În ultimii ani s-a vorbit mult despre wage led growth (WLG) în contextul politicii de creștere a veniturilor adoptată de Guvern pentru perioada 2017-2020. În realitate, wage led growth are o poziție cu totul marginală in abordările academice, iar ceea ce s-a întâmplat la noi în ultimii ani respectă doar parţial preceptele wage led growth. Oricum, condițiile din țara noastră nu justificau wage led growth ca politică macroeconomică, crede șeful Direcției de Stabilitate din Banca Centrală, Eugen Rădulescu. Acesta a mai povestit și modul inedit în care conducerea BNR a aflat de existența OUG 114/2018.

Eugen Radulescu, directorul Directiei de StabilitateFoto: Contributors.ro

Declarațiile lui Rădulescu au fost făcute cu ocazia evenimentului ”Şcoala de vară - sistemul bancar şi bazele unui mediu competiţional sănătos”, ediţia 2019.

Vezi aici prezentarea directorului Direcției Stabilitate financiară din BNR.(.ppt)

Rădulescu a mai povestit la seminarul economic și cum a aflat conducerea BNR despre existența celebrei deja OUG 114/2018.

”A existat întâlnirea CNSM înainte cu o zi sau două de Crăciun, în care nu am auzit absolut niciun cuvânt despre această ordonanţă. La sfârşitul şedinţei, când am luat o gustare şi am băut un pahar de vin, că era ultima întrunire înainte de Crăciun, domnul ministru (al Finanţelor, Eugen Teodorovici - n. r.) a arătat conducerii băncii, pe telefon, un text, o semnase deja, şi a apărut în presă şi am aflat-o şi noi din presă... După aceea, a început o luptă extraordinară şi timp de câteva săptămâni am arătat care sunt consecinţele Ordonanţei 114 pe partea bancară, nu pe celelalte domenii la care nu ne pricepem, şi pe partea bancară influenţele erau absolut dramatice. În forma în care fusese scrisă ordonanţa, în şase luni aveam primele trei bănci care dădeau faliment şi alte vreo şapte cărora le opream activitatea. Ei, cât de bine ar fi fost asta pentru economia naţională?”, explică șeful Stabilității din BNR.

Ce a mai spus Eugen Rădulescu:

  • În spațiul public s-au vehiculat afirmații destul de discutabile pentru a apăra wage led growth (WLG- teorie susținută de fostul consilier al premierului și profesor de economie Cristian Socol- n.red_). Astfel, s-a spus că majorarea salariului minim pe economie în Germania a dus la creșterea ponderii salariilor în PIB cu 0,5%, ceea ce ar reprezenta WLG. Nu există însă vreo posibilă comparație între Germania și România, în argumentația pentru WLG: Germania are excedent excepțional de cont curent în timp ce România are deficit ridicat și în creștere susținută. Germania are echilibru bugetar, în vreme ce în România deficitul e la limita depășirii nivelului de 3% din PIB. Germania oferă împrumuturi guvernamentale pe piață la dobânzi negative, în vreme ce România se împrumută la cel mai ridicat nivel de dobândă din toată UE
  • WLG implică creșterea salariilor, chiar peste nivelul de echilibru al pieței muncii, și reducerea profiturilor. Implicații: Cum poate crește productivitatea cu mai puține investiții?. De asemenea, salariul minim (pe economie) este unul singur; nivelul de eficiență este valabil pentru fiecare agent economic în parte și deci, cu cât creșterea salariului minim este mai accelerată, cu atât se majorează riscul ca mai multe companii să își reducă numărul salariaților. În plus, într-o economie mică deschisă implicațiile reducerii profiturilor asupra competitivității sunt ridicate
  • WLG postulează legătura de cauzalitate unidirecțională salarii - creștere economică. Cauzalitatea inversă este ignorată, deși aceasta este mult mai frecvent identificată în practică
  • WLG reduce analiza la piața bunurilor și extrapolează analiza la întreaga economie, ignorând: piața muncii, comportamentul firmelor în stabilirea prețurilor, dinamica piețelor financiare, politica monetară și cea fiscală, cursul de schimb și balanța de plăți, sectorul gospodăriilor
  • Lacunele teoretice și ale abordării empirice au dus la: ignorarea acestei teorii în literatura de orientare ortodoxă, la critici severe din partea altor economiști de orientare heterodoxă și la sugestii de abandonare a cadrului analitic care stă la baza teoriei WLG
  • La momentul adoptării deciziei de a aplica WLG (2017) economia înregistra de mai mulți ani o creștere solidă și nu se justifica în niciun fel nevoia de a stimula producția prin stimularea cererii.
  • Creșterea cea mai puternică a salariilor s-a produs în sectorul public. De fapt, nu există o legătură cu WLG, care nu abordează deloc acest domeniu. Creșterea costurilor cu salariile din buget a fost explozivă: +22 la sută (2017), +24 la sută (2018), +18 la sută (2019). Cumulat în cei trei ani, majorarea se situează la aproximativ 78 la sută

Despre companii, bănci și intermedierea financiară:

  • corporațiile apelează într-o mai mare măsură la împrumuturile de la instituțiile de credit, băncile având de asemenea o inclinație mai ridicată către companiile de dimensiuni mari, acestea având fluxuri importante de numerar și dețineri de active mai însemnate
  • circa 53 la sută dintre companiile de dimensiune mare aveau un credit bancar în august 2019, comparativ cu doar 11 la sută in cazul IMM
  • defalcarea stocului de împrumuturi acordat companiilor (august 2019): corporații - 32,1 la sută, întreprinderi mijlocii - 21 la sută, întreprinderi mici - 19 la sută, microîntreprinderi - 18,3 la sută
  • chiar dacă poziția de capital a firmelor românești s-a îmbunătățit în ultimii ani, structura pasivului rămâne dominată de datorii (peste 60 la sută)
  • principalii creditori ai firmelor: partenerii comerciali (18 la sută, 292 mld. lei), acționarii și entitățile afiliate (12 la sută, 196 mld. lei), bănci și IFN (8 la sută, 127 mld. lei)
  • datoriile totale ale firmelor românești au crescut semnificativ în ultimii 10 ani (cu peste 50 la sută, depășind valoarea de 1000 mld. lei)
  • majoritatea datoriilor au scadența pe termen scurt (aproximativ 65 la sută), de unde rezultă necesitatea unei monitorizări atente a lichidității din partea firmelor și evitarea utilizării împrumuturilor pe termen scurt pentru finanțarea unor proiecte pe termen lung
  • 42 la sută dintre companii înregistrează un raport dintre datorii și capitaluri de peste 10
  • companiile subcapitalizate pot afecta stabilitatea financiară, cu efecte atât asupra instituțiilor de credit, cât și a economiei în ansamblu. Acestea dețin peste jumătate din împrumuturile cu întârziere mai mare de 90 de zile aflate în portofoliile băncilor, dar și 13 la sută din totalul expunerilor față de firme
  • companiile cu un nivel redus al capitalului sunt responsabile de o parte importantă a restanțelor din economie (56 la sută din restanțele față de furnizori, 79 la sută din restanțele față de bugetul consolidat și 84 la sută față de alți creditori)

Despre riscul legislativ și potențialele consecințe

  • Un alt element care afectează capacitatea de intermediere a instituțiilor de credit, dar și poziția financiară a acestora, este reprezentat de riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar
  • Exemple recente: legea nr. 77/2016 privind darea în plată - amendată substanțial de Curtea Constituțională, OUG 114/2018, introducerea taxei asupra activelor bancare, impunerea unor plafoane maxime ale ratelor de dobândă, limitarea sumei pe care o poate percepe cesionarul de la debitorul care are calitatea de consumator la dublul sumei plătite de cesionar cedentului, eliminarea titlului executoriu al contractelor de credit
  • valoarea ratei de nerambursare este prognozată să crească la 4,5 la sută la iunie 2020, de la 2,9 la sută la iunie 2019, în condițiile unor evoluții ale cadrului macroeconomic conform așteptărilor
  • calitatea expunerilor în lei s-a deteriorat (creditele neperformante în lei au consemnat o majorare de 5,5 la sută în ultimul an)
  • într-un interval de un an, este prognozată o creștere a probabilității de nerambursare pe segmentele principale de credite acordate populației (+0,38 puncte procentuale pentru împrumuturile ipotecare, respectiv +0,45 puncte procentuale pentru cele de consum)

Pentru determinarea corectă a riscului de credit, este recomandabilă abordarea de-a lungul întregului ciclu economic. Nu doar faza de ascensiune, ci și cea de reflux/recesiune

  • La precedentul ciclu economic, rata de neperformanță a creditelor: 2,75 % în 2008 (anul în care s-a declanșat criza, în ultimul trimestru); 11,85 % în 2010 (ultimul an de recesiune, după criză); 22,26 % în 2014 (nivelul de vârf al creditelor neperformante)
  • În actualul ciclu economic, 2019 este al nouălea an de creștere economică, din care ultimii 5 în apropierea sau deasupra potențialului estimat de creștere a economiei românești. Ce se va întâmpla cu veniturile bugetare și cu deficitul public când se va încheia creșterea peste potențial a PIB? Dacă vom trece printr-o recesiune, ce fel de amortizoare, pentru a o atenua, poate folosi bugetul public?
  • Ponderea salariilor în PIB a crescut de la circa 35% în 2016, la circa 40% în 2018-2019. Salariile reale au crescut cu mult mai rapid decât productivitatea muncii. O corecție a trendului pare greu, daca nu imposibil, de evitat. De preferat, prin ajustări graduale, nu doar prin forțele pieței – care ar face procesul abrupt și foarte costisitor