Curtea de Justiție a Uniunii Europene a deschis calea renegocierii creditelor ipotecare indexate în franci elvețieni și care conțin clauze abuzive, într-o cauză în care a fost sesizată de doi cetățeni polonezi. Potrivit experților citați de AFP, decizia CJUE ar putea costa sectorul bancar polonez între 15 și 60 de miliarde de zloți (9,15-11,4 mld euro).

HotNews.roFoto: Hotnews

"Poziția debitorilor în franci elvețieni va fi întărită. Acest lucru înseamnă că anumite bănci au folosit clauze abuzive, interzise, și că ei vor putea să-și reclame drepturile în fața justiției", a comentat ministrul polonez al Finanțelor, Jerzy Kwiecinski.

Atrași de dobânzi bancare foarte mici și de un zlot puternic, circa 700.000 de familii poloneze au cotractat credite în valută între 2000 și 2012.

Criza mondială din 2008 și liberalizarea în 2015 a cursului francului a dublat valoarea monedei elvețiene în raport zlotul.

În anul 2008, domnul Kamil Dziubak și doamna Justyna Dziubak au încheiat cu banca Raiffeisen un contract de împrumut ipotecar exprimat în zloți polonezi (PLN), însă indexat în francul elvețian (CHF).

Astfel, în timp ce punerea la dispoziție a fondurilor a fost efectuată în PLN, soldul debitor restant și ratele lunare de rambursare au fost exprimate în CHF, într-o modalitate în care acestea din urmă trebuiau însă prelevate în PLN din contul bancar al împrumutaților.

La momentul deblocării împrumutului, suma rămasă datorată și exprimată în CHF a fost stabilită pe baza cursului de cumpărare PLN-CHF aplicabil la Raiffeisen în momentul deblocării fondurilor, în timp ce ratele lunare de rambursare au fost calculate în funcție de cursul de vânzare PLN-CHF aplicabil în această bancă în momentul scadenței lor.

Prin încheierea unui contract de împrumut indexat în CHF, împrumutații beneficiau de o rată a dobânzii pe baza ratei acestei monede străine, care era mai mică decât rata aplicabilă PLN, însă erau expuși riscului de schimb valutar determinat de fluctuația cursului de schimb PLN-CHF.

Împrumutații au sesizat Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia) solicitând constatarea nulității contractului de împrumut în cauză pentru motivul că clauzele acestui contract, care prevăd aplicarea unei diferențe de curs constând în recurgerea la cursul de cumpărare pentru punerea la dispoziție a fondurilor și la cursul de vânzare pentru rambursarea acestora, ar constitui clauze abuzive ilicite care nu îi angajează în temeiul directivei privind clauzele abuzive în contractele de consum și a căror eliminare ar determina desființarea contractului.

Astfel, în opinia împrumutaților, din moment ce aceste clauze ar fi eliminate, ar fi imposibil să se stabilească un curs de schimb corect, astfel încât contractul nu ar putea continua să existe. Mai mult, ei afirmă că, chiar dacă s-ar dovedi că acest contract de împrumut poate fi executat fără clauzele respective în calitate de contract de împrumut exprimat în PLN, dar care nu mai face obiectul indexării în CHF, împrumutul ar trebui să continue să fie supus celor mai avantajoase dobânzi pentru CHF.

Făcând trimitere la Hotărârea Kásler, în care Curtea de Justiție a arătat că instanța națională poate în anumite condiții să substituie o clauză abuzivă cu o dispoziție de drept intern în scopul restabilirii unui echilibru între părțile la contract și a menținerii validității acestuia, instanța poloneză solicită Curții să stabilească dacă, după eliminarea lor, clauzele abuzive pot fi înlocuite cu dispoziții generale din dreptul polonez care prevăd că efectele exprimate într-un contract sunt completate cu efectele care decurg din principiile echității sau din obiceiuri.

Instanța poloneză dorește de asemenea să afle dacă directiva îi permite să invalideze contractul atunci când menținerea contractului fără clauzele abuzive ar avea drept consecință modificarea naturii obiectului său principal în măsura în care, deși împrumutul în cauză nu mai este indexat în CHF, dobânzile ar continua să fie calculate pe baza ratei aplicabile acestei monede străine.

În hotărârea de astăzi, Curtea constată mai întâi că posibilitatea de substituire prevăzută de Hotărârea Kásler este limitată la dispozițiile de drept intern cu caracter supletiv sau aplicabile în cazul unui acord între părți și se întemeiază în special pe motivul că asemenea dispoziții sunt considerate că nu conțin clauze abuzive.

Astfel, în cazul acestor dispoziții există presupunerea că reflectă echilibrul pe care legiuitorul național a dorit să îl stabilească între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților la anumite contracte, în cazurile în care părțile nu s-au îndepărtat de o regulă standard prevăzută de legiuitorul național în privința contractelor în cauză sau au ales în mod expres aplicabilitatea unei reguli instituite de legiuitorul național în acest scop. Or, dispozițiile generale din dreptul polonez sus-menționate nu par să fi făcut obiectul unei evaluări specifice din partea legiuitorului în scopul stabilirii acestui echilibru, astfel încât ele nu beneficiază de prezumția lipsei caracterului abuziv.

În consecință, Curtea consideră că aceste dispoziții nu pot remedia lacunele unui contract provocate de eliminarea clauzelor abuzive cuprinse în acesta.

În acest context, Curtea apreciază că, întrucât posibilitatea de substituire urmărește să asigure punerea în aplicare a protecției consumatorului prin salvgardarea intereselor sale reale și actuale împotriva consecințelor eventual prejudiciabile care pot rezulta din invalidarea contractului în cauză în ansamblul său, aceste consecințe trebuie apreciate în raport cu circumstanțele existente sau previzibile în momentul litigiului referitor la eliminarea clauzelor abuzive vizate, iar nu al celor existente în momentul încheierii contractului.

Curtea amintește în continuare că, în temeiul directivei, un contract din care au fost eliminate clauzele abuzive pe care le conținea continuă să angajeze părțile potrivit celorlalte dispoziții ale sale, în măsura în care poate continua să existe fără clauzele abuzive eliminate, iar o asemenea persistență a contractului este posibilă din punct de vedere juridic în dreptul intern. În această privință, Curtea reține că, potrivit instanței naționale, după simpla eliminare a clauzelor referitoare la diferența dintre cursurile de schimb, natura obiectului principal al contractului pare să se modifice prin efectul cumulat al renunțării la indexarea în CHF și al continuării aplicării unei rate a dobânzii pe baza ratei CHF. Or, dat fiind că o asemenea modificare pare din punct de vedere juridic imposibilă în dreptul polonez, directiva nu se opune invalidării contractului de către instanța poloneză.

Cu privire la acest aspect, Curtea subliniază că anularea clauzelor în litigiu ar conduce nu numai la eliminarea mecanismului de indexare și a diferenței dintre cursurile de schimb, ci, indirect, și la dispariția riscului valutar, care este legat direct de indexarea împrumutului într-o monedă străină. Or, Curtea amintește că clauzele referitoare la riscul valutar definesc obiectul principal al unui contract de împrumut indexat într-o monedă străină, astfel încât posibilitatea obiectivă a menținerii contractului de împrumut în discuție apare, în orice caz, ca fiind incertă.

În sfârșit, Curtea amintește că, în cazul în care consumatorul preferă să nu se prevaleze de sistemul de protecție instituit de directivă împotriva clauzelor abuzive, acesta nu se aplică. În această privință, potrivit precizărilor Curții, consumatorul trebuie de asemenea să poată refuza, în temeiul aceluiași sistem, să fie protejat împotriva consecințelor prejudiciabile provocate de invalidarea contractului în ansamblul său, atunci când nu dorește să beneficieze de această protecție.

  • Situația din România a împrumutaților în franci

Numărul românilor care mai dețin credite în franci elvețieni s-a redus cu două treimi în cei 4 ani care au trecut de la explozia francului, în ianuarie 2015, arată datele BNR. ”Numărul debitorilor persoane fizice cu credite denominate în franci elvețieni s-a redus la 20.651 în luna noiembrie 2018, de la 38.519 în luna decembrie 2016 (și 75.412 în noiembrie 2014). Datele operative arată în plus că, la finele lunii noiembrie 2018, băncile aveau în bilanț 9.294 credite ipotecare şi 8.969 credite de consum garantate cu ipoteci”, se arată într-o notă a Băncii Naționale.

Soldul acestor credite, atât credite de consum cât și credite imobiliare, a scăzut cu 1,8 miliarde lei, la 3,4 miliarde lei, de la 5,2 miliarde de lei, în perioada decembrie 2016 - noiembrie 2018 (și 9,8 miliarde lei în 2014).

De asemenea, băncile mai deţineau, la sfârşitul lunii noiembrie 2018, 81 credite în franci elvețieni acordate unui număr de 65 de companii, în valoare de aprox. 45 milioane lei.

Dintre debitorii care au solicitat și acceptat conversii sau restructurări începând din 2015, 25.525 au beneficiat de conversii și alți 13.327 de restructurări până la finalul anului 2018.