Recent au fost lansate în spațiul public diverse opinii despre cum ar trebui BNR să-și ajusteze politicile pentru a atinge anumite obiective, scrie consilierul Guvernatorului BNR, Cezar Boțel, pe blogul Băncii Centrale. Boțel a reprezentat România la FMI începând din septembrie 2016, după o carieră începută la Banca Națională, urmată de un parcurs în anii 90 în SUA unde și-a luat doctoratul, după care e revenit în BNR și a format Direcția de Modelare. ”I s-a sugerat băncii centrale să urmărească menținerea unui curs cât mai stabil, cheltuind pentru asta oricât de mult ar fi necesar din rezervele valutare. A fost evocată chiar și posibilitatea adoptării unui consiliu monetar. Băncii i s-a recomandat ca, în același timp, să mențină și rata dobânzii cât mai stabilă și mai scăzută”, scrie Boțel.
Ce mai spune fostul reprezentant la FMI:
- Statutul BNR prevede că ”În îndeplinirea atribuțiilor, Banca Națională a României şi membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate”[2]. Fără îndoială, la peste 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și după ce autoritățile române au anunțat obiective ferme pentru adoptarea euro, această prevedere este bine cunoscută, mai ales experților în economie. Ca tare, sunt convins că opiniile menționate mai sus nu reprezintă altceva decât expresia unui schimb liber de idei în spațiul public. În același spirit, în cele ce urmează voi prezenta câteva considerații personale asupra implicațiilor, viabilității și dezirabilității politicilor sugerate.
- Ar fi fost de dorit ca sugestia unei stabilități mai mari a cursului să fie însoțită de repere clare. Să vedem însă ce ne spun datele. De la începutul anului 2013 până la finele lui 2018, leul s-a depreciat față de euro cu doar 5.6% (i.e. sub 1 la sută pe an), iar ecartul dintre nivelul minim și cel maxim al cursului a fost de numai 8,4%. Chiar prelungind intervalul pentru a include deprecierea de la începutul acestui an, ecartul crește numai până la 10,6%[4]. Comparativ cu monedele Cehiei, Ungariei și Poloniei, țări care, asemeni României, aplică țintirea directă a inflației (TDI), leul a fost, în perioada 1 ianuarie 2013 - 6 februarie 2018, cel mai puțin volatil.
- Această evidență reflectă fidel politica BNR de flotare controlată a leului, care, pe de o parte, urmărește să protejeze economia de fluctuații excesive ale cursului. Pe de altă parte, și de fapt crucial pentru succesul strategiei, cursul a fost menținut suficient de flexibil pentru a-și îndeplini funcțiile esențiale de canal de transmisie a politicii monetare și de amortizor al șocurilor externe. O limitare a flexibilității cursului dincolo de aceste limite, care în opinia mea sunt aproape a fi atinse, ar diminua serios eficacitatea strategiei de țintire directă a inflației. De aceea susțin că orice deplasare de accent al politicii de curs către o stabilitate mai mare decât cea manifestată în perioada ultimilor ani ar conduce de facto la abandonarea strategiei de țintire a inflației. Clar, adoptarea unui consiliu monetar ar marca explicit o astfel de schimbare de strategie. Ceea ce vreau eu însă să subliniez este că și adoptarea oricărui regim de curs intermediar situat între actuala flotare controlată și consiliul monetar echivalează cu renunțarea completă la țintirea directă a inflației (TDI).
0
2
