Federal Reserve Bank of New York (Fed) era unul dintre cei mai importanţi gardieni ai aurului naţiunilor, însă în prezent Rezerva Federală a pierdut o serie de mari clienți, pe fondul repatrierii unor cantități de aur, efectuată de Germania, Turcia, Ungaria sau Austria, scrie Mediafax. În 1963, în seiful principal al Rezervei Federale erau depozitate 13.000 de tone de metal preţios sub forma a 960.000 de lingouri, în numele a 70 de clienţi, în 1978 lista acestora a crescut la 85 de ţări, iar până la sfârşitul anilor 90, Fed a mai rămas cu 60 de clienţi.

Aur depozitat la FED NYFoto: FED

În 2008, a existat o reducere foarte mare a bazei de clienţi, cu 50 de clienți mai puţini faţă de 1978.

Motivul pentru care buncărele din New York erau pline de lingouri de aur este că majoritatea aurului deţinut de băncile centrale străine a fost cumpărat de la Trezoreria SUA, fiind aurul pe care Terezoreria l-a furnizat când băncile centrale şi-au convertit dolarii americani în lingouri de aur în timpul acestor tranzacţii.

În 1991, în seifuri erau stocate aproximativ 315 milioane de unicii de aur, însă şase ani mai târziu, cantitatea a scăzut la 269 milioane unicii. Până în 2004, cantitatea de aur depozitat s-a redus la 226 milioane unicii.

În anul 2012, în sefiuri erau 212 milioane de unicii, anume aproximativ 6.700 de tone. În 2016, New York Fed păstra în custodie mai puţin de 6.000 de tone de aur, iar la sfârşitul lunii ianuarie, la Fed mai rămăseseră doar aproximativ 5.750 de tone din aurul national.

Fed nu dezvăluie identitatea clienţilor săi şi nici cât de mult aur deţin, dar în 2008 a dezvăluit că are 36 de clienţi străini.

Spre deosebire de alte bănci, New York Fed păstrează foarte puţin din aurul deţinătorului de aur suveran şi anume Trezoreria Statelor Unite.

Fed pretinde că păstrează 13,45 milioane unicii de aur în numele Trezoreriei SUA, însă cantitatea nu este de nici 4% din cele 261,5 milioane de unicii de aur pe care Trezoreria SUA susţine că le are.

Potrivit unui document al Congresului SUA din 2011, în inventor erau stocate 31.204 de bare de aur în 11 compartimente în seifurile speciale ale New York Fed.

Cel mai mare client extern al New York Fed este Fondul Monetar Internaţional cu o cantitate depozititată estimată la peste 2.000 de tone.

Următorul mare titular de aur a fost până în 2015, banca centrală a Germaniei, Deutsche Bundesbank, care la sfârşitul acelui an a raportat ca deţine 1.347,4 de tone în seifurile din Fed. După ce a adus o cantitate de 674 tone din aurul păstrat în străinătate, Budesbank mai păstra la New York 1.236 de tone de aur.

De asemenea, Banca d’Italia suţine că deţine o cantitate substanţială de aur la New York, de peste 1.000 de tone, aproape jumătate din rezervele sale.

Banca centrală olandeză, De Nederlandsche Bank, păstrează 190 de tone de aur la New York Fed, iar în 2014 a repatriat aproximativ 122 de tone din aurul său depozitat la New York Fed.

Printre alte bănci centrale se mai numără şi Risbank din Suedia (13,2 tone de aur sau 11% din rezervele sale totale), banca central a Finlandei ( 8,8 tone de aur sau 18% din reserve), Banca Greciei, Banca Reglementelor Internaţionale, Banca Centrală Europeană şi băncile din Afganistan şi Ghana.

  • Cum și-a adus Germania acasă o parte din rezerva de aur (păstrând însă 60% înafara țării).

Când Carl-Ludwig Thiele avea 11 ani (omul care a coordonat repatrierea unei părți a rezervei de aur în Germania), mătușa lui i-a dat o monedă de aur de 21 de carate drept cadou. "Era un sentiment incredibil acela de a deține acea monedă. Încă o mai am acum și o pot descrie: Avea o imagine a Papei Ioan al XXIII-lea pe față, iar pe verso o imagine a Duhului Sfânt care plutea deasupra episcopilor", scrie Financial Times aici. (poate necesita abonament)

În cele cinci decenii de la primirea acestei monede, domnul Thiele a urcat în ierarhie , a ajuns în consiliul executiv al Bundesbank, banca centrală a țării și a devenit custodele aurului Germaniei.

Astăzi, Germania este unul dintre cei mai mari deținători de aur din lume: deține 3,378 de tone, în valoare de 119 miliarde de euro. Până de curând, cea mai mare parte a acestui aur era ținută la New York, Londra și la Paris. Când țara a decis să aducă o parte din aur acasă, domnul Thiele a fost făcut responsabil cu operațiunea.

Trebuie spus că Germania are o relație particulară cu aurul, alta decât majoritatea națiunilor. Experiența hiperinflației (1919 - 1923), pe parcursul Republicii Weimar, este adânc înrădăcinată în conștiința națională. Aurul, mai presus de orice, înseamnă pentru nemți, stabilitate.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Germania nazistă a confiscat aur de la băncile centrale ale Europei învinse.

"În timpul războiului rece, amenințarea a venit din est, așa că a fost logic să-l păstrăm cât mai departe, la Paris, Londra sau New York", spune dl Thiele.

Domnul Thiele s-a ocupat de transportul a aproape 54.000 de lingouri de aur - în valoare de 27 de miliarde de dolari - înapoi spre Frankfurt

În ianuarie 2013, Bundesbank a dezvăluit locul în care își ținea aururl și a anunțat planul de a-și repatria o parte din rezervă.

Oamenii familiarizați cu operațiunea spun că aurul a zburat de la Paris și New York înapoi la Frankfurt, dar nu înainte ca avocații să se ocupe de contractele cu firmele de asigurări.

Întregul exercițiu a costat aproape 10 miliarde de euro (incluzând transportul, asigurarea și auditul aurului revenit în țară). Echipa de verificatori au evaluat puritatea aurului folosind tehnici de raze X și cântărirea lingourilor prin metode sofisticate de scanare.

Repatrierea a avut loc pe timp de noapte, pe rute rămase necunoscute, pentru ca transportul să nu fie expus riscului unui atac.