În ultimii ani, un grup mic de persoane dinăuntrul și din afara Parlamentului a depus eforturi insistente și a reușit, în parte, să genereze o gravă confuzie în ce privește rolul și funcțiile bănciii centrale. În contextul favorabil al modificărilor legislative la nivel european relativ la protecția consumatorilor și al crizei creditelor în franci elevețieni, s-a construit un fake uriaș referitor la funcția de supraveghere macroprudențială a sistemului bancar. S-a indus în rândul opiniei publice ideea complet falsă că BNR nu este nimic mai mult decât un minister al băncilor și, pe cale de consecință, dacă dobânzile la credite cresc sau dacă băncile comit abuzuri în relația lor cu consumatorii, atunci asta nu are de-a face cu piața, ci cu insuficienta supraveghere a sistemului bancar.
Pornind de la acest construct bazat pe minciună, întrucât supravegherea prudențială n-are nici în clin, nici în mânecă cu protejarea intereselor celor împrumutați, s-au pus în cîrca BNR nu doar atribuții ale unei alte instituții (ANPC) ci și dificultățile întâmpinate de împrumutați la plata ratelor lunare. Aceștia din urmă au fost folosiți ca masă de manevră, nu doar pentru promovarea și fundamentarea, cu ghilimele de rigoare, a proiectelor de legi generic numite ”anti-bănci” , darea-n plată, conversia creditelor la curs istoric, plafonarea dobânzilor și așa mai departe, toate picate la testul de constituționalitate, ci și ca factor de presiune asupra BNR. În realitate, supravegherea bancară în cauză este una macroprudențială, iar ea urmărește protejarea intereselor DEPONENȚILOR, prin norme și măsuri care să asigure că instituțiile financiar-bancare sunt viabile și solvabile, iar banii economisiți de populație și firme în bănci sunt în siguranță.
Și cum scopul scuză mijloacele, un val de dezinformare fără precedent a contribuit la crearea în rândul opiniei publice a unei inexistente ”alianțe” între BNR și băncile (străine) în dauna consumatorilor împrumutați, doar pentru că specialiștii băncii centrale, în temeiul atribuțiilor ce le revin, au atras atenția asupra impactului negativ al ziselor legi asupra stabilității financiare.
În mod normal, astfel de năzbâtii juridice n-ar fi trebuit să ajungă nici măcar să ajungă în dezbatere finală în camerele Parlamentului, dacă filtrele numite comisii de specialitate, economice, juridice și de buget-finanțe ar fi funcționat ca niște filtre și nu ca simple curele de transmisie ale proiectelor concepute de un avocat din afara lui.
Însă suprapunerea inițiativelor legislative cu un caracter extrem de populist peste diversele cicluri electorale, zgomotul mediatic abil întreținut au estompat până la dispariție argumentele raționale de ordin economic sau juridic. Astfel, avizul obligatoriu al BNR sau BCE în astfel de cazuri a fost fie ignorat cu desăvârșire, fie prezentat ca o nouă ”dovadă” că BNR este ”avocatul” băncilor. La fel s-a întâmplat și cu avertismentele Comisiei Europene, ale Fondului Monetar Internațional sau ale simplilor analiști economici fără afiliere politică.
Vârful de lance al acestui construct mincinos este reprezentat, din păcate, de șeful Comisiei Economice a Senatului României care nu încetează să alimenteze cu date false, ca să nu le spunem de-a dreptul minciuni gogonate, atacul la adresa băncii centrale.
Recent, în contextul numirii noului CA al BNR și al susținerii coaliției politice din care face parte pentru un nou mandat al actualului guvernator BNR domnul senator a anunțat că el va vota împotrivă și a prezentat în diverse medii și de ce, în 5 puncte. Dar, în deplină concordanță cu cele mai sus expuse, 4 din cele 5 ”argumente” sunt false, iar la acela care rămâne în picioare, domnia sa are o contribuție incontestabilă. Să le luăm pe rând.
Președintele Comisiei Economice a Senatului susține:”Avem cea mai îndatorată populație din UE.” Dincolo de faptul că o astfel de ”culpă” nu poate fi pusă în seama BNR, afirmația este complet FALSĂ și contrazice date publice .În fapt, datoriile totale ale gospodariilor sunt de circa 32 mld. euro (adica circa 1650 euro/locuitor), reprezentând aproximativ 16 % din PIB, mult sub media UE.
Președintele Comisiei Economice a Senatului susține: ”Românii platesc costuri triple cu creditarea față de media europeană.” FALS: dobanzile in România sunt comparabile cu cele din Cehia, Polonia și Ungaria, atât pentru creditul de consum, cât și pentru cel imobiliar.
În ceea ce privește legătura între dobânzi și rata inflației, experiența ne arată că efortul explicativ este inutil.
Președintele Comisiei Economice a Senatului susține: ”Bancile străine au profituri triple în România față de media europeană.” FALS. Pe media anilor 2008 -2017, bancile din Romania sunt pe locul 8 la ROA, pe locul 12 la ROE&
De asemenea, suntemi pe locul 10 la raportul Cost/Venit.
Președintele Comisiei Economice a Senatului susține:”Guvernatorul a impus un ROBOR netransparent, umflând ratele romanilor”. FALS: ROBOR ca indice în funcție de care variază dobânda la creditele cu dobânzi variabile în lei a fost ales de către Parlament, cu acordul băncilor și în deplin acord cu cele mai bune practice internationale.
Dl. senator a reușit însă să strecoare și un adevăr, acela fiind faptul că România are, în prezent, cel mai scăzut grad de intermediere financiară din Uniunea Europeană. Mai rămâne doar să-și mulțumească singur pentru asta.
3
7
