Parlamentarii PNL și USR au contestat la Curtea Constituțională modificările aduse legii dării în plată, prin care impreviziunea devine previzibilă

de Dan Popa     HotNews.ro
Miercuri, 3 iulie 2019, 17:04 Economie | Finanţe & Bănci


Daniel Zamfir
Foto: Agerpres
USR și PNL au contestat la Curtea Constituțională modificările aduse legii dării în plată, prin care sunt considerate elemente imprevizibile deprecierea cursului de schimb cu minimum 20%, a valorii imobilului cu 50% faţă de momentul cumpărării şi majorarea gradului de îndatorare din total venituri al clientului, au declarat pentru HotNews.ro surse politice. Amendamentele au aparținut senatorului ALDE Daniel Zamfir, care e și inițiatorul legii privind darea în plată.

Modificările aduse de parlamentarul ALDE și care au fost votate de plenul Parlamentului sunt foarte discutabile, fără măcar să invocăm motive legate de constituționalitate. Luați cazul unui cetățean Ionescu, care are un credit ipotecar la o bancă, iar gradul lui de îndatorare este de 40%. Închipuiți-vă că același cetățean mai ia un credit de nevoi personale pe 3 sau pe 5 ani, iar gradul de îndatorare evident că îi urcă. Ce face Ionescu? Potrivit amendamentelor lui Zamfir, dă în plată casa luată pe credit pe motiv că i-a crescut gradul de îndatorare?

Cât despre modificarea cursului de schimb cu 20%, potrivit datelor BNR, celor care s-au împrumutat în 2008 sau înainte de acest an, variația de curs a depășit 20%, deci ar trebui să dea toți în plată. Azi, cursul BNR era de 4.73 lei/euro. Potrivit legii lui Zamfir, ar putea da în plată toți cei care au luat credit la un curs inferior valorii de 3.78 lei/eur, nivel atins în octombrie 2008 și înainte. Cum un credit ipotecar e luat pe mai mult de 10 ani, toți cei care și-au luat casă în ăerioada 2005-2008 pot da liniștiți în plată, ceea ce e absurd!

Senatorul ALDE Daniel Zamfir a adăugat următoarele condiţii pentru stingerea creanţei dintr-un contract de credit: „este îndeplinită condiţia privind impreviziunea; se consideră întotdeauna că exită impreviziune: în cazul devalorizării cu mai mult de 50% faţă de valoarea iniţiată evaluată a imobilului cu destinaţia de locuinţă ipotecat; în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul cursului din data contractării creditului; în cazul în care gradul de îndatorare a debitorului l-a depăşit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului; în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinaţia de locuinţă; în alte cazuri care relevă un dezechilibru contractual, în sensul art 4 alin 3”, se arată completarea adusă de liberal articolului 4 (1) din legea în vigoare.

În legea în vigoare, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

„a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art 1 (1) astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către BNR în ziua încheierii contracrtului de credit
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau indiferent de scopul pentru care a fost contractat este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea legii”, prevede art 4 (1) din legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, din vigoare.

Iniţiatorul proiectului, senatorul ALDE Daniel Zamfir, a afirmat că proiectul legislativ clarifică situaţiile de "impreviziune" care apar atunci când instanţele ajung să judece dosare în care debitorii vor să se elibereze prin Legea dării în plată.

„Apar situaţii chiar în municipiul Bucureşti. O judecătorie de sector consideră că lipsa veniturilor este motiv de impreviziune, iar judecătoria altui sector consideră că lipsa veniturilor nu este situaţie de impreviziune. Aşadar, suntem obligaţi noi, ca legiuitori, să punem capăt acestor situaţii. Nu le putem spune locuitorilor din sectorul 1 că au avut ghinion că s-au născut acolo şi că domiciliază acolo, şi celor din sectorul 4 că au avut noroc în viaţă, că, iată, judecătorii le dau câştig de cauză. Tocmai să curmăm aceste situaţii am stabilit noi nişte criterii de impreviziune, situaţii în care oamenii să ajungă la reechilibrarea contractului. Până la urmă, Legea dării în plată nu are ca obiectiv renunţarea la case de către oameni, Legea dării în plată este o pârghie prin care oamenii să-şi renegocieze, să reechilibreze contractele pe care le au cu băncile, pentru că nimeni nu are interes ca acel contract să se termine. Oamenii vor să-şi menţină casele, să continue contractele, băncile, unele dintre ele, sunt de acord ca acest contract să continue, dar, aşa cum spune Curtea Constituţională, contractul trebuie readaptat la condiţiile economice de astăzi ale debitorilor” a precizat Zamfir la finele anului trecut.

Senatorul PNL Florin Cîţu a susţinut tot atunci că PNL nu susţine proiectul de lege, fiind „ridicol”.

„Când s-a format Comisia naţională de aderare la zona euro, am spus că este doar un exerciţiu public pentru PSD şi atât, nu va avea niciun efect. Este un proiect ridicol din punct de vedere economic şi nu-şi are sensul. PNL nu susţine astfel de proiecte”, a conchis Cîţu.

Într-un text scris pentru HotNews.ro, George Doru Lucaciu, Senior Associate, STOICA & Asociații, scria:

În primul rând , din propunerea de modificare a art. 4, aparent din dorința de a reglementa generic "cazurile de impreviziune", se ajunge la limitarea sau îngrădirea posibilității de apreciere a judecătorului cu privire la existența sau nu a impreviziunii. Impreviziunea nu poate fi redusă doar la câteva situații enumerate cu titlu exemplificativ în articolul citat, ci presupune un cumul de factori și condiții obiective și subiective, pe care judecătorul trebuie să le analizeze, de la caz la caz, în funcție de împrejurările concrete.

Totodată, situațiile enumerate la punctele (i) - (v) ale art. 4, lit. e), respectiv devalorizarea imobilului ipotecat în favoarea băncii, creșterea cursului valutar pe parcursul executării contractului, sporirea gradului de îndatorare a debitorului, duc la impreviziune numai dacă sunt întrunite cumulativ. Or, în varianta propusă de proiect, există riscul să se considere că este suficient să ne aflăm doar într-una din aceste situații pentru a vorbi de impreviziune. Altfel spus, s-ar ajunge în situația în care impreviziunea, un mecanism complex tocmai prin efectele grave pe care le produce (dacă este constatată, determină o adaptare sau chiar încetare a contractului de credit), s-ar reduce la o simplă verificare din partea judecătorului a incidenței vreunuia din cazurile enumerate de legiuitor.

În al doilea rând , proiectul schimbă sarcina probei. Astfel, se instituie o prezumție relativă de impreviziune doar prin simpla formulare a unei notificări de dare în plată. În schimb, îi revine creditorului, adică băncii, obligația de a dovedi în fața instanțelor de judecată faptul că debitorul, care a formulat o notificare de dare în plată, nu îndeplinește condițiile de aplicare a procedurii de dare în plată, inclusiv condițiile impreviziunii. Sarcina creditorului devine în acest fel o probatio diabolica , o misiune aproape imposibilă din start.

Dincolo de faptul că principiul de bază din drept este acela că "cine afirmă o pretenție în fața instanței are și obligația de a o dovedi" , așadar debitorul care pretinde impreviziunea ar trebui să facă dovada incidenţei acesteia, în varianta proiectului de lege, creditorul nu va putea răsturna prezumția de impreviziune, pentru că nu are acces la informații sau date privind starea financiară sau personală a debitorului său.

În al treilea rând, prin adoptarea proiectului de lege, s-ar încălca Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016 pronunțată cu privire la Legea nr. 77/2016 în sensul că s-ar suprima distincția pe care judecătorii constituționali au făcut-o între debitorii de bună-credință și cei de rea-credință, între cei care vor, dar nu pot să plătească datorită unor împrejurări care nu le sunt imputabile și cei care pur și simplu refuză să mai plătească. Cu alte cuvinte, darea în plată nu ar trebui transformată într-un instrument aflat la îndemâna debitorilor de rea-credință, pentru a "scăpa" de creditul asumat.

În consecință, impreviziunea NU poate fi prezumată, ci trebuie dovedită. Proba impreviziunii trebuie realizată de cel care afirmă că se află într-o astfel de situație (debitorul), neputând fi afirmată, demonstrată sau dedusă prin simplul fapt al formulării unei notificări de dare în plată.

Așa cum s-a confirmat în practică, cei mai mulți dintre debitorii care au formulat notificări de dare în plată erau de rea-credință, în sensul că, în realitate, nu îndeplineau condițiile de admisibilitate, dar au recurs totuși la procedura legală în scop de șicană sau pentru a beneficia de efectul suspensiv cu privire la plățile datorate, având în vedere că această suspendare dăinuie până la soluționarea definitivă a litigiului. De multe ori, când instanțele constatau că unor debitori nu le este aplicabilă procedura dării în plată, aceştia formulau totuşi o nouă notificare, tocmai pentru a prelungi acest efect suspensiv de plată. Acești debitori de rea-credință vor fi favorizați și de noul proiect, dacă acesta va fi adoptat în forma propusă.

În fine, prin noul proiect se instituie o prezumție absolută și irefragabilă de impreviziune în favoarea debitorului care a fost supus unei proceduri de executare silită, finalizată prin vânzarea imobilului ipotecat. Așadar, este suficient ca un debitor să fi fost executat silit, iar imobilul ipotecat să fi fost vândut, pentru a fi considerat într-o situație de impreviziune.

Pe lângă faptul că se creează premisele pentru fraudă în favoarea celor care au luat mai multe credite și au în proprietate mai multe imobile - fiind suficient să fi fost executați silit și să vândă un singur imobil ipotecat, pentru a fi considerat în impreviziune și a solicita adaptarea sau încetarea și a altor contracte de credit -, se creează un avantaj nejustificat și o poziție privilegiată în raport cu alți debitori, așadar o posibilă încălcare a principiului nediscriminării și a egalității cetățenilor în fața legii.






Citeste mai multe despre   








1457 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    Ce o tot frecam, stim legenda mesterului Manole (Miercuri, 3 iulie 2019, 18:32)

    Fides [utilizator]

    O stiti pe aia cu 3,6 ani? Legenda spune ca 30 +5 ani, face vinul bun. Cramposie, veselie, banci sa fie, judecata de Sinaia si...
  • +1 (1 vot)    
    Tot romanii pierd (Miercuri, 3 iulie 2019, 22:59)

    consumator2 [utilizator]

    Tot saracii vor pierde, ca asa vor cei care au fost votati de ei. Adaugati si pe Manole, rezultatul e clar! Romanii vor fi in continuare sclavi ai bancilor! Mult timp..


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version