Financial Times: Imobiliar: boom-ul post-criză se apropie de sfârșit.● Les Echos: De ce controalele fiscale aduc tot mai puțini bani. ● The Washington Post: Moartea nedreaptă a lui Mohamed Morsi demonstrează cât de mult a regresat Egiptul (editorial) ● Le Monde: Afacerea ascultării telefoanelor: Nicolas Sarkozy va fi judecat pentru corupție.

HotNews.roFoto: Hotnews
  • Financial Times: Imobiliar: boom-ul post-criză se apropie de sfârșit

Când grupul Greenland din China a lansat proiectul Spire lângă Canary Wharf din estul Londrei în 2016, a promis că zgârie-norii rezidențiali de 67 de etaje vor deveni "un nou reper iconic pe cerul Londrei".

Turnul de sticlă curbat, ale cărui costuri erau de 800 de milioane de lire sterline a fost prevăzut să cuprindă circa 800 de apartamente de lux, un centru spa la etajul 35, un cocktail bar, fântâni arteziene și ascensoare care urmau să călătorească cu șase metri pe secundă. Dar, danu trecut, șantierul Spire s-a oprit.

Proiectul trece printr-o "revizuire" după ce "sectorul rezidențial din Londra. . . s-a schimbat semnificativ de când Spire London a fost conceput, în 2014 ", a spus dezvoltatorul. Schimbările din domeniul imobiliar de la Londra au fost într-adevăr masive: prețurile au scăzut de atunci de peste 20%.

Dezvoltatorul insistă că proiectul va merge mai departe, deși poate într-o formă modificată. Dar șantierul blocat a readus în minte amintirile din criza financiară, când de la Irlanda până la Dubai, proiectele de construcție pe jumătate terminate, au fost oprite din lipsa finanțării sau a insolvenței dezvoltatorilor.

Sectorul construcțiilor este doar unul dintre multele care semnalează că boom-ul global al imobiliarelor se apropie de sfârșitul unui deceniu de bani ieftini care au urmat crizei financiare. Magazinele se închid pe Fifth Avenue din New York, deoarece comerțul cu amănuntul suferă în fața creșterii neobosite a comerțului electronic. În China, o frenezie a speculațiilor imobiliare a condus la milioane de apartamente noi dar goale și la proteste de stradă.

Alte zone ale pieței imobiliare- cum ar fi clădirile de birouri din marile orașe, sunt încă sănătoase. Dar unele cifre arată că și aici s-ar putea propaga gripa.

Sam Zell, miliardarul imobiliar din Chicago, cunoscut pentru afacerea prin care a vândut un portofoliu de birouri de 36 de miliarde de dolari în ajunul crizei financiare, a vândut din nou: a scăpat de toate proprietățile pe care le deținea prin intermediul Equity Commonwealth, un fond de 3,9 miliarde de dolari.

"Acum patru ani și jumătate, când puneam o proprietate la vânzare, aveam 17 oferte din care 15 dintre acestea erau foarte serioase. Anul trecut, când am pus la vânzare o proprietate, am avut 3 oferte și speram ca măcar una să ie serioasă", spune el.

Au trecut unsprezece ani de la criza financiară în care imobiliarele au jucat un rol principal. Portofolii de ipoteci rezidențiale toxice au paralizat piețele de credit, în timp ce o expunere de 40 miliarde de dolari în domeniul imobiliar comercial a ajutat Lehman Brothers să cadă.

Piețele imobiliare din întreaga lume arată acum foarte diferit de cele dinaintea crizei. Nivelurile datoriilor sunt mai scăzute, reglementarea ipotecilor mai strictă iar speculațiile mai puține. Un influx imens de capital instituțional a intrat în proprietăți imobiliare, deoarece relaxarea cantitativă a redus randamentele obligațiunilor, forțând investitorii să caute venituri în altă parte. Dacă ratele dobânzilor vor mai rămâne scăzute pe o perioadă mai lungă decât se credea probabil cu un an în urmă căutarea de randamente mai bune va continua.

”Exista prea mult capital care urmareste prea putine oportunitati ", spune dl Zell.

Puțini observatori consideră că piața se confruntă cu o cădere iminentă. Chad Tredway, unul din șefii zonei de mobiliare din cadrul JPMorgan Chase, spune: "Toată lumea vedea o corecție în 2014 sau 2015, dar nu s-a întâmplat nimic. . . Nu cred că din punct de vedere al prețurilor, există lumini roșii intermitente care să ne avertizezez. Deocamdată văd luminițe galbene.”

Dar expunerea instituțiilor pe segmentul imobiliar se află pe radarul autorităților de reglementare. În primul său raport privind stabilitatea financiară din luna noiembrie a anului trecut, Rezervele Federale ale Statelor Unite au plasat prețurile imobilelor comerciale în zona vulnerabilităților importante.

Creșterea inexorabilă a economiilor din Asia a făcut ca fondurile suverane de investiții, fondurile de pensii și asiguratorii din China, Singapore și din alte părți să se arate foarte înfometați de a-și plasa banii în activele imobiliare globale, cumpărând portofolii uriașe. Dealtfel, proiectul Spire a făcut parte din valul de creștere a investițiilor chineze în orașele occidentale. Cu cele 90 de miliarde de dolari, investițiile imobiliare transfrontaliere din Asia le-a depășit pe cele ale SUA sau ale Europei. "Lumea a devenit mai mică. Înainte, banii erau investiți în interiorul țării sau cel mult în statele vecine. Azi, granițele nu mai există", spune Jim McCaffrey, directorul executiv al Eastdil, o bancă americană de investiții imobiliare.

Un bancher american declară că e șocat de prețurile din clădirile de birouri din Shanghai, unde randamentele la chirii se comprimă odată cu creșterea prețurilor , acestea atingând niveluri similare cu cele din Londra sau New York, în ciuda pieței mult mai tinere și mai volatile.

Yolande Barnes, președintele Institutului Real Estate Bartlett de la University College London, spune că piețele imobiliare se află pe un "platou înalt", însă aterizarea ar putea fi lină, fără șocuri puternice.

Cu toate acestea, domnul Zell continuă să vândă. "Orice zi în care nu vând, cumpăr de fapt”, spune Zell.

  • Les Echos: De ce controalele fiscale aduc tot mai puțini bani

A existat o perioadă în care rezultatele controalelor fiscale erau prezentate cu surle și trâmbițe chiar în prezența ministrului Finanțelor. În raportul său privind gestionarea finanțelor publice, deputatul Laurent Saint-Martin (din partea formațiunii LREM- La Republique En Marche- n.trad) constată că "indicatorii care măsoară eficacitatea luptei împotriva fraudei fiscale au rezultate diferite și toate indică un declin mai mult sau mai puțin pronunțat" . Conform informațiilor noastre, sumele notificate de autoritățile fiscale au scăzut, de la 17,9 miliarde de euro în 2017 la 15,2 miliarde în 2018.

Din 2015, când au atins punctul culminant, rectificările și penalitățile raportate au scăzut în fiecare an. Administrația explică acest declin prin unele ajustări care nu s-au repetat de la un an la altul. "A existat un an excepțional în 2015, după care ajustările notificate nu s-au transformat într-o recuperare efectivă", spune un membru al Guvernului.

În 2017, autoritățile fiscale au abandonat recuperarea a 1,4 miliarde de euro de la firma Vivendi. Mai recent, statul și-a pierdut apelul în instanță împotriva Google. Rapoartele privind bugetul mai includ alte două situații, în valoare totală de 1,9 miliarde de euro, care au făcut obiectul unei abandonări controversate în 2017 și 2018. În 2018, rata netă de recuperare a creanțelor fiscale a atins obiectivul de 65% stabilit de buget, dar este ușor sub nivelul său de 2017 (67,22%).

De la criza financiară, administrația fiscală a avut la dispoziție mai multe instrumente prin care să-și îmbunătățească controalele, unul dintre ele fiind generate de schimbul automat de informații privind conturile bancare. Începând din iulie 2018, Autoritățile fiscale au trimis 15 000 de scrisori contribuabililor, ceea ce arată că capacitatea de control a crescut semnificativ. Pentru a gestiona toate aceste informații, autoritățile fiscale au triplat numărul de angajați.

  • The Washington Post: Moartea nedreaptă a lui Mohamed Morsi demonstrează cât de mult a regresat Egiptul (editorial)

Faptul că primul și unicul președinte ales democratic al Egiptului s-a prăbușit mort luni în interiorul unei cuști din sticlă în care era închis într-un tribunal din Cairo, unde se confrunta cu cel mai nou dintr-o lungă serie de procese injuste, spune enorm. Mohamed Morsi a avut o prestație slabă în calitate de președinte al Egiptului, înainte de a fi răsturnat de la putere printr-un puci militar sângeros de actualul dictator al țării, Abdel Fatah al-Sissi. Însă relele tratamente detestabile la care a fost supus dl Morsi de-a lungul ultimilor șase ani ne oferă o imagine vie a modului în care drepturile omului au regresat în țara ce aspira odinioară să stabilească standarde politice pentru întreg Orientul Mijlociu.

Dl Morsi a fost aruncat în centrul revoluției democratice a Egiptului după ce fusese ales de Frăția Musulmană, cea mai populară mișcare politică a țării, drept candidatul ei la alegerile prezidențiale din 2012. Inginer de profesie, el nu avea prea multe deprinderi politice. Deși i-a surprins pe inamicii mișcării sale islamiste prin faptul că a căutat relații bune cu SUA și a menținut tratatul de pace dintre Egipt și Israel, el a apelat la metode autocrate în încercarea de a-și surclasa rivalii seculari, cât și extrem de influenta armată. Rezultatul a constat în demonstrații populare de masă, care au oferit un pretext pentru lovitura de stat a dlui Sissi din iulie 2013 și pentru represiunea sângeroasă care i-a urmat.

Dl Morsi a fost întemnițat împreună cu alte zeci de mii de oameni, dintre care cei mai mulți se află și acum după gratii. În ultimii șase ani el a fost încarcerat la izolare și i s-a permis să-și vadă familia doar de trei ori. Protestele lui și cele ale observatorilor din afară cum că el nu primea tratament adecvat pentru afecțiunile sale, între care diabet și o boală de ficat, au fost ignorate; un comitet de juriști și politicieni britanici a hotărât anul trecut că tratamentul la care era supus poate fi calificat drept „tortură”. Între timp el a fost supus la multiple procese pe baza unor acuzații fabricate, cea mai recentă fiind cea de spionaj.

Apărători ai drepturilor omului, inclusiv de la ONU, au cerut o anchetă independentă privind decesul dlui Morsi o investigație care este tot atât de improbabilă pe cât este de necesară. Dar poate că povestea lui va atrage mai multă atenție asupra depravării regimului Sissi, care se face vinovat de departe de cele mai grave violări ale drepturilor omului din istoria recentă a Egiptului. Pe lângă zecile de mii de încarcerați, mii de alți membri ai Frăției Musulmane sau alți opozanți ai regimului au fost torturați sau pur și simplu omorâți de forțele de securitate. Partidele seculare și organizațiile societății civile care i se opuneau dlui Morsi au fost distruse; presa, cândva pluralistă, a fost redusă la tăcere.

SUA au ajutat consistent acest istoric oribil, continuând să-i trimită armatei un ajutor anual de 1,3 miliarde de dolari. Congresul impusese condiții legate de drepturile omului, doar pentru a le vedea măturate din cale de administrația Trump. Președintele Trump l-a primit pe dl Sissi la Casa Albă în două rânduri și l-a descris drept un „mare președinte”. Să se rețină pentru posteritate că acest mare președinte tocmai a prezidat peste moartea inumană și injustă a predecesorului său.(RADOR)

  • Le Monde: Afacerea ascultării telefoanelor: Nicolas Sarkozy va fi judecat pentru corupție

Procesul fostului președinte, cercetat pentru “coruperea” unui înalt magistrat, urmează să aibă loc lunile următoare la Paris

Justiția a aprobat definitiv trimiterea în fața tribunalului corecţional a fostului președinte Nicolas Sarkozy, cercetat pentru “coruperea” unui înalt magistrat de la Curtea de Casație și Justiție în acest caz scos la iveală prin intermediul ascultărilor telefonice, a aflat “Le Monde” miercuri 19 iunie, confirmând o informație a Agenției France-Presse.

Curtea de Casație a respins marți ultimele acțiuni întreprinse de fostul șef de stat, avocatul lui, Thierry Herzog și înaltul magistrat Gilbert Azibert pentru a evita un proces pentru “corupție” și “trafic de influență”. Dnii Herzog și Azibert vor fi și ei judecați pentru “violarea secretului profesional”.

Acest proces, care se anunță ca o premieră pentru Nicolas Sarkozy, amenințat de altfel în cazul Bygmalion, ar urma să aibă loc la Paris în lunile următoare. Va fi primul proces al unui fost președinte al Republicii pentru corupție.

În opinia avocatei lui Nicolas Sarkozy, Jacqueline Laffont, Curtea de Casație nu ar fi “înlăturat mijloacele de drept” ridicate de apărare, dar a lăsat tribunalului “grija să le tranșeze”. În opinia ei, “aceste chestiuni de drept rămân deci de actualitate, în special aceea privind interdicția decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a utiliza împotriva unui justiţiabil transcripturi ale ascultărilor telefonice cu avocatul lui”.

Telefonul secret al lui “Paul Bismuth”

În anturajul lui, nimeni nu-și mai făcea iluzii asupra rezultatului acestei proceduri de când Parchetul național financiar (PNF), în octombrie 2017, și-a prezentat rechizitoriul. Într-un document de mare severitate față de cei trei protagoniști ai acestui scandal, magistrații PNF asigurau că ancheta judecătorilor a scos “în evidență învinuiri grele și concordante față de dnii Azibert, Herzog și Sarkozy”, mergând până la a compara metodele utilizate de fostul președinte și avocatul lui cu cele ale “delincvenților patentați” –în special recurgerea, pentru a comunica confidențial, la falsa identitate de “Paul Bismuth”…

Așa cum a arătat “Le Monde” dezvăluind afacerea pe 7 martie 2014, judecătorii însărcinați cu ancheta privind o posibilă finanțare ilegală a campaniei prezidențiale din 2007 a lui Nicolas Sarkozy de către regimul lui Muammar Gaddafi au descoperit, supraveghind conversațiile lor pe telefonul oficial al dlui Sarkozy, că acesta din urmă și avocatul lui vorbeau între ei și pe telefoane mobile “secrete”, care au fost la rândul lor ascultate de anchetatori.

“În convorbirile pe acest telefon”, sintetiza PNF în rechizitoriu, siguri că beneficiază de clandestinitatea pe care ar fi trebuit să le-o asigure, Nicolas Sarkozy și Thierry Herzog au discutat împreună mijloacele de a obține informații privilegiate despre o procedură în curs la Curtea de Casație, referitoare, în cadrul cazului Bettencourt judecat la Bordeaux, la valabilitatea confiscării unor agende aparțînându-i lui Nicolas Sarkozy. Ei au vorbit regulat despre mijloacele cu ajutorul cărora să obțină avantaje din prezența în aceeași Curte de Casație a unui înalt magistrat care le era devotat, identificat repede drept Gilbert Azibert, prim avocat general al celei de-a doua camera civile a Curții”.

Potrivit anchetatorilor, în schimbul unor informații confidențiale pe care se laudă că le poate obține din interiorul Curții de Casație, dl Azibert speră, datorită sprijinului dlui Sarkozy, să obțină un post bun în principatul Monaco – pe care până la urmă nu-l va obține.(RADOR)