Financial Times: Alternativele dure ale Brexit-ului pe care le au Theresa May şi miniştrii săi ● Les Echos: Statele Unite opresc livrarea de F-35 Turciei ● The Telegraph: "Documentul pervers" scris de Winston Churchill împreună cu Stalin va fi prezentat publicului pentru prima dată ● Le Monde: Alegerile municipale din Turcia: o înfrângere usturătoare pentru Erdogan ● Lectură plăcută!
- Financial Times: Alternativele dure ale Brexit-ului pe care le au Theresa May şi miniştrii săi
Premierul trebuie să decidă rapid calea de urmat
Marţi, extrem de divizatul cabinet al Theresei May se întruneşte, în cadrul unei reuniuni dure care s-ar putea dovedi decisivă, pentru a discuta ce traiectorie, în cazul în care mai există vreuna, poate fi urmată pentru a ieşi din marasmul Brexit-ului.
"Se pare că va fi un moment cu adevărat important", a declarat un consilier al premierului.
Tratativele guvernului ar urma să dureze cinci ore, dna May urmând să decidă rapid un drum înainte după ce, vineri, parlamentarii i-au respins proiectul acordului de retragere.
Ziua de 12 aprilie se apropie, aceasta fiind data la care Regatul Unit s-ar putea prăbuşi, ieşind din UE fără acord.
Cu două zile înainte, liderii UE se vor întruni în cadrul unei reuniuni de urgenţă pentru a decide, o dată în plus, eventuala amânare a Brexit-ului sau o simplă ieşire a Marii Britanii.
La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul german pentru afaceri europene, Michael Roth, a calificat Brexit-ul drept un "mare spectacol de rahat", recunoscându-şi ulterior limbajul nediplomatic. Ironia face ca acelaşi termen să fi fost folosit şi de membri ai echipei dnei May din Downing Street.
Toate opţiunile guvernului dnei May se confruntă cu probleme.
Acordul premierului cu privire la Brexit
Acordul de retragere al dnei May a fost respins de trei ori - cu o diferenţă de 230, 149 şi, respectiv, 58 de voturi - dar ea încă mai speră că o a patra votare va avea mai mult noroc. "Încă de la sfârşitul anului trecut, era evident că acordul reprezintă singura cale de ieşire", a declarat unul dintre aliaţii dnei May.
Dar, asupra celor de la Nr. 10 (referire la Downing Street 10, adresa guvernului britanic şi totodată reşedinţa oficială a premierilor britanici, n. red.) pluteşte un aer de pesimism, guvernul având nevoie ca 30 de parlamentari conservatori să-şi schimbe poziţia pentru a face ca planul de Brexit al premierului să treacă peste bariera parlamentară.
Vineri, 34 de parlamentari conservatori au votat împotriva acordului, printre ei numărându-se 28 de eurosceptici duri, iar aceştia încă mai caută sprijin. Pe aceeaşi poziţie se află şi cei 10 parlamentari ai Partidului Democrat Unionist.
Dna May va accepta un amendament al parlamentului, propus de parlamentara laburistă Lisa Nandy, care le conferă parlamentarilor un cuvânt mai greu de spus în proiectarea fazei a doua a Brexit-ului: tratativele pe tema relaţiilor viitoare dintre Regatul Unite şi UE. S-ar putea ca la această platformă să adere şi alţi câţiva parlamentari laburişti.
Dar cea mai mare speranţă a celor din Downing Street este aceea ca parlamentarii conservatori eurosceptici să prefere să dea înapoi decât să rişte un Brexit relaxat sau lipsa oricărui Brexit.
Brexit: Planul B
În timp ce acordul dnei May se scufundă, diverşi parlamentari ai partidului încearcă să ajungă la un consens asupra unei alternative, un acord mai relaxat al Brexit-ului, concentrate asupra rămânerii Marii Britanii în uniunea vamală şi, eventual, pe piaţa unică europeană.
Miniştrii eurofili afirmă că dna May ar trebui să fie de acord cu un Brexit mai relaxat, în cazul în care parlamentarii ar putea accepta o altă cale de progres. Luni seara, ei au respins cu o mică diferenţă de voturi o propunere vizând rămânerea Marii Britanii în uniunea vamală, votând totodată împotriva aderării la piaţa unică. Ar putea urma un nou vot, din dorinţa de a se obţine o majoritate pentru una dintre aceste soluţii.
Dar conservatorii eurosceptici afirmă că, dacă dna May va susţine un Brexit mai puţin dur, Partidul Conservator ar fi distrus, tocmai el, care, la alegerile din 2017, a mizat pe promisiunea părăsirii uniunii vamale şi a pieţei unice.
Chiar dacă parlamentarii au optat pentru un Brexit mai relaxat, este greu de imaginat cum ar putea un premier conservator, oricare ar fi el, să facă asta. Dacă jumătate din Partidul Conservator şi miniştri importanţi ai cabinetului ar refuza să sprijine această politică, atunci dna May ar avea nevoie de voturile laburiştilor ca să pună asta în aplicare.
Fostul premier britanic, John Major, a sugerat formarea unui guvern de unitate naţională pentru soluţionarea crizei Brexit-ului. S-ar putea oare baza dna May, seară de seară, pe sprijinul Partidului Laburist ca să ajungă la un Brexit mai relaxat, atâta vreme cât partidul i se năruie în jur?
Alegeri generale
Unele persoane din Downing Street îi cer dnei May să se gândească mai degrabă la nişte alegeri anticipate în loc să susţină în continuare un Brexit mai relaxat. Pentru a dizolva parlamentul, ea ar avea nevoie de două treimi din voturile Camerei Comunelor.
James Cleverly, vicepreşedintele Partidului Conservator, a declarat că pregătirile în vederea unui asemenea scrutin ar fi "de bun simţ şi pragmatice", dar un ministru al cabinetului a opinat: "E greu de înţeles cum poate crede cineva că asta ar fi o idee bună".
Există mai multe probleme. Ar vota oare parlamentarii conservatori pentru alegeri anticipate? Ar pleda oare pentru un nou lider? Ce ar spune programul acestui partid despre Brexit? Și mai e o problemă: s-ar putea ca Partidul Laburist, de stânga, al lui Jeremy Corbyn, să câştige.
Brexit fără acord
După ce, vineri, acordul dnei May a fost respins, Comisia Europeană a declarat că "scenariul" unui Brexit fără acord "ar fi mai previzibil" şi că, la miezul nopţii, în ziua de 12 aprilie, e pregătită pentru un asemenea eveniment.
Luna trecută, facţiunea eurosceptică din partid a încercat s-o convingă pe dna May să pledeze pentru un Brexit fără acord: premierul a spus răspicat că nu va accepta ca Marea Britanie să rămână în UE după data de 30 iunie.
Dar entuziasmul dnei May faţă de ieşirea din UE fără acord a durat mai puţin de 24 de ore. "A fost categoric o eroare", a spus unul dintre aliaţii săi.
Acum, cei din Downing Street recunosc că parlamentul nu va permite niciodată ca Marea Britanie să părăsească UE fără acord, cel puţin, nu de bunăvoie.
Un al doilea referendum pe tema Brexit-ului
Susţinătorii unui nou referendum au recunoscut întotdeauna că opţiunea lor necesită mult timp, dar au susţinut că ea s-ar bucura de sprijin după ce vor fi fost excluse toate celelalte opţiuni. Ei cred că acest moment va veni în curând.
Acordul dnei May este blocat în parlament, iar Partidul Conservator nu-i va permite să-şi urmeze planul pe tema unui Brexit mai relaxat. Unii conservatori eurosceptici ar putea opta mai degrabă pentru un "referendum de confirmare" a unui acord pe tema Brexit-ului, decât pentru riscul unor alegeri generale.
Dominic Cummings, care a condus campania "Vote Leave" ("Votaţi ieşirea") la referendumul din 2016, crede că conservatorii eurosceptici vor câştiga un al doilea referendum. "Începeţi acum reorganizarea reţelei noastre", a spus el, luna trecută.(RADOR)
- Les Echos: Statele Unite opresc livrarea de F-35 Turciei
De când Ankara a anunțat că intenționează să achiziționeze sistemul antirachetă rusesc S-400, Washingtonul se teme pentru secretele strategice ale avionului său ultimul strigat pe care l-ar putea decripta această tehnologie rusească. E în joc livrarea a circa o sută de avioane de vânătoare americane.
Dialogul continuă să se tensioneze între Washington și Ankara pe tema echipamentului militar. Statele Unite au anunțat luni suspendarea tuturor livrărilor de echipamente având legătură cu avioanele de vânătoare americane F-35 către Turcia. Este în cauză voința guvernului turc de a achiziționa sistemul antirachetă rusesc S-400.
“În așteptarea unei decizii fără echivoc a Turciei care trebuie să renunțe la livrările sistemului S-400, livrările și activitățile asociate creării de capacități operaționale de F-35 către Turcia au fost suspendate”, a declarat un purtător de cuvânt al Pentagonului, care a adăugat că dialogul cu Ankara “continuă” totuși.
Teamă pentru securitatea militară
Guvernul turc a semnat un acord cu Rusia pentru cumpărarea dispozitivului antirachetă și antiaerian S-400, a cărui livrare ar trebui să înceapă în această vară. Dar această comandă otrăvește de luni de zile relațiile dintre Ankara și Washington, aliați în NATO.
Într-adevăr, este rar ca un membru al NATO să fi recurs la material rusesc dat fiind că este greu compatibil cu echipamentele NATO. Dar mai mult decât orice, Statele Unite se tem ca acest sistem rusesc foarte sofisticat să nu pătrundă secretele tehnologice ale avionului militar ultimul strigat F-35, pe care Turcia a decis de asemenea să-l cumpere.
Turcia a comandat circa o sută de avioane de acest tip și piloți turci au început deja să se antreneze cu omologii lor în Statele Unite. Ankara a investit circa un miliard de dolari în acest program și orice decizie americană care ar împiedica sosirea avioanelor de vânătoare ar putea fi considerată o încălcare a contractului.
Vii tensiuni
“Deplângem foarte tare situația actuală în care se găsește parteneriatul nostru privind F-35, dar ministerul apărării trebuie să ia măsuri de precauție pentru a proteja investițiile comune realizate în tehnologia noastră sensibilă”, a explicat purtătorul de cuvânt al ministerului american al apărării.
Vineri, ministrul turc al afacerilor externe, Mevlüt Cavusoglu, a denunțat presiunile americane, considerate “contrare dreptului internațional”. În ajun, senatori republicani și democrați au depus un proiect de lege pentru a bloca transferul de F-35 Ankarei atâta vreme cât guvernul american nu va da asigurări că Turcia nu se va echipa cu S-400. (RADOR)
- The Telegraph: "Documentul pervers" scris de Winston Churchill împreună cu Stalin va fi prezentat publicului pentru prima dată
"Documentul pervers" prin care Winston Churchill şi Iosif Stalin au împărţit Europa de Est, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, va fi prezentat publicului pentru prima dată.
Documentul este scris în octombrie 1944, noaptea târziu, în timpul unei întâlniri udate cu whiskey, la Kremlin, în care Churchill şi Stalin au încercat să "stabilească un acord de principiu" privind modul în care Rusia şi Occidentul urmau a-şi împărţi Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia şi România atunci când Hitler a fost în cele din urmă învins.
Documentul - care va fi prezentat de joi la Arhivele Naţionale britanice în cadrul expoziţiei Britain's Cold War Revealed - arată propunerile olografe ale lui Churchill, conform cărora Ungaria şi Iugoslavia urmau a fi împărţite "50:50?", iar Bulgaria îi revenea 75% Rusiei şi 25% Occidentului. (După cum se vede din fotografia documentului, care însoţeşte textul, România urma să revină în proporţie de "90%" Rusiei şi respectiv 10% Occidentului - n.red.)
Stalin pare a fi aprobat sugestiile, scrijelind o bifă albastră mare în partea de sus a manuscrisului.
Mark Dunton, curator-şef al expoziţiei, a spus că Churchill a numit actul "documentul pervers, (care) nu este destinat ochilor publicului" deoarece el şi funcţionarii civili erau conştienţi că ar putea ajunge să fie considerat "câinos".
Dl Dunton a spus: "Acesta a fost rezultatul unor discuţii din orele târzii ale nopţii, dintre Churchill şi Stalin, după ce ambii băuseră o cantitate corespunzătoare de whiskey. Ei încercau să ajungă la un acord de principiu despre sferele de influenţă după război. Eu cred că este important că acest document va fi arătat publicului, deoarece această bucată mică de hârtie are o relevanţă atât de mare. Este de o potenţială relevanţă incredibilă - soarta a milioane de oameni este hotărâtă printr-o trăsătură de condei, în urma unei întâlniri informale. Un ofiţer a spus ulterior că cifrele ar fi putut arăta foarte crude şi câinoase dacă erau văzute de public. Eu cred că Churchill era foarte conştient de asta. Evident, nu toate au ieşit aşa, dar cu toate acestea este un document foarte puternic şi o bucăţică uimitoare din istorie".
Expoziţia, care coincide cu aniversarea creării NATO în aprilie 1949, include şi dosare ale MI5 despre spioni ai Uniunii Sovietice.
Klaus Fuchs, fizician german care a divulgat secrete occidentale cruciale din domeniul atomic Uniunii Sovietice, a fost condamnat la 14 ani de închisoare în 1950, după ce a recunoscut că se face vinovat de spionaj.
În pofida acţiunilor sale trădătoare, Fuchs scrie despre afecţiunea sa pentru britanici, pe ultima pagină a confesiunii semnate de el care poate fi văzută în cadrul expoziţiei dedicate Războiului Rece.
În ianuarie 1950, Fuchs notează: "De când am venit la Harwell am întâlnit britanici de toate felurile şi am ajuns să constat la mulţi din ei o fermitate profund înrădăcinată care le permite să aibă un mod de viaţă decent. Eu nu ştiu de unde izvorăşte această maree şi cred că nici ei nu ştiu, dar este acolo."
Expoziţia dezvăluie detalii ale pregătirilor făcute de guvern pentru cazul lansării unei bombe nucleare deasupra Londrei, inclusiv un bunker de urgenţă în care să fie evacuaţi premierul şi cabinetul, în Corsham, Wiltshire.
Vizitatorii expoziţiei vor primi totodată facsimile ale manualelor "Protejează şi supravieţuieşte" înmânate gospodăriilor britanice spre folosire în cazul unui atac nuclear.
Comentând pe marginea motivului care a dus la decizia Arhivelor Naţionale de a organiza expoziţia, dl Dutton a spus: "Am crezut că acesta este momentul potrivit pentru a face o expoziţie despre Războiul Rece. Eu cred că se manifestă un interes tot mai mare faţă de istoria contemporană, istorie pe care mulţi oameni au trăit-o. Un mesaj implicit pe care vrem să-l transmitem este că istoria pe care ne-o putem aminti este de fapt istorie propriu-zisă şi merită să o explorăm". (RADOR)
- Le Monde: Alegerile municipale din Turcia: o înfrângere usturătoare pentru Erdogan
Editorial. Pierderea, duminică, a unor municipalități ca Istanbul și Ankara de către AKP arată că președintele turc, devenit din ce în ce mai naționalist și autoritar, s-a decuplat de părțile cele mai dinamice ale țării.
Eșecul este usturător pentru foarte autoritarul președinte turc, Recep Tayyip Erdogan. Fostul primar al metropolei de la Bosfor amintea că “a câștiga Istanbulul înseamnă a câștiga Turcia”. În ciuda tuturor mijloacelor puse în acțiune și a controlului media, AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării), partidul islamist aflat la putere din 2002, a pierdut, la scrutinul din 31 martie, primăria Istanbulului, ca și pe cea a capitalei, Ankara, și numeroase alte orașe. Pentru partidul președintelui, este un eșec fără precedent, chiar dacă rămâne prima forță politică a țării. Pentru Turcia, este o cotitură politică majoră.
Într-adevăr, cucerirea puterii de către islamismul politic turc a început în 1994 cu cea a marilor orașe, printre care Ankara și Istanbul. Pe fond de mari lucrări, de clientelism și de supraveghere socială, AKP a făcut de un sfert de secol o vitrină politică din gestionarea municipală. Dar dacă ea satisface un electorat sunnit conservator, această implacabilă islamizare șochează vechile elite republicane și noile clase mijlocii deschise spre lume. Cât despre dl Erdogan, care se poziționa la început ca liberal și pro-european, el a devenit din ce în ce mai naționalist și autoritar și s-a desprins de părțile cele mai dinamice ale țării.
A crea o alternativă credibilă
De fapt, dincolo de mizele locale, scrutinul din 31 martie s-a transformat în referendum pentru sau contra omului forte al țării. “Raisul” s-a angajat în profunzime în campaniile municipale, ținând până la cinci mitinguri pe zi pentru a încerca să contracareze nemulțumirea tot mai mare a opiniei publice față de degradarea situației economice. Alimentată de prăbușirea lirei turcești, inflația este galopantă. Or succesele economice – venitul pe locuitor s-a triplat în 17 ani, chiar dacă prăpastia dintre bogați și săraci n-a încetat să crească – au fost, până acum, cel mai bun atu electoral al puterii.
Pentru a-și mobiliza electoratul, președintele turc a profitat încă o dată de teamă și polarizare. “Nu sunt numai alegeri pentru primari, ci și pentru supraviețuirea noastră”, n-a încetat el să repete, vorbind despre pericolele de la frontiere ca și despre pretinsele comploturi externe și interne și ațâțând toate fracturile dintre sunniți și aleviți, dintre kurzi și turci, dintre laici și credincioși. Dar această retorică și-a pierdut eficacitatea. În ciuda represiunii brutale (55.000 de arestări și 150.000 de funcționari demiși) care a urmat loviturii militare ratate din iulie 2016, societatea civilă turcă continuă să reziste. Inclusiv la urne.
Alegerile turcești nu sunt desigur cu adevărat echitabile, având în vedere inegalitatea mijloacelor între regim și opoziție. Neregulile și fraudele nu au lipsit. Dar rezultatul nu este sigur dinainte, ca în Rusia lui Putin – acest vot a făcut o nouă demonstrație în acest sens. Este rândul opoziției să tragă toate învățămintele, începând cu necesitatea de a se uni în spatele unui candidat așa cum a făcut atât la Istanbul cât și la Ankara. Polarizarea extremă pe care mizează Erdogan are un efect de bumerang.
Dacă are sprijinul entuziast al unui turc din doi, el este urât de cealaltă jumătate a țării. Marea provocare pentru o opoziție turcă încă foarte divizată este deci clară: a crea o alternativă credibilă la acest lider care se vede un nou sultan.(RADOR)
