Financial Times: FMI reduce prognoza globală de creștere pe fondul temerilor privind războiul comercial ● Le Point: În opinia lui Michel Barnier, un acord este "posibil săptămâna asta" ● The New York Times: Dumnezeu este acum complice la conspirația lui Trump ● Știri pe scurt.

HotNews.roFoto: Hotnews
  • Financial Times: FMI reduce prognoza globală de creștere pe fondul temerilor privind războiul comercial

Creșterea globală va încetini în acest an la cea mai lentă viteză de la criza financiară, a declarat marți FMI, care a mai avertizat că rănile provocate de războiul comercial SUA-China au creat o situație economică „precară”.

Există o nevoie urgentă de a înceta ostilitățile și de a restabili încrederea în perspectivele globale, a declarat FMI în raportul său care apare de două ori pe an.

Gita Gopinath, economistul-șef al Fondului, a declarat: ”Băncile centrale au la dispoziție muniție limitată pentru a compensa greșelile de politici fiscale și este posibil să rămână fără gloanțe atunci când economia se va afla în dificultate.

Economia mondială va crește doar 3 la sută în 2019, a estimat FMI, în scădere față de ritmul de 3,8% din 2017 și cu 0,3 puncte procentuale sub prognoza publicată acum șase luni. Aceasta este cea mai lentă rată de creștere de la recesiunea globală din 2009.

FMI mai estimează că starea economiei globale se va îmbunătăți anul viitor, crescând cu o rată de 3,4%, dar prognoza depinde de ritmul în care se vor recupera economiile mai stresate cum e cea din Turcia, Argentina sau Iran.

Economiile celor „mari patru” - China, SUA, Zona Euro și Japonia nu vor înregistra nicio îmbunătățire a ritmurilor de creștere în următorii cinci ani, mai arată raportul.

Economia chineză, acum cea mai mare lume, va încetini treptat de la 6,1% în 2019, ajungând la 5,5% până în 2024. Previziunile pentru 2019 au fost reduse cu 0,2 puncte procentuale față de aprilie anul curent.

În SUA, Fondul se așteaptă la o încetinire suplimentară de la 2,4% în acest an la 2,1 % în anul 2020 - cu mult sub promisiunea domnului Trump de a menține o creștere de peste 3% pe an.

Având în vedere slăbiciunea economiei germane, legate de stressul din sectorul auto, zona euro ar urma să crească doar cu 1,2% în acest an, ajungând la 1,4% în 2020.

Contracția creșterii va afecta chiar și țările care nu au egătură directă cu războiul comercial SUA-China. În Africa sub-sahariană, de exemplu, în acest an, mai mult de jumătate din țări vor avea o creștere sub nivelurile mediane din ultimii 25 de ani.

Cu o creștere aflată la cel mai slab nivel din 2008-2009, doamna Gopinath e de părere că politica monetară nu poate continua să fie „singura pedală” pe care se apasă și că „ar trebui să fie însoțită de sprijinul venit din partea politicii fiscal acolo unde există spațiu fiscal”.

FMI a făcut presiuni asupra Germaniei, în special pentru a face mai mult pentru a susține cererea, având în vedere datoria publică scăzută, surplusurile bugetare și infrastructura slabă.

Dna Gopinath a spus: „O țară precum Germania ar trebui să profite de ratele de împrumut negative pentru a investi în infrastructură”.

  • Le Point: În opinia lui Michel Barnier, un acord este "posibil săptămâna asta"

"E timpul să transformăm bunele intenţii în text juridic", a declarat negociatorul Uniunuii Europene, de la Luxembourg.

Ameniţarea cu un Brexit fără acord planează în continuare, dar marţi, 15 octombrie, Michel Barnier a dat o nouă speranţă. Negociatorul Uniunii Europene s-a arătat liniştitor. După părerea lui, un divorţ amiabil între Uniunea Europeană şi Regatul Unit este în continuare posibil.

"Discuţiile au fost intense în timpul weekend-ului şi ieri, (luni - n. red.), şi chiar dacă va fi din ce în ce mai dificil, un acord este încă posibil săptămâna asta", a declarat Michel Barnier la sosirea sa la Luxembourg, unde urmează să-i informeze pe miniştrii afacerilor europene înaintea summitului european din 17 şi 18 octombrie.

"Îi voi informa pe miniştri, ca să le spun unde ne aflăm astăzi. Este evident că orice acord trebuie să funcţioneze pentru toată lumea, adică pentru tot Regatul Unit şi pentru Uniunea Europeană. Permiteţi-mi de asemenea să adaug că este timpul să transformăm bunele intenţii în text juridic", a adăugat el.

Lui Michel Barnier i se va alătura la Luxembourg ministrul britanic pentru Brexit, Steve Barclay, interlocutorul lui la negocieri.

"Trebuie să rămânem prudenţi"

Şeful diplomaţiei din Olanda, Stef Blok, a spus că speră să se încheie un asemenea acord. "Pentru Olanda este extrem de important să nu existe concurenţă neloială din exteriorul UE folosindu-se frontiera irlando-irlandeză. Regatul Unit a luat o serie de măsuri, dar insuficiente, pentru a garanta integritatea pieţei comune", a declarat el, exprimâdu-şi speranţa că vor fi luate măsuri suplimentare "în orele următoare". "Trebuie să rămanem prudenţi. Nu s-a făcut încă, dar încercăm", a nuanţat un înalt diplomat european.

"Britanicii vor un acord si s-au mişcat în problema vămilor şi a dreptului de decizie dat autorităţilor locale din Irlanda de Nord", a explicat el pentru AFP. "Va trebui să vedem dacă este suficient pentru a fi transformat într-un text juridic", a adăugat el. Londra şi Bruxellesul încearcă să se înţeleagă pe modul în care să se evite, după Brexit, refacerea unei frontiere fizice între Irlanda de Nord, provincie britanică, şi Republica Irlanda, membră a UE, pentru a apăra pacea pe insula care a cunoscut decenii de violenţă. Cele două puncte de dezacord sunt modul în care se poate evita refacerea unor controale vamale şi dreptul de decizie dat autorităţilior Irlandei de Nord privind acordul de divorţ. Joi, şefii de stat şi de guvern ai celor 27 vor decide în timpul summitului lor ce va urma după negocierile cu Londra.(RADOR)

  • The New York Times: Dumnezeu este acum complice la conspirația lui Trump. Articol de Paul Krugman

Bigotismul, atât rasial cât și religios, este ultimul refugiu al canaliilor.

Ascultând discursul pe care William Barr, procurorul general, l-a ținut săptămâna trecută la Facultatea de Drept a Universității Notre Dame, m-am trezit gândindu-mă la titlul unui film vechi: „Dumnezeu este copilotul meu”. Atunci am realizat că acoliții lui Donald Trump au dus acel titlu cu o treaptă mai sus: dacă ne luăm după discursul lui Barr, strategia lor este aceea de a face din Dumnezeu un complice la conspirația șefului lor.

Având în vedere situația în care ne aflăm, poate v-ați fi așteptat ca Barr să reacționeze în vreun fel la evenimentele ultimelor săptămâni - descoperirea că președintele sună guverne străine pentru a-i produce material compromițător despre adversarii săi interni, arestarea pe aeroport a unor asociați ai avocatului președintelui care încercau să părăsească țara având bilete doar dus și informațiile credibile cum că însuși Rudy Giuliani ar face obiectul unei anchete penale.

Alternativ, Barr ar fi putut servi o cuvântare insipidă, inofensivă, lucru pe care responsabilii guvernamentali îl fac adesea în vremuri dificile. Dar nu. Barr a ținut un discurs pătimaș, denunțând amenințarea pe care o reprezintă pentru America „militanții seculariști”, acuzați de el că ar conspira să distrugă „ordinea morală tradițională” și învinovățiți pentru răspândirea bolilor mintale, a dependenței de droguri și a violenței.

Gândiți-vă numai o clipă cât de deplasat este ca tocmai Barr să țină un asemenea discurs. Constituția garantează libertatea religioasă; cea mai înaltă autoritate judiciară a statului nu are voie să-i denunțe pe aceia care își exercită respectiva libertate optând să nu aparțină vreunei religii. Și nu vorbim nici de vreun grup minuscul. În zilele acestea aproximativ o cincime din americani afirmă că nu se consideră afiliați la vreo religie, un număr echivalent cu cel al americanilor care se consideră catolici. Cum am reacționa noi dacă procurorul general ar denunța catolicismul drept o forță care subminează societatea americană?

Și el nu a declarat doar că secularismul e rău; el a declarat că răul pe care acesta îl face e deliberat: „Aceasta nu este o decădere. Este distrugere organizată”. Dacă acest gen de limbaj nu vă sperie, ar trebui să o facă: e limbajul vânătorilor de vrăjitoare și al pogromurilor.

Pare că nici nu mai are rost să menționăm că acuzația lui Barr cum că secularismul ar fi responsabil pentru violență se întâmplă să poată fi demonstrată empiric drept o absurditate. America a devenit cu siguranță mai puțin religioasă în ultimul sfert de secol, cu o creștere masivă a numărului de indivizi fără afiliere religioasă și un liberalism social în avânt în privința unor chestiuni precum căsătoria homosexuală; a cunoscut de asemenea un declin dramatic al infracționalității violente. Țările europene sunt mult mai puțin religioase decât suntem noi; ele au totodată rate mult mai mici ale omuciderilor și rareori au de-a face cu acele împușcări în masă care aici au devenit aproape banale.

Cu toate acestea, William Barr - din nou, cea mai înaltă autoritate judiciară a țării, responsabilă cu apărarea Constituției - vorbește remarcabil de similar cu cei mai dezaxați fanatici religioși ai Americii, acel gen de oameni care tot susțin că avem omucideri în masă din cauză că în școli se predă teoria evoluției. Armele de foc nu ucid oameni - Darwin ucide oameni!

Deci, ce se petrece aici? Scuzați-mi cinismul, dar mă îndoiesc serios că Barr, al cărui șef trebuie să fie cel mai puțin pios om care a locuit vreodată în Casa Albă, a realizat brusc, spre oroarea sa, că America devine mai seculară. Nu, această răbufnire retorică „dumnezeiască” este cu siguranță o reacție la lațul care se strânge în jurul lui Trump, la probabilitatea mare ca el să fie suspendat din funcție pentru infracțiuni și contravenții grave.

Răspunsul lui Trump la dificultățile prin care trece a fost să-și accentueze latura urâtă pentru a-și mobiliza baza electorală. Rasismul a devenit chiar și mai explicit, paranoia despre statul paralel chiar și mai extremă. Dar din cine e formată baza lui Trump? Răspunsul uzual este albi din clasa muncitoare, însă o examinarea mai atentă a datelor disponibile indică un segment și mai specific: e vorba de fapt de albii evanghelici din clasa muncitoare, care rămân alături de Trump în ciuda acumulării dovezilor privind abuzurile lui și inaptitudinea sa de a ocupa funcții înalte în stat.

Și, la un nivel mai apropiat de elită, dacă marea majoritate a politicienilor republicani s-a înregimentat spășită sub comanda lui Trump, sprijinul cu adevărat entuziast pe care-l primește el vine de la lideri religioși precum Jerry Falwell Jr., care își au și ei propriile probleme cu etica, dar care și-au îndemnat adepții să li se „ofere lui Dumnezeu și Trump”.

Patriotismul, spune un citat faimos din Samuel Johnson, este ultimul refugiu al canaliilor. Dar, în ciuda întregii sale vorbării despre America pe primul loc, acest refugiu nu funcționează prea bine pentru Trump, având în vedere servilismul său față de autocrați străini și, cel mai recent, rușinoasa lui trădare a kurzilor.

Așadar Trump se adăpostește în schimb în spatele bigotismului - rasial, firește, dar acum și religios. Va funcționa? Există o minoritate substanțială de americani la care avertismentele privind „seculariștii” siniștri prind. Dar ei rămân o minoritate. Per total, devenim în mod clar o țară tot mai tolerantă, una în care oamenii au vederi tot mai pozitive despre convingerile religioase ale altora, inclusiv ateismul.

Prin urmare, eforturile acoliților lui Trump de a folosi strigoiul secularismului pentru a distrage populația de la păcatele propriului lor șef probabil nu vor funcționa. Dar m-aș putea înșela. Și, dacă mă înșel, dacă bigotismul religios se va dovedi a fi strategia câștigătoare, tot ce pot spune e: Doamne ferește. (RADOR)

Știri pe scurt:

  • Dincolo de situaţia din Siria, presa internaţională îşi îndreaptă atenţia şi spre evoluţiile din statele europene foste comuniste, inclusiv România. „Turcia şi-a continuat atacurile în Siria”, după ce „administraţia Trump a solicitat un armistiţiu imediat şi a impus sancţiuni economice” însoţite de ameninţări cu pedepsirea oficialităţilor turce, relatează USA Today. Cotidianul american notează totodată că hotărârea liderului de la Casa Albă de a retrage trupele americane „este calificată pe plan intern şi extern drept o trădare a unui aliat”, iar kurzii sirieni spun că drept urmare a acestei măsuri „au fost siliţi să încheie un acord cu forţele guvernamentale ale preşedintelui sirian Bashar Assad pentru a evita o invazie turcă şi a preveni un masacru al kurzilor sirieni”. Este de asemenea „un demers care reprezintă o cotitură potenţial semnificativă în războiul civil care durează de opt ani în Siria, nu în ultimul rând deoarece regimul Assad este aliat cu forţele militare ruse care au lansat o campanie mortală de bombardamente în Siria, în numele acestuia”, conchide USA Today. „Incapabile să impună un armistiţiu, SUA ordonă sancţiuni împotriva Turciei”, tranşează Le Soir. Iar între timp terenul lăsat liber de retragerea militarilor americani este ocupat de trupele ruse, remarcă New York Times, cu comentariul că „aceasta ar putea semnala că Rusia intervine pentru a umple vidul de securitate lăsat de retragerea SUA şi ilustrează schimbarea rapidă a balanţei puterilor în regiune”. Astfel că, „în timp ce alţi actori regionali câştigă teren, America lui Trump vede cum îi fuge covorul strategic de sub picioare”, comentează Washington Post. În ceea ce îl priveşte pe Erdogan, „în faţa kurzilor, Ankara foloseşte cartea haosului”, este de părere Liberation. The Times apreciază că „Turcia are totul de pierdut” prin ofensiva lansată în Siria, în timp ce de la Ankara cotidianul Milliyet apreciază că „dacă într-adevăr va fi respectat acordul convenit între forţele kurde şi Damasc, acest lucru va însemna că echilibrele din Siria se vor schimba şi va creşte activitatea regimului Assad şi deci a Rusiei şi Iranului, aflate în spatele acestui regim”. Iar Financial Times informează că „Rusia califică invazia turcă din nordul Siriei drept ”inacceptabilă'” şi cheamă la „reţinere”.
  • O altă temă de interes pentru ziarele străine, la 30 de ani de la căderea Cortinei de Fier, este situaţia din statele est-europene. The Guardian comentează un sondaj realizat de centrul de cercetări Pew pe tema impactului democraţiei în mai multe ţări foste comuniste, cu concluzia că „puţini oameni din fostul bloc estic al Europei regretă monumentalele schimbări politice, sociale şi economice” declanşate cu 30 de ani în urmă, însă există deosebiri. Dacă schimbările au fost aprobate de 85% din locuitorii Poloniei, Germaniei de Est şi Republicii Cehe, în Bulgaria, Ucraina şi Rusia susţinerea a fost sub 55%. Iar aceste deosebiri oglindesc „percepţiile foarte diferite asupra modului în care au progresat ţările individuale după evenimentele istorice din 1989-’91, când un val de optimism a cuprins Europa în timp ce zidurile şi regimurile cădeau”, afirmă autorii studiului, citaţi de The Guardian. Astăzi însă, optimismul are alt aspect, pus în evidenţă de alegerile legislative din Polonia şi cele municipale din Ungaria, care „demonstrează că cele două personalităţi de referinţă ale iliberalismului central-european şi-au atins probabil limitele, chiar dacă declinul lor nu pare încă pornit”, remarcă Le Monde într-un editorial. Şi conchide că „în faţa sfidărilor cu care se confruntă la 30 de ani de la căderea comunismului, vitalitatea democratică a societăţilor civile din Europa centrală rămâne puternică”. Iar în privinţa Brexitului, după ieşirea Regatului Unit din blocul comunitar, „UE se va confrunta cu o provocare şi mai mare”, titrează La Libre Belgique, citând-o pe Angela Merkel. Şi asta pentru că „după Brexit, Marea Britanie va deveni ‘un nou concurent’ la porţile UE, care se va vedea constrânsă să devină şi mai competitivă” şi să-şi asume responsabilitatea geopolitică, explică ziarul belgian citându-l pe cancelarul german.
  • Câteva publicaţii străine scriu şi despre decizia anunţată la Bucureşti de preşedintele Iohannis de a-l nominaliza pe liderul PNL pentru a forma un nou executiv. „Pe fondul perspectivei unui guvern cu sprijin limitat din partea opoziţiei fragmentate, Ludovic Orban trebuie să construiască un cabinet de tranziţie şi un program de guvernare, care ulterior vor avea nevoie de votul Parlamentului”, remarcă Reuters. New York Times aminteşte că „nominalizarea lui Orban vine după ce guvernul social-democrat condus de Viorica Dăncilă, asaltat de scandaluri de corupție, a pierdut o moţiune de cenzură în legislativ, săptămâna trecută”. Bloomberg precizează că „președintele Klaus Iohannis a cerut o soluționare rapidă a incertitudinii politice, înainte de alegerile prezidențiale de luna viitoare”, dar punctează că nu este clar dacă Orban „va putea să adune o majoritate parlamentară” şi apreciază că premierul desemnat „ar putea fi forţat să conducă un cabinet minoritar până la alegerile generale de anul viitor”. Totuşi, evidenţiază Bloomberg, „dacă vor să evite alegerile anticipate şi pierderea salariilor pe câteva luni, parlamentarii vor fi nevoiţi să voteze guvernul la a doua încercare”. AFP scrie că liderul PNL „s-a angajat să ‘întărească statul de drept şi independenţa sistemului judiciar’ şi ‘să restabilească echilibrul’ economiei, afectată de o explozie a cheltuielilor publice din ultimele luni”. Remarcând că „Europa are acum doi prim-miniştri cu numele Orban”, Liberation reliefează că „spre deosebire de cvasi-omonimul său ungar, Ludovic Orban este un liberal conservator care se defineşte ca un ‘pro-european convins'”. Cotidianul francez aminteşte totodată că „timpul presează”, căci prins fiind până acum în tulburările politice interne, „Bucureştiul nu a propus încă un nume” în locul Rovanei Plumb, respinsă de comisia juridică a Parlamentului European, „blocând intrarea în funcţiune a noii Comisii” de la Bruxelles. Iar „aceasta ar trebui să fie una din primele acţiuni ale lui Ludovic Orban dacă va fi confirmat de Parlament”, este de părere ziarul francez (RADOR).