Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Cezar Boțel a reprezentat România la FMI începând din septembrie 2016, după o carieră începută la Banca Națională, urmată de un parcurs în anii 90 în SUA unde și-a luat doctoratul, după care e revenit în BNR și a format Direcția de Modelare.
Câteva idei din lucrare:
- Suportul empiric pentru teoria Wage-Led-Growth este slab și neconvingător
- Literatura relativ bogată dedicată identificării regimurilor de cerere bazată pe salarii oferă rezultate contradictorii
- Metodele de estimare folosite neglijează, în cea mai mare parte a cazurilor, rigorile metodologice necesare obținerii unor rezultate relevante și robuste
- Rezultatele estimării directe a relației salarii-productivitate, abordată într-un număr redus de studii sunt, de asemenea, neconvingătoare
- Slăbiciunile teoriei WLG au început să devină evidente chiar în rândul promotorilor cadrului analitic care a generat-o, ducând până la propunerea renunțării la schematismul acestei abordări
- Dat fiind că România face parte din clasa economiilor mici și deschise și în lipsa unor estimări pe care ne putem baza, literatura WLG ne sugerează că este mai probabil să avem un regim de tip PLD (cerere-bazată-pe-profit) și ar trebui să evităm politici WLG
- Teoria economică nu trebuie contaminată de social și politic, tocmai pentru a le servi mai bine.
“Este greu de înțeles în cazul oricărei economii, dar în România anului 2017 apelul la politici Wage-Led-Growth (WLG) nu ar putea fi invocat nici măcar ca un argument de urgență, de exemplu o situație în care alte politici eșuează în a redresa o economie în derivă și WLG ar rămâne singura speranță”, arată lucrarea acestuia.
Dimpotrivă, spune el, economia României performa robust, cu creștere economică pozitivă din 2011, la rate de peste 3 la sută din 2015 și în curs de accelerare.
„În a doua jumătate a anului 2016 devenise clar că PIB fie depășise fie urma să depășească în scurt timp nivelul potențial. Trendurile ascendente ale deficitului bugetar și deficitului de cont curent semnalau de asemenea iminența unui exces de cerere. Era clar că stimuli de creștere a cererii de consum nu mai erau necesari, mai ales că în 2016 consumul accelera semnificativ în timp ce investițiile înregistrau un recul. Tocmai în această situație politicile WLG au ”prins viteză” în România”, explică economistul.
- Am precizat că raționamentul de mai sus este firesc pentru orice economist non-WLG. Însă chiar și pentru cei aflați în poziții de influență asupra politicii economice și în același timp atrași/convinși de soluții neortodoxe, sunt atât firești cât și necesare moderarea entuziasmului pentru noi panacee macroeconomice, mai ales când starea ”pacientului” este normală, și cântărirea cu atenție a riscurilor unor acțiuni radicale fără precedent favorabil convingător.
- Să admitem însă, ipotetic, că adepții WLG din România au suficiente argumente teoretice (ar fi util să fie prezentate public) pentru a contracara riguros pe fiecare din cele trecute în revistă (în această lucrare n.r.).
- Tot în logica WLG, pentru economiile mici și deschise probabilitatea este relativ mare de a avea cerere-bazată-pe-profit (PLD), caz în care, ceteris paribus, creșterea ponderii salariilor în venituri ar frâna creșterea economică, în loc de a o accelera. Dat fiind că România face parte din clasa economiilor mici și deschise și în lipsa unor estimări pe care ne putem baza, literatura WLG ne sugerează că este mai probabil să avem un regim de tip PLD și ar trebui să evităm politici WLG.
• Regim de tip WLD în România.
În cazul în care evidența este nefavorabilă, indicând PLD, ideea politicilor WLG ar fi trebuit abandonată (recursul la posibila salvare prin coordonarea internațională a deficitelor de cont curent și a fluxurilor de capital nu era, evident, disponibil).
În caz de evidență favorabilă, ar fi fost îndeplinită o condiție necesară. Dar nu și suficientă, de aceea ar fi fost nevoie de încă un pas, găsirea evidenței empirice pentru.
- Efecte favorabile ale creșterii salariului minim asupra productivității medii și/sau evidență favorabilă pentru validitatea Legii Kaldor-Verdoorn în România.
Dacă în fapt un astfel de suport empiric a existat, ar fi fost de așteptat ca el (ca și cel teoretic, de altfel) să fi fost prezentat public și supus dezbaterii, mai ales de către adepți ai teoriei WLG care înțeleg toate implicațiile politicilor propuse.
"Dacă suportul teoretic și cel empiric nu au existat, atunci rămâne să presupunem că aplicarea WLG a fost decisă doar din rațiuni sociale. Asupra acestora nu voi comenta. Atrag însă atenția că ar trebui ca efectele economice ale deciziilor cu justificare ne-economică să fie evaluate obiectiv, pentru a putea optimiza deciziile economice condiționat de constrângerile reprezentate de deciziile neeconomice. Teoria economică nu trebuie contaminată de social și politic, tocmai pentru a le servi mai bine", a mai arătat el.
Ce a observat, după ce a citit literatura de specialitate
- Politicile economice recomandate au – evident - drept componentă centrală creșterea susținută a salariilor.
- De notat că, în logica WLG, această strategie este valabilă numai în țările cu regim de cerere-bazată-pe-salarii.
- Adepții WLG admit că trendul ascendent al salariilor determină trenduri descendente ale ocupării și competitivității, pentru contracararea cărora recomandă redistribuirea între angajați a orelor de lucru disponibile și menținerea pe termen lung a unor politici monetare și fiscale expansioniste. Acestea ar urma să fie complementate de reglementarea extinsă și strictă a sectorului financiar, și de coordonarea internațională a politicilor macroeconomice în cadrul unei ”noi ordini financiare mondiale”, mergând până la ținte impuse la nivel regional și global pentru soldurile conturilor curente și controlul fluxurilor de capital.
- Soluția redistribuirii orelor de lucru pentru evitarea șomajului este îndoielnică atât din cauza ”complicațiilor administrative” legate de acceptare și implementare cât și a probabilei nesustenabilități. Plauzibilitatea coordonării globale a politicilor macroeconomice este contrazisă flagrant de tendințele centrifuge care domină prezentul și perspectiva relațiilor internaționale.
- Menținerea pe termen lung a unei conduite expansioniste a politicilor monetară și fiscală ar genera, în lipsa iluzoriei coordonări globale, dezechilibre majore care ar provoca ajustări costisitoare ce ar afecta cu precădere tocmai pe agenții economici cu venituri din salarii. Pe ansamblu, suportul empiric pentru teoria WLG este slab și neconvingător.
- Literatura relativ bogată dedicată identificării regimurilor de cerere bazată pe salarii oferă rezultate contradictorii.
- Doar pe baza numărului de studii care găsesc fie WLD fie PLD (cerere-bazată-pe-profit), evidența este neconcludentă.
- Însă suportul pentru WLD este de fapt și mai slab având în vedere că metodele de estimare folosite neglijează, în cea mai mare parte a cazurilor, rigorile metodologice necesare obținerii unor rezultate relevante și robuste.
- Rezultatele estimării directe a relației salarii-productivitate, abordată într-un număr redus de studii, sunt de asemenea neconvingătoare.
- Critica la adresa construcției teoretice WLG este chiar mai convingătoare decât cea a cercetării empirice. Reacțiile din partea economiștilor de orientare ortodoxă sunt cvasi-inexistente, ceea ce poate sugera că aceștia consideră lacunele teoriei prea evidente pentru a necesita răspuns.
- Critica aspră vine din interiorul curentelor heterodoxe, care probabil resimt lipsa de rigoare a teoretizării de tip WLG ca pe o amenințare la prestigiul profesional care ar trebui să susțină promovarea teoriilor alternative celei dominante.
- Slăbiciunile teoriei WLG au început să devină evidente chiar în rândul promotorilor cadrului analitic care a generat-o, ducând până la propunerea renunțării la schematismul acestei abordări.
In RO s-a incercat arderea unor etape in constructia economiei de piata - nu merge dar ceea ce ar fi putut sa functioneze era sa fie accelerat procesul de structurare si restructurare - si din pacate acest lucru nu s-a intamplat.
Daca RO isi asuma politic procesul de restructurare economic si social atunci economia va putea sa performeze, capitalul autohton sa se formeze/consolideze si economia sa creasca - asta este cheia dupa parerea mea - dar nu sunt politician si nici decident.
Interesant articolul si studiul.
Multumesc.
Asa si la noi, Mr Socol a produs teoriile WLG ca sa justifice pomana si mita electorala PSD.
Acum si-a dat demisia, mission accomplished.
Dar are el ceva de pierdut? Il da cineva in judecata? Face si el niste puscarie ceva ca tot a dus economia pe super butuci? Nuuuu ... pt ca Romania e tara prostilor si celor fara cojones.
turnul de fildes al bnr ramane nemuritor si rece la adevaratele probleme ale populatiei locale.
in timp ce zecile de mii de euro, din bani publici, bnr nu produce nimic!, le curg in conturi lunar.
Daca cresteau salarii dar faceau si o revize si scoteau pe dreapta 25% din bugetarii fara ocupatie, pe care ii trimiteau in economia reala. Si din cei 25% de salarizare bugetara ii baga in investii atunci se poate aplica Wage-Led-Growth.
Atunci era o liniste suspecta.
Acum unde e Socol, ca sa dea socoteala? Il intreaba cineva de sanatate?
2. Literatura oferă rezultate contradictorii
3. Metodele neglijează, în cea mai mare parte a cazurilor, rigorile metodologice
4. Rezultatele estimării sunt neconvingătoare
5. Ar trebui să evităm politici WLG (alea PLD sunt extraordinare si de netaguit ?!)
6. nu mai erau necesari stimuli de creștere a cererii de consum
Autorul pare mai degraba ca nu stie daca aceasta teorie este buna, el nu este convins ca este buna.
e clar insa ca autorul considera ca momentul in care a fost aplicata nu era potrivit.
Eu nu stiu daca s-a aplicat teoria WLD (nu o cunosc), dar cred ca cresterea bunastarii (adica a salariilor medii nete) in Romania este obligatorie pentru orice guvern. Mie mi se pare doar ca a fost prea brusca cresterea salariilor. Oricum trebuiau sa creasca veniturile la medici si asistente, altfel plecau din tara. Si daca cresteau salariile lor, nu trebuiau crescute si cele ale profesorilor s.a.m.d. ?!
Pensiile speciale nu numai ca nu trebuiau sa creasca, dar nici nu trebuiau sa existe.
Pana la urma doar statul poate sa creasca salariile bugetarilor. Cu cat si cand e o alta discutie.
"Cresterea bunastarii (adica a salariilor medii nete) in Romania este obligatorie pentru orice guvern" Cine spune asta? daca economia intra in recesiune cum vrei sa cresti asa spusa bunastare? Eu cred ca tu nu intelegi diferenta intre cauzalitate si corelatie (1).
Dar mai important, esti confuz in privinta a ce poat face si ce nu poate face guvernul (2). Guvernul poate asigura conditiile necesare cresterii economiei.
Guvernul nu poate creste (fara inflatie) salariile intr-o tara in care ai asa multi bugetari (deci prin definitie in majoritate neproductivi). I-a spune-mi si mie ca sunt curios: medicii si asistentele fac destul acum? Sau trebuia sa faca mai mult sau .... mai putin? Dar, de ce inca mai iau spaga? Oare trebuia un salariu mai mare sau este pura obisnuinta?
WLG e o teorie "facuta la comanda"... sa te dezvolti pe termen lung (ca apropo asta inseamna growth) trebuie doar sa cresti salariile. Ce simplu pare nu???... oare de ce nu au facut guvernele asta pana acum??? Stai asa, daca ai fi familiar cat de cat cu teoriile economice trebuie sa intelegi ca asta e echivalent cu tiparirea banilor (3)... cum suna asta acum ... daca tiparesti bani o sa bubuie economia???
Nu mai gandi de la curea in jos (4).
Inflatia trebuie tinuta sub control. Cata vreme sua si ue se chinuie sa creasca inflatia pana la 2%, la noi, avand in vedere cresterea masiva a salariilor (in unele cazuri peste 100%) o inflatie de 4% este super ok. Este important ca inflatia sa fie mai mica decat cresterea salariilor.
Medicii iau spaga pentru ca, indiferent de salariu, nu pot trata (sau nu vor sa trateze) toate cele cateva zeci de persoane care le sunt repartizate. Le selecteaza pe cele care ofera ceva. E incorect, desigur.
Nu am spus ca trebuie sa cresti doar salariile. Dar gandeste-te: intr-o economie de piata se produc bunuri si servicii doar daca se consuma. Daca oamenii au bani cererea creste, deci creste consumul, deci productia si serviciile se dezvolta.
E un cerc oneros.
In ce priveste tiparirea banilor: SUA a tiparit multi ani de zile de la criza din 2008, cred ca vreo 10 ani. Si multi tare : QE3, inceput in 2012 a insemnat 40 miliarde (!) dolari pe luna. Banca Angliei a facut acelasi lucru din 2009: a tiparit vreo 375 miliarde (!) lire sterline.
Banca Centrala Europeana a tiparit bani de prin 2015 (60 mld. euro pe luna) pana prin 2018 si va relua tiparirea lor incepand cu 1 noiembrie 2019: 20 de miliarde euro pe luna !
Isarescu a spus la un moment dat : crizele se rezolva cu bani, foarte multi bani.
Toti astia gandesc de la brau in jos ?!
Pe de alta parte (si s-ar putea ca ce spun in continuare sa fie o prostie, dar nu vad argumente sa fie asa) autorul studiului este de parere ca PLD este bun si WLD este rau, dar de fapt WLD pare ca este un PLD in care profitul patronilor este impartit cu angajatii prin cresterea salariilor.
Parca asta ar fi grija romanului ?!
Spune-le tu politician romanilor ca marirea pensiilor si salariilor a fost un lucru rau si vezi cine te mai voteaza !
Evident, sunt multe lucruri care nu merg bine, sunt multe imbunatatiri de facut in domeniul politicilor publice, este necesar un model corect de selectie si promovare a specialistilor din multe domenii, legi mai bune si aplicate corect, etc dar lasati in pace salariile si pensiile !