E adânc preocupat de date privind sistemul de educație, de sănătate, de migrație și în general de tot ce înseamnă România. Predă la Columbia University, USA, și publică în cele mai bine cotate reviste cercetări legate de țara noastră. În urmă cu câteva zile l-am întâlnit la un seminar desfășurat la Banca Națională, ocazie cu care am stat de vorbă o jumătate de oră. Cristian Pop Eleches vrea un fel de ”data-room” românesc. În care cercetătorii interesați de România să poată intra și unde să găsească date și să poată produce studii. La prima vedere, ideea nu e ceva ieșit din comun, mai multe țări au asemenea cameră de date. Doar că la noi...

Kiki Eleches, profesor roman la Columbia UniversityFoto: Hotnews

„Fratele meu a plecat cu trei ani înaintea mea, imediat după ’90, când a căzut regimul Ceauşescu. O doamnă elvețiancă venise cu ajutoare la liceul nostru, la Sibiu. Acolo l-a cunoscut pe fratele meu, iar o jumătate de oră mai târziu l-a întrebat dacă ar fi interesat să studieze în America. Doamna despre care vorbesc cunoştea bine un liceu american, care avea burse pentru străini”, își amintește Cristian Pop Eleches. „Fac parte dintr-o generaţie care a trecut prin asta: când puteam să plecăm – plecam. Lucrurile s-au schimbat, desigur, în ultimii 20 de ani, dar atunci aşa era: dacă puteai, plecai. E foarte greu de ştiut care e alternativa unei asemenea decizii. Am avut un noroc fantastic că am reuşit să plec. Am ştiut că vreau să mă duc la şcoală. Am făcut facultatea, iar după aceea am ştiut că vreau să încerc să fac doctorat. Mi-am dorit să rămân în mediul universitar. În România probabil că aş fi devenit fizician”, mai spune el.

Rep: Dumneavoastră când ați plecat din țară?

Cristian Pop-Eleches: Am plecat în 1992. Am prins o bursă și am plecat la un liceu american. Am fost bursier acolo....

Rep: Știu că fratele dumneavoastră era plecat

Cristian Pop-Eleches: Da, el plecase imediat după Revoluție, în 1990.

Rep: De unde interesul Dvs pentru teme sociale și economice din România?

Cristian Pop-Eleches: Economia m-a preocupat dintotdeauna. Fratele meu e politolog, el a lucrat cu Fondul Monetar Internațional, în special pe relația cu țările din America Latină. Eu eram preocupat mai mult de teme legate de educație.

Rep: Studiile Dvs , publicate în reviste dintre cele mai bine cotate, au ca temă România. Unul dintre aceste studii e legat de impactul interzicerii avorturilor de către Nicolae Ceaușescu asupra educației

Cristian Pop- Eleches: Da, iar ceea ce oarecum ne-a mirat a fost că rezultatele arătau că cei născuți după interzicerea avorturilor aveau rezultate școlare mai bune decât cei născuți înainte.

Rep: Și explicația care ar fi?

Cristian Pop-Eleches: Datele noastre arată că apelau la avorturi în mod mai des familiile din grupa de venituri peste medie și cu o educație bună. Interzicerea avorturilor a dus la nașterea mai multor copii din această categorie de familii, iar asta s-a văzut apoi în rezultatele școlare.

Rep: Că veni vorba despre acel decret al lui Ceaușescu, credeți că el a avut la bază vreun studiu care să recomande interzicerea avorturilor sau decizia a fost luată unilateral de către fostul dictator?

Cristian Pop-Eleches: Nu știm, sau cel puțin eu unul nu știu. Dar ar fi o temă foarte interesantă de studiu.

Rep: Ați venit și cu o propunere. Crearea unei camere de date, a unei platforme la care cercetătorii să aibă acces pentru a putea face cercetări pe România. Despre ce platformă ar fi vorba?

Cristian Pop-Eleches: Ar fi vorba de un fel de laborator centralizat cu diferite date stocate. Desigur, anonimizate datele de identificare personale. E pe modelul țărilor nordice, unde există asemenea date. Obții acordul de a intra acolo, de a folosi datele puse la dispoziție fără să le poți scoate în afara ei, dar le poți utiliza în scop statistic. Ai date legate de aproape orice- de la grupele de venituri ale membrilor familiei, educație, sănătate, comportament infracțional șamd. O asemenea platformă se poate face doar printr-o bună colaborare ale diferitelor ministere sau alte instituții. Știu, e dificil, dar se poate face. Ca dovadă, alte țări au făcut așa ceva. Iar rezultatele ar putea fi folosite pentru fundamentarea unor politici publice mai bune, în mod cert.

Rep: Sincer, cât de fezabil vedeți în România un asemenea proces?

Cristian Pop-Eleches: Eu încerc de mult să fac acest proiect. Am discutat deja cu o serie de oameni...dar, recunosc, lucrurile se mișcă cu o anumită încetineală. Sunt probleme de logistică sunt probleme financiare, de confidențialitate, fiecare dintre ele fiind foarte importante. Dar, mai presus de toate, e nevoie de o voință politică. Deocamdată pentru mine este un fel de vis. Dar să știți că și în Statele Unite a mers destul de greu. Acolo, era o altă problemă. Fiind un stat federal, deciziile la nivel local se iau cu o doză mare de independență. Unele din statele care compun SUA erau de acord cu diferite inițiative, altele nu. În România acest impediment ar fi mai ușor de înlăturat, întrucât gradul de centralizare de aici e mult mai mare. O asemenea platformă ar trebui să se poată face ceva mai ușor.

Rep: De unde ”încăpățânarea” de a publica studii pe România în SUA și Europa?

Cristian Pop-Eleches: E simplu: România are multe avantaje din punctul meu de vedere. În primul rând are o istorie foarte interesantă și e și un loc în care nu s-a făcut foarte multă cercetare. Prin urmare, avem aici foarte multe oportunități. Sunt multe goluri rămase de acoperit din punct de vedere al cercetării. E și un mediu instituțional interesant. Iar eu, fiind român, aveam acest avantaj cultural de a cunoaște mai bine anumite lucruri de aici. Asta e partea bună. Cea mai puțin bună este că aici, cum spuneam, accesul la date este destul de dificil. Sigur, există anumite date cum sunt cele legate de recensămintele care s-au făcut și care date sunt publice, dar consider că o asemenea cameră de date ar ajuta foarte mult cercetarea legată de România.