”Adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 114 la sfârșitul anului trecut a contribuit, printre altele, la incertitudinea din piață, dar și la un episod de depreciere moderată a monedei naționale în ianuarie 2019. Astfel, stabilitatea relativă a cursului de schimb al leului, cu care ne-am obișnuit, a fost puțin afectată. Evident, o anumită marjă de volatilitate este naturală, dar permiteți-mi să subliniez că nu prin curs ar trebui corectat dezechilibrul extern, ci prin reforme structurale și ajustări fiscale”, a spus guvernatorul BNR Mugur Isărescu la o întâlnire la sediul AmCham.

Mugur Isarescu, Guvernatorul Bancii NationaleFoto: BNR

​”Performanța post-criză a României a fost impresionantă: ritmul mediu anual de creștere a fost de 4,6% în ultimii cinci ani. Economia României este în continuă creștere, dar unele tensiuni amenință echilibrul macroeconomic”, a mai spus Isărescu

Ce spune Guvernatorul despre consum și investiții:

  • Avansul înregistrat în ultimii ani a fost determinat, în primul rând, de consum, ca urmare a unei politici fiscale și de venituri laxe, combinată cu o piață a muncii tensionată, care a stimulat creșterea salariilor. Transferul consumului către producție a fost totuși limitat de competitivitatea anumitor industrii locale, astfel încât avansul puternic al consumului a fost însoțit de importuri puternice. În ciuda ratelor ridicate cu care au crescut exporturile, exportul net nu a avut o contribuție pozitivă la avansul PIB-ului începând cu 2013 și a dus la o creștere semnificativă a deficitului de cont curent.
  • Prin urmare, pentru a menține tendința de creștere a PIB-ului, politicile economice ar trebui să se concentreze pe sustenabilitate.

Despre trecerea la euro:

  • O creștere economică sustenabilă este extrem de importantă și din perspectiva adoptării euro, deoarece ar duce la o creștere a gradului de convergență, ceea ce ne va ajuta la atingerea obiectivului de aderare la zona euro. Pentru aceasta, creșterea economică și convergența trebuie să avanseze pe baza principiilor economice. Forțarea convergenței sau amânarea convergenței sunt la fel de dăunătoare.
  • Am avut onoarea de a fi unul dintre vicepreședinții Comitetului Național pentru fundamentarea Planului Național de Trecere la Euro, fondat anul trecut. Comiteul a pregătit un set de documente care subliniază cât de important este să avem un grad substanțial de convergență înainte de a intra în zona euro . De fapt, Tratatul de la Maastricht stipulează în mod explicit necesitatea "unui grad înalt de convergență durabilă". Cu toate acestea, acest lucru pare să fi fost uneori trecut cu vederea.

Despre cele 4 tipuri de convergență:

  • Prin convergență mă refer la toate cele patru tipuri de convergență care trebuie luate în considerare: nominală, reală, instituțională și structurală. Convergența nominală este ușor de cuantificat, deoarece criteriile specifice sunt clar definite în Tratatul de la Maastricht. Dar trebuie să mai asigurăm compatibilitatea instituțiilor noastre cu cele din zona euro și aceasta este esența convergenței instituționale. În timp ce convergența structurală se concentrează pe adaptarea structurii economiei noastre la cea a zonei euro, convergența reală, măsurată în nivelul PIB pe cap de locuitor (la Paritatea Puterii de Cumpărare) ca pondere din media zonei euro/UE, aproximează cel mai bine nivelul de dezvoltare al unei naţiuni.
  • Vorbind despre convergența reală, experiența practică ne-a arătat că zona euro nu este un "club al convergenței", deoarece membrii săi nu-și îmbunătățesc neapărat convergența reală după aderarea la UE. Zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu competitivitate scăzută sau pentru cele cu piețe rigide. În acest context, este necesar un nivel suficient de ridicat al convergenței reale pentru a limita costurile asociate cu pierderea independenței politicii monetare.
  • Un nivel suficient de ridicat nu înseamnă că suntem atât de ambițioși încât să încercăm atingerea unui nivel de convergență de 90% din media zonei euro sau un nivel egal cu cel al Germaniei. Dar trebuie să atingem un nivel real de convergență de cel puțin 70-75% din media zonei euro. În caz contrar, vom fi vulnerabili la șocuri asimetrice.
  • Performanțele trecute în convergența nominală și reală, deși semnificative, nu garantează succesul în viitor. În acest scop, permiteți-mi să aduc un principiu vechi, dar sigur. Proverbul latin "festina lente" este perfect potrivit în acest caz: să ne grăbim într-o manieră lentă, dacă pot spune așa, pe calea convergenței pentru a atinge un ritm sustenabil pe termen mediu și lung. Cu alte cuvinte, trebuie să fim maratoniști, nu sprinteri.

Despre decalajele de dezvoltare:

  • În ultimii ani, contribuția investițiilor la creșterea economică a fost mai mică decât ar fi fost necesar, cheltuielile de consum fiind principalul motor al dinamicii PIB-ului. Bunăstarea a crescut considerabil, dar pentru a face ca aceste câștiguri sociale să fie durabile ar trebui să schimbăm politicile astfel încât să stimulăm investițiilor, stimulând astfel potențialul productiv al economiei. Abordarea adecvată este cea prin asigurarea unei reechilibrări între consum și investiție, nu prin descurajarea consumului, ci prin stimularea investițiilor. Aceasta este și o modalitate de a reduce decalajele de dezvoltare între regiunile României.
  • Aderarea la UE a acționat ca un catalizator pentru convergența reală la nivel de țară, însă dezechilibrele de dezvoltare din România nu au scăzut semnificativ. România are în prezent regiuni asemănătoare din punct de vedere al nivelului de trai cu cele din Occident, în timp ce alte zone au rămas considerabil în urmă: în 2017, cea mai bogată regiune din România a fost aproape de patru ori mai bogată decât cea mai săracă ). De fapt, decalajele de dezvoltare din toate regiunile României au crescut iar un astfel de status quo nu este benefic în contextul adoptării euro, deoarece favorizează efectele inegale ale politicilor publice.
  • Aceste dezechilibre pot fi atenuate, în primul rând, prin investiții în infrastructură. De exemplu, construcția autostrăzilor este esențială pentru conectarea regiunilor din România, încurajând comerțul regional și investițiile, cu efecte favorabile asupra dezvoltării și coeziunii regionale în interiorul țării.

Despre salarii:

  • Un alt domeniu care merită o atenție deosebită este piața forței de muncă, într-un moment în care aceasta se confruntă cu provocări considerabile. Pe de o parte, salariile ar trebui să țină cont de nivelul productivității. Pe de altă parte, acestea nu pot fi considerabil mai mici decât cele din alte economii, deoarece acest lucru ar duce pur și simplu la o scurgere a forței de muncă, cu consecințe drastice. Ne confruntăm astăzi cu o problemă a emigrației, mai mult de trei milioane de români (un procent semnificativ din populație) și-au părăsit patria pentru alte state membre ale UE. Prin urmare, pentru a limita emigrarea, salariile ar trebui să crească. Dar, singura modalitate de a face acest lucru fără a afecta competitivitatea este creșterea productivității.
  • Investițiile străine directe au contribuit la creșterea productivității factorilor în ultimii ani, dar dacă salariile ajung la un nivel prea ridicat, atragerea investițiilor ar putea deveni o problemă. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că nivelurile salariale sunt compatibile cu atragerea investitorilor, dar, în același timp, să admitem că, cel puțin în anumite domenii, salariile trebuie să crească pentru a diminua scurgerea forței de muncă care afectează atât sectorul privat și pe cel public.
  • Creșterea salariului minim a fost necesară, dar trebuie să fim foarte atenți să nu afecta angajatorii, deoarece aceștia reprezintă un motor important al economiei. Cheia este, în opinia mea, creșterea salariilor într-un ritm adecvat și sustenabil.
  • Chestiunea salariului este strâns legată de problema poziției externă.Dacă firmele românești nu reușesc să își consolideze cota de piață în competiția internațională, diferența dintre importuri și exporturi se va extinde, determinând accentuarea deficitului comercial și, implicit, a deficitului de cont curent. Acesta din urmă este deja la un nivel care ridică preocupări, inclusiv din punctul de vedere al finanțării sale prin fluxuri financiare considerate stabile (cum ar fi ISD și fondurile europene).