În anul 2018, peste 200.000 de români (200.200, mai exact) care lucrau part-time doreau şi erau disponibili să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate, arată datele transmise marți de Institutul Național de Statistică. Aceștia reprezintă circa o treime din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial și au o pondere de puțin peste 2% din totalul populației ocupate. Suntem cu o rată a șomajului la minime istorice, dar nu neapărat pentru că economia ar tura la maxim, ci din motive mult mai simple: emigrația masivă și subocuparea. Subocuparea este noul șomaj, după cum scriu și economiștii Bloomberg.
Faţă de anul precedent, numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 3.500 de persoane, mai arată INS. Din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74 ani (5,85 milioane de români), aproape un sfert de milion (237.000 de persoane) făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională. Dintre acestea:
• 234,4 mii erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă. În anul 2018, raportul procentual dintre această categorie de persoane şi populaţia activă a fost de 2,6%.
• doar un număr nesemnificativ de persoane* care făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională deşi căutau un loc de muncă, nu erau disponibile să înceapă lucrul.
Suntem cu o rată a șomajului la minime istorice, dar nu neapărat pentru că economia ar tura la maxim, ci din motive mult mai simple: emigrația masivă și subocuparea. Subocuparea este noul șomaj, după cum scriu și economiștii Bloomberg.
Cele peste 200.000 de persoane subocupate, adică români care ar vrea să lucreze mai mult, dar nu au găsit unde, nu sunt șomeri în sensul pe care îl dă Biroul Internațional al Muncii, dar nici departe nu sunt. Peste jumătate dintre ”subocupați” au studii de nivel scăzut, iar alți 43,4% au un nivel mediu de educaţie. Pe lângă această categorie, a subocupaților, mai avem și emigrația, care reduce forța de muncă disponibilă din România și coboară rata șomajului.
Potrivit unui raport proaspăt publicat de Banca Mondială, aproape 3 milioane de români în vârstă de muncă (atenție, ei reprezentând echivalentul a 20,6% din populația în vârstă activă a României!) lucrează în străinătate.
Dintre românii plecați în străinătate, un sfert sunt dintre cei cu studii superioare. Exodul de creiere poate avea consecințe grave pentru dezvoltarea viitoare a României, iar orașe ca București, Cluj, Iași și Timișoara resimt din plin această presiune de pe piața muncii.
Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie - mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră - sunt reduse. Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piață muncii și care au calificări tot mai înalte.
