Este important, pentru mediul de afaceri, în general, să aibă în vedere și cum se mișcă companiile de top pentru că ele dau semnalul, este de părere Iancu Guda, services director, Coface România. Asta pentru că, spune el, au jumătate din business, mulți oameni, mulți clienți, înțeleg multe, au multe informații. De multe ori, strategia lor dă un semnal în piață pe mai departe.
Foarte pe scurt:
- Companiile mari au început să „țină de bani”
- Ponderea activelor fixe în total active, deci tot ce ține de echipamente, utilaje, sunt la minim istoric
- Au început să prefere să plătească datoriile pentru ca într-un moment de recesiune să fie mai flexibile
- Dacă ne uităm la contul lor de profit și pierdere, o să vedem diminuări ale marjelor brute
- Cheltuielile companiilor mari cu active circulante, adică stocuri sau creanțe neperformante, sunt la maxim istoric.
- Vor să le prindă următoarea recesiune într-un context curat, să nu rămână cu praf sub preș
“Dacă te uiți la bilanțul lor vezi că reacționează cu mult conservatorism, iar dacă analizezi contul de profit și pierdere vezi o creștere a vulnerabilității. Atunci când cele mai mari 1000 de companii din România care concentrează jumătate din business sunt conservatoare și vulnerabile, implicit te gândești la ce urmează pentru că restul de 99,8%, care concentrează cealaltă jumătate din business, deci restul de 498.000 – 499.000 de companii evident că nu au cum să gestioneze mai bine pe medie, ca masă, toate aceste provocări”, a spus Iancu Guda, într-o conferință de specialitate.
- Spunem conservatorism pentru că fac investiții la minim istoric. Ponderea activelor fixe în total active, deci tot ce ține de echipamente, utilaje, sunt la minim istoric la Top 1000 de companii. Țin de bani.
"Acestea se dezintermediază. Adică preferă să plătească datoriile pentru ca într-un moment de recesiune să fie mai flexibile, mai puțin îndatorate, mai mult bazate pe propriul capital pentru că atunci vor fi mai puțin vulnerabile. Când vezi că cele mai mari 1.000 de companii țin de bani, nu fac investiții sau fac la minimul istoric, își vând din ce în ce mai greu stocurile (un aspect alarmant – durata medie de vânzare a unui stoc în aceste firme, este la un maxim istoric, iar trezoreria lor raportat la datorii este este la un nivel ridicat, peste media ultimului deceniu), noi interpretăm asta într-o notă de conservatorism și că se pregătesc de vremuri grele", a mai arătat reprezentantul Coface România.
- Precum furnica care pentru iarnă pune deoparte, se pregătește, are rezerve, exact companiile mari nu investesc, țin de bani, capitalizează, își plătesc datoriile pentru că anticipează provocări în creștere.
"Dacă ne uităm la contul lor de profit și pierdere, o să vedem diminuări ale marjelor brute, materia primă se scumpește din cauza inflației și realității lor, iar apoi prețul final scade din cauza agresivității concurenței, de multe ori sau câteodată, neloială, și ca să faci față trebuie să dai din preț. Un concurent care face evaziune sau plătește munca la negru poate să ofere un produs final mai ieftin, să ofere discount-uri și mulți se întreabă: Cum naiba oferă într-o licitație cineva acest preț? E imposibil!", a afirmat Guda.
- E, cu evaziune poți să faci și profit și un preț foarte mic! Asta, pentru companiile corecte, înseamnă o presiune pe marja brut. Marja brută scade. Ecartul dintre costul de achiziție al materiilor prime, mărfuri și prețul final scade, iar apoi, dacă te duci mai departe, profitul operațional care se obține și după scăderea salariilor scade și el, ambele sunt la minimele ultimului deceniu.
- Cheltuielile companiilor mari cu active circulante, adică stocuri sau creanțe neperformante, sunt la maxim istoric.
- Vor să le prindă următoarea recesiune într-un context curat, să nu rămână cu praf sub preș. Fac curățenie, își achită datoriile, aruncă stocurile sau le reevaluează la valoarea lor de piață reală, la fel, creanțele pe care nu se mai încasează le bagă pe pierdere ca să intre pregătiți în vremuri de iarnă.
1
5
