​​Potrivit mai multor surse, în această noapte agenția de rating Standard & Poor`s va publica raportul pe România. Cel mai probabil scenariu este cel în care calificativul va fi menținut (BBB-), dar perspectiva va fi modificată din ”stabilă” în ”negativă”. Ceea ce nu ar trebui să ne mire, având în vedere derapajele politicilor fiscale de la regulile bunului simț economic. Întotdeauna, calificativele agențiilor de rating au fost în România un bun prilej de speculație politică. Dacă obțineam un calificativ bun, Finanțele dădeau un comunicat în care se lăudau că justețea politicilor fiscale proprii a fost confirmată de celebra agenție de rating. Dacă calificativul era nesatisfăcător, aceeași agenție devenea ”neatentă” la schimbările din economie și uneori îi era contestată și competența.

Eugen Teodorovici, ministrul finantelorFoto: Guvern

În cazul prezent, când e aproape cert că schimbarea de perspectivă va fi introdusă (de la stabil la negativ), ideologii PSD și ai #wageledgrowth s-au panicat pur și simplu. În loc să-și măsoare propriile erori de judecată fiscală, s-au apucat să dea vina pe Banca Centrală, pe lobby-ul băncilor comerciale ș.a.m.d. Cel puțin așa rezultă dintr-o postare a profesorului de economie Cristian Socol, unul dintre beneficiarii mai multor sinecuri de partid ai PSD.

Scrie dl Socol:” Pentru că Guvernul a încercat să reducă viteza de creștere a dobânzilor la credite, să înghețe prețul facturilor la energie și gaze, să taxeze anumite profituri de monopol / duopol / oligopol cooperant, să solicite mai multe garanții fondurile de pensii private...s.a. maine se va declanșa opțiunea nucleară împotriva lui. Radicalizarea pozitiilor partilor implicate a condus, asa cum am anticipat, la un joc loss loss (...) . Pe înțelesul tuturor, ce înseamnă deteriorarea perspectivei de rating? Simplu, se schimbă ochelarii cu care se vede evoluția economiei românești și dacă timp de 6 luni nu se întâmplă nimic de sens opus, se va scădea ratingul României.

Vor fi costuri certe încă din prima zi - creșterea costurilor de finanțare, creșterea cheltuielilor bugetare, creșterea deficitului bugetar, reducerea ISD, reducerea veniturilor bugetare, creșterea dobânzilor și deprecierea cursului de schimb al leului, probabila cădere a bursei. Incertitudinea va crește, economia va merge cu frâna trasă. Creșterea nivelului de bunăstare pentru români va fi probabil mai mică.

Decizia este rezultatul aproape exclusiv al afectării intereselor anumitor sectoare private din România și al argumentelor aduse în discuție de reprezentanții băncii centrale”.

Înțeleg că e greu să admiți că poate totuși te-ai înșelat și că factura politicilor fiscale expansioniste o va plăti fiecare român.

Dar nu pot înțelege cum să dai vina pe Bunică pentru că Lupul a mâncat-o, ca să folosesc o celebră poveste. Asumați-vă public recomandările făcute d-le profesor Socol, și mai ales, explicați-le!

  • Cum ”se face” ratingul unei țări

Joi, un grup restrâns de analiști seniori ai agenției de rating Standard & Poor's aveau notată în agendă o întâlnire extrem de discretă. După câteva ore de deliberări, va fi luată și apoi cumunicată decizia privind ratingul României. Secretul e total- nimeni nu scoate o vorba despre ce anume s-a discutat de fapt în spatele ușilor închise. E drept, s-a primit o scrisoare din partea Ministerului de Finanțe român, care urmează să fie discutată. Sunt promisiunile românilor credibile sau nu? Aceasta este întrebarea.

E drept, agențiile de rating le place să cultive secretul în întâlnirile acestor "comitete de rating." Puterea lor este uriașa; în fond, ele decid soartă financiară a unei țări. Numărul celor care participă la întâlnire nu e dezvăluit, dar ceea ce hotărăsc membrii lor acolo dă tonul în piață financiară.

Procedura teoretică prevede ca reuniunea comitetului de rating să aibă la bază fie un eveniment major cu impact asupra economiei țării fie o schimbare bruscă a politicilor. În practică, agențiile nu se iau doar după aceste evenimente. „Zgomote dese într-o piață sau chiar discuții interne în cadrul agenției pot declanșă redeschiderea unor dosare”, explică un fost analist senior Moody`s .

  • Numărul membrilor comitetului de rating depinde de importanța Statului analizat

Pentru a se pregăti pentru o reuniune a comitetului de rating, analistul care se ocupă de țara în cauză se întâlnește cu autoritătile fiscale. O dată sau de două ori pe an dacă situația e stabilă și de mai multe ori, când e criză. El nu primește de regulă acces la informații mai multe decât ar primi un investitor mare care ar dori să investească în economia respectivă.

În urma unei metodologii stricte și specifice pentru fiecare agenție, analistul scrie o recomandare pentru ratingul țării în cauza și face o propunere pentru reunirea comitetului de rating. De regulă, propunerea vine cu o zi înainte de reuniune, timp în care analistul trebuie să își convingă pe cei circa 20 de colegi de justețea observațiilor sale.

Trebuie menționat că nu sunt întotdeauna 20 de analiști atunci când se decide soartă unei țări- depinde de mărimea și importantă statului luat în colimator.

Un om, un vot: acest principiu democratic operează și în cazul comitetelor din cadrul agențiilor de rating. Cel puțin în teorie. În practică, se fac alianțe și mici clanuri care încing discuțiile, spune Pierre Cailleteau, fostul responsabil al unui astfel de comitet, în prezent consilier la bancă privată Lazard. De exemplu, spune el, "părerile au fost foarte împărțite când am discutat despre Grecia”.