spunând că există riscul de a crea giganți ca urmare a unui moment de protecționism.
Domnul Rutte este văzut la Bruxelles ca un posibil președinte al Consiliului European după ce polonezul Donald Tusk își va încheia mandatul în cursul acestui an. Este interesat de CE? Olandezul a dat un răspuns: " Ambiția mea este să închei acest mandat de premier în 2021. "
Dl. Rutte este aproapiat de cancelarul german Angela Merkel, dar și-a dorit să cultive o relație cu Emmanuel Macron, în pofida unor diferențe mari de viziune în privința măsurilor de consolidare a zonei euro.
Alte titluri din FT:
- Procurorul anticorupție dat afară în România e favorit la șefia noului parchet european
Laura Codruta Kovesi, eliberată din funcția de șefă a luptei anti-corupție din României, a devenit candidatul favorit pentru a conduce Parchetul pan-european, în pofida opoziției propriului guvern.
Țările UE vor decide cine va câștiga lupta pentru postul de procuror european, post influent și sensibil politic, după ce un comitet independent a plasat-o pe doamna Kovesi în fruntea unei liste scurte de trei persoane, au declarat surse diplomatice.
Guvernul român a revocat-o anul trecut din funcție pe doamna Kovesi într-o mișcare politică, iar ostilitatea Bucureștiului față de doamna Kovesi - care are o susținere puternică din partea unor state membre influente ale UE - este un proxy pentru a puncta contra întăririi autoritarismului în țările din Europa Centrală, inclusiv Ungaria și Polonia.
"Numirea ei va trimite un mesaj puternic României și țărilor care urmează aceeași cale ca și Ungaria sau se gândesc la asta", a declarat Oana Popescu, directorul think-tankului Global Focus Center și fost Ministru al Afacerilor Europene. "Cred că aceasta îi îmbunătățește, de fapt, șansa ei".
Tudorel Toader, ministrul justiției din România, care a propus eliminarea doamnei Kovesi din funcția de procuror șef anticorupție vara trecută, a încercat să o blocheze în a obține noul post la UE.
El a spus că va trimite informații omologilor săi din UE, adăugând că grupul care a selectat-o în fruntea listei de favoriți a fost dezinformat.
"Cred că membrii comitetului de selecție nu cunosc abuzurile comise de Laura Codruta Kovesi în detrimentul cetățenilor, în detrimentul statului de drept", a spus domnul Toader.
Biroul european anticorupție va fi independent de autoritățile UE și de cele naționale, oferindu-i viitorului șef posibilitatea de a investiga și pe segmentele politice controversate, în special în cazuri în care politicieni de vârf sunt acuzați de deturnarea banilor UE. Candidații vor fi evaluați de statele membre și de Parlamentul European.
Condamnările oficialilor români la nivele înalte, obținute de doamna Kovesi, --au adus laude la Bruxelles și în capitalele Europei de Vest. România a fost și rămâne supusă unei monitorizări speciale în domeniul statului de drept din cauza preocupărilor blocului comunitar cu privire la unele inițiative.
Dna Kovesi a supervizat ancheta în privința acuzațiilor de fraudă electorală aduse lui Liviu Dragnea, care conduce partidul social-democrat aflat la guvernare, și care nu poate fi numit prim-ministru din cauza acestei condamnări.
În prezent, aliații lui Dragnea au încercat să submineze lupta anticorupție și să dezincrimineze unele fapte de corupție. În ianuarie, dl Toader a anunțat o propunere legislativă care ar permite persoanelor condamnate pentru fapte de corupție să conteste verdictele pronunțate începând cu 2014, o dispoziție printre ai căror beneficiari l-ar include și pe dl Dragnea.
Dl. Dragnea este în curs de investigare într-un alt dosar de deturnare a fondurilor UE pentru construcția de drumuri. El a negat orice abatere și a depus o sesizare la Curtea Europeană de Justiție împotriva Olaf, organismul UE de combatere a fraudei.
Dna Kovesi a anunțat luna trecută că a dat în judecată guvernul român pentru că a fost demisă din funcție fără a i se permite să facă apel.
- Les Echos: Ghosn își schimbă avocatul și strategia de apărare
Fostul șef al Alianței a decis să angajeze un avocat mult mai ”vocal” , supranumit "japonezul Johnnie Cochran".
În ultimele câteva săptămâni, diferențele între Carlos Ghosn și principalul său avocat japonez, Motonari Otsuru deveniseră tot mai evidente. Fostul procuror, ajuns avocat al apărării, se concentrase pe dosar și pe acuzații, în timp ce fostul sef al Renault si Nissan încerca să mobilizeze opinia publică privind apărarea onoarei și a nedreptei sale arestări din 19 noiembrie. Neputând să armonizeze cele două direcții, Otsuru a anunțat miercuri după-amiază că a demisionat și că renunță la apărarea omului de afaceri franco-brazilian. În scurta declarație emisă de firma lui, nu se oferă nicio justificare pentru acest gest.
Tensiunile între Ghosn și avocatul său au fost vizibile încă de la mijlocul lunii ianuarie , la depunerea unei noi cereri de cauțiune, care a urmat după primul refuz al instanței de la Tokyo.
Familia lui Carlos Ghosn a spus că fostul executiv era pregătit pentru a face concesii importante în vederea eliberării. El ar fi fost de acord cu câteva condiții- să nu părăsească Japonia, să achite o cauțiune uriașă, să poarte o brățară electronică de supraveghere, dar abordarea sa- care nu corespunde practicilor japoneze- i-a deranjat pe avocații săi și chiar ar fi dus la demisie, spun surse din cadrul sistemului judiciar nipon.
Mai târziu, atacurile lui Carlos Ghosn împotriva sistemului judiciar japonez, în interviul său dat din centrul de detenție Kosuge au accentuat fractura cu avocatul apărării, care îi recomandase lui Ghosn să nu atace sistemul judiciar nipon. "Mi se refuză cauțiunea. Așa ceva nu s-ar întâmpla în nicio altă democrație din lume ", a spus șeful francez.
Carlos Ghosn și-a angajat acum un nou avocat: Junichiro Hironaka, cunoscut pentru amplele sale pledoarii în cazuri importante.
"Vreau să îi mulțumesc domnului Otsuru și echipei sale pentru implicarea și curajul lor neobosit în timpul fazei de interogare. Maestrul Otsuru este un avocat competent dar, pe măsură ce ne apropiem de faza procesului, am decis să folosesc serviciile maestrului Hironaka. Aștept cu nerăbdare să mă apăr, iar această alegere reprezintă pentru mine primul pas al unui proces care să restabilească nu doar nevinovăția mea, ci și să facă lumină asupra împrejurărilor care au condus la reținerea mea nedreaptă " a declarat Carlos Ghosn.
"Artistul achitărilor"
La cei peste 70 de ani, Junichiro Hironaka a fost portretizat în mass-media ca "Johnnie Cochran" al Japoniei. I se mai spune și maestrul achitărilor, după ce l-a apărat în 2011 pe Ichiro Ozawa într-un scandal privind deturnarea unor fonduri publice.
În 2003, el l-a reprezentat pe omul de afaceri Kazuyoshi Miura, acuzat de uciderea soției sale în Los Angeles cu doi ani mai devreme. Mai recent, a apărat interesele locuitorilor satelor din apropierea centralei electrice de la Fukushima, unde avusese loc dezastrul nuclear din martie 2011. Ca urmare a acestui proces, Tepco a fost condamnată să plătească 8 milioane de euro reclamanților reprezentați de avocat.
Această alegere va marca o schimbare strategică importantă a apărării lui Carlos Ghosn. Noul său avocat ar putea mult mai rapid să mobilizeze presa și să dea o dimensiune politică și globală procesului. În Japonia, conform ultimelor statistici, rata condamnării persoanelor inculpate este de 99,97%.
- The Guardian: UE arată ca Uniunea Sovietică în 1991 - în pragul colapsului (articol de George Soros)
La alegerile europene din mai forțele anti-UE vor fi în ascensiune. Cei care vor să mențină valorile Uniunii trebuie să se trezească.
Europa pășește ca un somnambul către neant, iar oamenii ei trebuie să se trezească până nu va fi prea târziu. Dacă nu o vor face, UE o va apuca pe drumul pe care a mers URSS în 1991. Nici conducătorii noștri și nici cetățenii de rând nu par să înțeleagă că trecem printr-un moment revoluționar, că spectrul posibilităților este extrem de larg și, în consecință, deznodământul este extrem de incert.
Cei mai mulți dintre noi presupun că viitorul va semăna mai mult sau mai puțin cu prezentul, dar lucrurile nu stau neapărat așa. Într-o viață îndelungată și bogată în evenimente, am fost martor la multe perioade de dezechilibru radical - cum îl numesc eu. Astăzi trăim tot într-o astfel de perioadă.
Următorul punct de cotitură îl vor constitui alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019. Din nefericire, forțele anti-UE se vor bucura de un avantaj competitiv. Există mai multe motive pentru această situație, inclusiv sistemul depășit de partide din cele mai multe țări europene, imposibilitatea practică de a se modifica tratatele și lipsa instrumentelor legale pentru disciplinarea statelor membre care violează principiile pe baza cărora a fost fondată UE. UE este în măsură să-și impună legile statelor candidate, însă nu are o capacitate suficientă de le impune și statelor membre.
Sistemul perimat al partidelor îi obstrucționează pe aceia care vor să protejeze valorile pe care a fost fondată UE, dar îi ajută pe aceia care vor să substituie acele valori cu ceva radical diferit. Acest fapt este valabil la nivelul statelor luate individual, dar chiar mai mult la nivelul alianțelor paneuropene. Sistemul de partide al statelor reflectă diviziunile care au contat în secolele 19 și 20, cum ar fi conflictul dintre capital și forța de muncă. Însă clivajul care contează astăzi cel mai mult este cel între forțele pro- și anti-europene.
Țara dominantă în UE este Germania, a cărei alianță politică dominantă - între Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Uniunea Creștin Socială (CSU) bavareză - a devenit nesustenabilă. Alianța a funcționat atâta vreme cât în Bavaria nu a existat nici un partid semnificativ situat mai la dreapta de CSU. Acea situație s-a schimbat odată cu ascensiunea formațiunii extremiste Alternativă pentru Germania (AfD). La ultimele alegeri statale, în septembrie, CSU a obținut cele mai proaste rezultate din mai mult de 60 de ani, iar AfD a intrat pentru prima oară în parlamentul bavarez.
Ascensiunea AfD a eliminat rațiunea de a exista a alianței CDU-CSU. Însă alianța nu poate fi ruptă fără a se declanșa noi alegeri, pe care nici Germania și nici Europa nu și le permit. Iar coaliția de guvernare nu se poate situa pe poziții robust pro-europene atât timp cât se confruntă cu pericolul AfD.
Situația e departe de a fi lipsită de speranță. Verzii germani s-au remarcat drept unicul partid consecvent pro-european din țară și continuă să crească în sondaje, în vreme ce AfD pare să-și fi atins deja maximul potențial (cu excepția fostei Germanii de Est). Însă acum alegătorii CDU-CSU sunt reprezentați de către un partid al cărui angajament față de valorile europene este ambivalent.
Și în Regatul Unit la fel: o structură învechită de partide împiedică voința populară să-și găsească o cale de exprimare adecvată. Atât laburiștii cât și conservatorii sunt învrăjbiți la interior, dar liderii lor, Jeremy Corbyn, respectiv Theresa May, sunt hotărâți să materializeze Brexit-ul. Situația e atât de complicată încât o majoritate a britanicilor dorește acum ca pur și simplu să se termine odată, deși evenimentul va configura viitorul țării vreme de decenii.
Complotul dintre Corbyn și May a suscitat opoziție în ambele partide, care în cazul laburiștilor este deja vecină cu rebeliunea. May a anunțat un plan de ajutorare a circumscripțiilor laburiste sărace pro-Brexit din nordul Angliei. Iar Corbyn e acuzat că și-a trădat propria promisiune făcută la ultimul congres laburist, aceea de a susține un al doilea referendum privind Brexit, în cazul în care nu va reuși să provoace alegeri anticipate.
Șansele ca acordul lui May să fie din nou respins de parlament cresc cu fiecare zi. Acest fapt ar putea pune în mișcare un val masiv de susținere pentru un al doilea referendum - sau, chiar mai bine, pentru revocarea notificării de Articol 50 a Regatului.
Italia trece și ea prin cazne similare. UE a făcut o greșeală fatală în 2017 prin aplicarea cu strictețe a Reglementării Dublin, care împovărează pe nedrept țările prin care imigranții intră prima oară în UE, cum este și Italia. Acest fapt a împins electoratul italian, inițial predominant pro-european și pro-imigrație, în brațele partidelor anti-europene Liga și Mișcarea de Cinci Stele la alegerile de anul trecut. Partidul Democrat, care domina anterior scena politică, este în debandadă. Drept urmare, mulți alegători care au rămas pro-europeni nu au nici un partid cu care să poată vota. Există totuși o tentativă de a se organiza o listă unită pro-europeană. O rearanjare similară a sistemelor de partide are loc în prezent și în Franța, Polonia și Suedia.
Când vine vorba de alianțe paneuropene, situația e chiar și mai gravă. Partidele naționale au măcar niște rădăcini în istorie, dar aceste alianțe sunt întrutotul dictate de interesele personale ale liderilor de partid. Partidul Popular European (PPE) este, în acest sens, cel mai mare delicvent - aproape complet lipsit de principii, după cum o demonstrează disponibilitatea lui de a ține în brațe partidul Fidesz al premierului ungar Viktor Orbán pentru a-și conserva majoritatea și a controla alocarea posturilor de conducere din UE. Forțele anti-europene pot arăta mai bine, prin comparație: măcar ele au niște principii, chiar dacă sunt odioase.
E dificil de văzut cum vor putea ieși victorioase partidele pro-UE la alegerile din mai, dacă ele nu vor așeza interesele Europei mai presus de cele proprii. Încă se mai poate pleda cu succes în favoarea menținerii UE pentru ca ea să fie radical reinventată. Dar acest lucru ar necesita o schimbare de atitudine în interiorul UE. Actuala conducere aduce aminte de politburo-ul sovietic în momentul destrămării URSS - el continua să emită edicte, ca și cum ar mai fi fost relevante.
Primul pas pentru apărarea Europei de inamicii ei, atât interni cât și externi, este să se recunoască magnitudinea pericolului pe care îl reprezintă ei. Al doilea este să fie trezită majoritatea pro-europeană adormită și să fie mobilizată pentru a apăra valorile pe care a fost fondată UE. În caz contrar, visul unei Europe unite ar putea deveni un coșmar al secolului XXI. (RADOR)
- SEGA: Kövesi vine, Ţaţarov pleacă, iar Borisov încotro?
România a făcut o figură urâtă atât Bulgariei, cât şi ei înşişi. Anul trecut, a demis-o pe procuroarea-şefă de la DNA, Laura Kövesi, pentru a scăpa de ambiţia nemiloasă a acesteia de a vâna "capetele" corupte, iar acum, ea s-a întors ca favorită pentru postul de procuror-şef european. Din noua sa poziţie, mai înaltă, ea va continua să îi urmărească nu doar pe corupţii din patria sa, ci şi din întreaga UE, inclusiv din Bulgaria - ţară care respinge "modelul european" de combatere a corupţiei.
ÎN 2015, ziarul britanic "The Guardian" a descris plastic ce reprezintă acest model și atât de inspirata sa promotoare. Sub titlul „Pentru a lua scalpul: femeia care conduce războiul românesc împotriva corupției", ziarul a scris: "Numeroşi politicieni, primari, judecători și procurori au făcut obiectul luptei împotriva corupției ca nicăieri altundeva în Europa de Est și în lume. Și acest lucru se datorează liniștitei și modestei procuroare-şef Laura Kövesi, care adună scalpuri". Ţi se face piele de găină, dacă ai citit cumva „Winnetou“ de Karl May, unde scrie: "A trebuit să rămân cu ochii deschişi acă nu voiam ca, după o noapte înfășurat într-o pătură, dimineața, să mă trezesc fără scap pe veşnicele câmpii ale vânătorii". Premierul bulgar Boiko Borisov a recunoscut că e cartea lui preferată.
Acum urmează o încercare grea
Până la sfârşitul lunii, el trebuie să decidă pe cine va susţine pentru şefia noului Parchet European, care îşi va începe activitatea la sfârşitul anului 2020. Sarcina acestuia va fi să îi ancheteze pe cei care fraudează fonduri europene, având mult mai multe atribuţii decât actualul OLAF, obositul serviciu de pe lângă Comisia Europeană pentru combaterea fraudelor financiare. Primul scandal bulgăresc de la OLAF, "Stoikov-Nikolov", s-a termitat fără sentinţe de condamnare, cu toate că complicii germani ai celor doi bulgari au primit sentinţe cu executaree. OLAF nu a putut face nimic, pentru că are doar funcţii de informare, bazându-se pe sistemele proprii de justiţie. Serviciul procurorului european va avea însă obligaţia şi dreptul de a formula acuzaţii în faţa tribunalelor naţionale şi va "depăşi" serviciile naţionale ale procuraturii (conform exprimării procurorului general Sotir Ţaţarov, al cărui mandat expiră peste mai puţin de un an).
Să ne imaginăm situaţia în care premierul "şi-l alege singur" pe procurorul-general, pentru a-şi asigura liniştea în gestionarea fondurilor de stat şi europene. Dacă decide să-şi unmple mâinile cu aur (pe ale sale şi pe cele ale prietenilor săi) prin licitaţii publice cu finanţare europeană - de exemplu, pentru construcţia de autostrăzi - procurorul general nu va putea să îi garanteze un somn liniştit, pentru că premierul s-ar trezi fără scalp a doua zi dacă peste noapte devine procuror european. El (ea) va avea puterea de a coordona anchete ale poliţiei, de a îngheţa şi confisca credite, de a aresta suspecți în afara granițelor naționale. Și, cel mai important: nu va exista o umbrelă pentru nimeni din prietenoasa Comisie Europeană, pentru că procurorul va acţiona în afară şi independent de aceasta - spre deosebire de OLAF, care este o anexă a acesteia.
Perspectiva pare atât de neplăcută, încât trebuie luate măsuri de criză. Nu este o consolare faptul că, până acum, candidații oficiali pentru cel mai înalt post de procuror european sunt în număr de trei. Comisia de selecţie a clasat-o pe româncă pe primul loc, după ce pe listă au existat 24 de candidați. În urma ei sunt francezul Jean-François Bonner (procuror-șef la Reims) și germanul Andreas Ritter (procuror-șef la Stuttgart). Ambii au o îndelungată carieră juridică și calități indiscutabile, dar dacă le căutați numele pe Google, veți găsi date puţine. În schimb, numele tinerei Laura Kövesi (45 de ani) are milioane de rezultate. Chiar și la prima vedere (prima "facie", după cum spun juriştii în limba latină), steaua europeană a acestui concurs este românca. Ea s-a detaşat atât de mult, încât Franța și Germania iau în considerare un compromis, conform căruia să-și retragă candidații și să se poziţioneze în spatele ei.
Ministrul român al justiţiei, Tudorel Toader, care a iniţiat demiterea lui Kövesi, a intrat în panică şi a făcut o nouă greşeală. La doar câteva ore de la decizia comisiei din data de 4 februarie, el a anunţat că se va opune alegerii compatrioatei sale. Astfel, el i-a lipit alte crengi în coroana de spini pe care ea o poartă în Europa ca pe o aureolă strălucitoare.
Iar fosta jucătoare de baschet nu este doar drăgălaşă, ci şi înaltă, deci, aureola ei se vede de la distanţă. Social-democraţii, aflaţi la guvernare în România, tresar amintindu-şi cum Kövesi nu doar că i-a împiedicat să fure, ci i-a băgat şi la închisoare - ceva ce Parchetul bulgar nu ar îndrăzni în priviţa unui premier, a miniştrilor, deputaţilor, magistraţilor de rang înalt, primarilor din marile oraşe, oligarhilor proguvernamentali etc. - intangibili. În martie 2017, când preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Lozan Panov, a invitat-o pe Kövesi să vorbească despre experienţa sa în faţa magistraţilor bulgari, Ţaţarov şi tovarăşii săi de la CSM s-au ascuns. Numai preşedintele Rumen Radev a avut curajul să o primească, însă a fost obligat să afirme că nu vede o cale în Bulgaria pentru "modelul românesc".
În acea perioadă, DNA-ul lui Kövesi se bucura de o încredere de 60% în România, în timp ce parlamentul care se bătea cu ea avea abia 11%.
Nu trebuie să uităm că omul puternic din România de azi, preşedintele parlamentului, Liviu Dragnea, are deja două condamnări pentru corupţie şi pentru abuz de putere (a doua este încă în recurs în ultimă instanţă), iar bătălia sa pentru a îşi asigura intangibilitatea, prin schimbarea legislaţiei, continuă. Paradoxal este faptul că legea în România nu îi împiedică pe politicienii condamnaţi să ocupe posturi înalte. După demiterea lui Kövesi, DNA-ul funcţionează prost, încă nu are un titular şi nu se bucură de încredere din partea societăţii civile.
Însăşi fosta procuroare-şefă a demarat, în decembrie 2018, un proces împotriva României, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece legile din țară nu îi oferă mijloace juridice efective pentru a-şo contesta demiterea. Ea nu insistă să se întoarcă la vechiul său post sau să pretindă despăgubiri, dar prin apelul său la Strasbourg, ea crede că poate determina legiuitorii să ofere o posibilă protecţie magistraţilor afectaţi de urmărirea politică.
Dacă va deveni şefa Parchetului European, ceea ce este foarte probabil, Kövesi nu va rezolva problemele din sistemul politic şi juridic din Bulgaria, însă îl va pune în alertă. De ani de zile, fondurile europene sunt principala investiţie străină din Bulgaria şi sunt un instrument important al guvernanţilor pentru a se "autostimula", favorizând firme apropiate, primării şi mijloace de informare în masă. Semnalul pe care deputata Elena ionceva l-a trimis la OLAF despre o fraudă cu 700.000 de leva, de la Ministerul Culturii, legat de reparaţii la Largo, în Sofia, arată vârful icebergului proastei gestionări guvernamentale a fondurilor europene. Știindu-se că, de când dispune de finanţare europeană, Bulgaria a primit peste 70 de miliarde de leva (35 de miliarde de euro), ceea ce înseamnă de 100.000 de ori mai mult decât ne putem imagina că ar putea ieși din conturi dacă acestea ar fi verificate de persoane suficient de competente. Este important de asemenea şi modul implementării proiectului, pentru că atunci când o autostradă, ornată cu indicatoare albastre care arată că este finanțată de UE, începe să se plieze ca fideaua, se pot pune întrebări suplimentare cu privire la modul în care sunt cheltuite fondurile.
Premierul Boiko Borisov a înţeles bine că din furtul de bani europeni pot apărea mai multe probleme decât din afectarea intereselor naţionale. Memorabilă este înregistrarea dată publicităţii în luna aprilie 2013, în care fostului ministru al agriculturii, Miroslav Naidenov, i se spune: "Asta e o problemă pentru tine. La ce îţi trebuiesc bani europeni?". Altfel, este greu de descoperit cât se fură, pentru că obiectivul fiecărui furt este să nu se vadă. Însă Grupul Verzilor din Parlamentul European s-a străduit să ofere o imagine apropiată şi, la sfârşitul anului 2018, a dat publicităţii un raport conform căruia corupţia mănâncă în Bulgaria 11 miliarde de euro pe an. Datele provin doar din documente europene - ale Comisiei Europene, OLAF, Eurostat, Parlamentului European.
Ce se va cumula în baza de date a viitorului Parchet European? Borisov ştie cel mai bine şi trebuie să aleagă direcţia în care va merge. Indiferent de procurorul-şef pe care şi l-ar lua în locul lui Ţaţarov, vremurile fără griji s-au dus. Îi va permite să îl facă de râs într-un al treilea mandat sau va aprecia că a fost deja suficient?
Articol de Svetoslav Terziev. (RADOR)
Alte știri pe scurt:
- Sfârşitul Tratatului antibalistic ruso-american s-a aflat în centrul discuţiilor la reuniunea miniştrilor apărării ai ţărilor NATO de la Bruxelles. Potrivit unui articol publicat în Washington Times, secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, a declarat că Pactul analizează toate opţiunile în faţa a ceea ce el a numit „violări ale tratatului balistic de către Rusia”, cu referire la noile modele de rachete dezvoltate de Moscova.
- După cum precizează cotidianul belgian Le Soir, Stoltenberg a subliniat, în acelaşi timp, că Alianţa doreşte să evite o nouă cursă a înarmărilor cu Rusia. „NATO se pregăteşte pentru o lume fără tratat de dezarmare”, titrează publicaţia franceză on line Atlantico, care notează la rândul său că Pactul pregăteşte „măsuri disuasive” pentru a întări apărarea teritoriului său împotriva ameninţărilor noilor rachete ruseşti. Pe acelaşi subiect, Le Figaro remarcă: „Marele absent” al reuniunii NATO este Jim Mattis, fostul şef al Pentagonului concediat de preşedintele american Donald Trump, considerat un aliat de nădejde al NATO. Europenii încearcă să înţeleagă mai bine noile priorităţi militare ale Statelor Unite, dar sunt tot mai conştienţi de riscul de a se regăsi singuri în prima linie. De aceea „pregătim treptat o Europă a apărării”, după cum sublinia un înalt funcţionar european, citat de Figaro. Subiectul se va afla, de altfel, şi pe agenda Conferinţei de securitate de la Munchen, adaugă la rândul său Atlantico.
- „La ce să ne aşteptăm de la Conferinţa privind securitatea de la Munchen?” se întreabă retoric Kommersant. „Astăzi, nimeni nu acordă o atenție prea mare dialogului dintre Rusia și Occident, deja cu toții înțeleg că acesta este imposibil. Conferința de la München are loc în continuare, însă dezbateri adevărate nu mai există. Securitatea a încetat să mai fie o noțiune plină de conținut şi recunoscută universal, devenind nimic mai mult decât o figură de stil”, avertizează Kommersant.
- Între timp, Belgia este paralizată de o grevă generală, după cum aflăm din cotidianul Le Temps, cea mai mare din anul 2014 şi până acum. Spaţiul aerian belgian este închis, transporturile sunt blocate, sindicatele îşi înăspresc tonul în revendicările salariale, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. După cum aflăm din La Libre Belgique, greviştii cer creşterea salariilor, o creştere a alocaţiilor şi pensiilor, precum şi condiţii mai bune de sfârşit de carieră.
- Semne de pace în războiul declaraţiilor dintre Franţa şi Italia, scrie Le Monde. După ce, săptămâna trecută, Parisul şi-a rechemat ambasadorul de la Roma în semn de protest faţă de declarațiile „scandaloase” ale oficialilor italieni, o discuţie telefonică între preşedinţii celor două state „reafirmă importanța” relațiilor dintre Paris şi Roma. Cei doi șefi de stat „au reamintit că Franța și Italia, care au construit împreună Europa, au responsabilitatea specială de a conlucra pentru apărarea și relansarea Uniunii Europene”, se arată în comunicatul de presă francez, citat de cotidianul Le Monde.
1
3
