”Suntem în al nouălea an de creștere economică consecutivă. Există însă câteva componente ale creșterii recente care ar fi putut fi mai favorabile. De exemplu, contribuția investițiilor a fost mai mică decât ar fi trebuit, cheltuielile de consum fiind principalul motor al dinamicii PIB-ului în ultimii ani. Deși fără îndoială bunăstarea a crescut considerabil, pentru ca aceste câștiguri să dureze e nevoie de o schimbare în politicile de stimulare a investițiilor, astfel încât creșterea economică viitoare să nu ducă la o lărgire a dezechilibrelor macroeconomice”, a spus guvernatorul BNR într-un discurs susținut la Banca Națională a Austriei.
Potrivit lui Isărescu, lecțiile crizei constau în evitarea concentrării pe termen scurt a politicilor economice și în preîntâmpinarea acumulărilor de dezechilibre macroeconomice.
”Singura cale de urmat este cea a unui mix de politici macroeconomice coerente și reforme structurale care să stimuleze potențialul de creștere al economiei, să asigure o creștere durabilă și să permită economiei să beneficieze de statutul de membru al UE”, mai crede Guvernatorul.
”În România, investițiile în infrastructură ar trebui să reprezinte o atenție majoră pentru decidenții politici, deoarece ar contribui cel mai mult la reducerea disparităților regionale”, mai spune Isărescu.
În ceea ce privește politica macroeconomică, fără îndoială că politica monetară anticiclică favorizează o convergență lină. Acesta a fost întotdeauna unul dintre principiile directoare pentru calibrarea poziției politicii monetare a Băncii Naționale a României.
Trebuie să continuăm pe acest drum, al convergenței ținând cont de faptul că realizările trecute în materie de convergență, oricât de mari, nu garantează succesul în viitor (capcana venitului mediu reprezintă un pericol real).
La puțin timp după aderarea la UE, în România a existat o creștere a optimismului, care a dus la o accelerare a creșterii economice și la un boom în domeniul creditelor și în cel imobiliar. În pofida eforturilor depuse de Banca Națională a României, care a menținut o politică prudentă, dezechilibrele macroeconomice s-au lărgit: cel de cont curent a atins punctul culminant în 2007 și a rămas la două cifre și în anul următor. Din păcate, politica fiscală a turnat mai mult gaz pe foc, trecând la o poziție extrem de expansionistă după aderarea la UE.
Astfel, când criza financiară mondială a lovit România în toamna lui 2008, țara își consumase deja toate gloanțele și s-a aflat în poziția de a avea cel de-al doilea dezechilibru structural al administrației publice (în jur de 9% din PIB) după Grecia. Nu a existat altă posibilitate decât să se lanseze un proces de consolidare fiscală dureroasă, unul dintre cele mai mari și mai puțin graduale din UE, iar pierderea de producție a fost compensată abia la sfârșitul anului 2014.
2
5
