- Financial Times: Solidaritatea germană, testată iar la 30 de ani după reunificare

Cedric von der Hellen, consultant fiscal la federația industriașilor germani spune: „Întotdeauna a existat o promisiune politică că Soli va fi folosită doar pentru finanțarea costurilor legate de reunificare. Dar dacă te uiți la cheltuielile guvernamentale, vezi că investițiile în estul Germaniei au scăzut brusc în ultimii ani, iar acum cea mai mare parte a veniturilor din Soli intră pur și simplu în bugetul general."
Conform calculelor făcute de Martin Beznoska, economist la Institutul Economic German din Köln, prăpastia dintre sumele mari obținute din suprataxa de solidaritate și plățile efective din est - în cadrul unui sistem cunoscut sub numele de pactul de solidaritate - a crescut în timp.
Din 1995, Soli a strâns 331 miliarde EUR pentru estul Germaniei, dar guvernul a cheltuit doar 243 miliarde EUR. Restul de 88 miliarde de euro a servit doar pentru a crește excedentul bugetar al Germaniei. Anul viitor, pactul de solidaritate se încheie formal - ceea ce înseamnă că toate veniturile obținute prin intermediul Soli vor ajunge la bugetul general. „Asta înseamnă o justificare necorespunzătoare pentru această taxă”, a spus domnul Beznoska.
Deocamdată, șansele ca Soli să fie anulată prin declararea ei ca neconstituțională sunt însă destul de reduse.
- Les Echos: Editorii de presă atacă Google la autoritatea de concurență

În termeni absoluți, editorii se așteaptă ca autoritatea de concurență să solicite Google să transmită o ofertă tarifară echitabilă. Ei doresc ca oficiul de concurență să numească un expert care să negocieze cu gigantul american obținerea unui nou acord în următoarele 3-4 luni. Media a preferat această soluție a negocierii pentru că o sesizare la tribunalul comercial ar fi dus la un proces care ar fi durat prea mult.
"Legea nu impune o taxă pentru postarea de link-uri, iar editorii europeni de știri câștigă semnificativ ca urmare a celor 8 miliarde de vizite pe care le primesc în fiecare lună de la persoanele care caută pe Google", spun reprezentanții Google. Ei au adăugat că se vor pune la dispoziția Autorității Concurenței pentru a răspunde la întrebări. De asemenea, Google a susținut că „ajută utilizatorii să găsească conținut de știri provenind din mai multe surse” și că „rezultatele sunt întotdeauna bazate pe relevanță, nu pe oferte comerciale”.
Joi seara, într-o rară reacție comună, comisiile parlamentare de specialitate din Adunarea Națională și din Senat au denunțat practicile Google de a „devia unilateral” interpretarea textelor” și de a contesta „legitimitatea deciziilor luate de Parlamentul European și reprezentanții naționali". Oficialii aleși au avertizat că „nu pot tolera asemenea atitudini”.
- Le Temps: Sinuciderea asistată-ce te faci când cererile explodează?

Cotidianul elvețian tratează în ediția sa de vineri acest sensibil subiect, căruia îi dedică paginile 2 și 3, plus editorialul de pe prima pagină. În paginile 2 și 3 sunt mărturii ale oamenilor care preferă să renunțe la viață, reacții ale cititorilor dar și opinii ale unor oficiali.
Redăm mai jos editorialul din prima pagină:
Această persoană, care este adesea un voluntar din cadrul unei organizații privind sinuciderea asistată ajută de regulă o femeie (în aproximativ 57% din cazuri), în vârstă medie de 78 de ani, care suferă de una sau mai multe boli- incurabile sau cronice. Aceasta este particularitatea sistemului elvețian: sinuciderea asistată se bazează în mare măsură pe o formă de ”poliție cetățenească”. Își stabilește standardele în funcție de schimbările și cerințele societății. Așa se face că practica s-a îndepărtat de simplul caz al unui om care suferă de o boală incurabilă și care nu vrea să ajungă o povară pentru cei din jur.
Sinuciderea asistată nu doar că pune în discuție limitele liberului arbitru ci merge mult mai departe, deoarece ridică întrebări despre un fenomen cu implicații tot mai acute: bătrânețea. Când progresul științei împinge speranța de viață, de ce ni se pare surprinzător că o parte a populației vrea să determine modul în care dorește să moară? Chiar dacă doar o minoritate va alege cum să plece dintre noi, întrebarea ne privește pe toți.
Această dezbatere nu ar trebui să acopere o altă discuție, la fel de esențială și poate chiar mai amețitoare. O problemă în care sinuciderea asistată e uneori doar un simptom: cum facem ca, în contextul îmbătrânirii crescânde a populației, să putem garanta condiții de viață demne pentru toți cei în vârstă?
Respingem cu toții moartea, dezvoltăm medicina, dar oare facem suficient pentru a dezvolta o viziune globală, o „cultură” a acestui ultim pas care nu este doar sfârșitul vieții ci și bătrânețea însăși?
În loc să punem la îndoială limitele sinuciderii asistate, să punem la îndoială mai degrabă condițiile unei lumi în care după ce ne petrecem orele de muncă, cădem în singurătate sau suntem confiscați de un sentiment de inutilitate.
Fiecare decizie legată de moarte rămâne extrem de personală. Este iluzoriu să ne gândim că toate cazurile ar putea fi soluționate printr-o simplă lege.
Ziarul continuă prin publicarea unor texte ale unor oameni, cum ar fi cel al bloggeriței Jacqueline Jencquel, de 76 de ani. Pe blogul său intitulat „Bătrânețea este o boală incurabilă”, găzduit de Le Temps, ea a luat decizia de a se sinucide asistat, declarând că după 75 de ani poate decide când și cum să moară. „Nu-mi spuneți că sănătatea mea e ok. Am spatele distrus și nu pot bea un pahar de vin fără să mă ia cu dureri de cap", a scris Jacqueline Jencquel. Ea explică că nu se aștepta ca presa să îi preia textele de pe blog și la avalanșa de reacții. În opinia sa, medicina, care e responsabilă de creșterea speranței de viață, ar trebui să răspundă și așteptărilor celor care nu mai doresc să trăiască.
- Il Sole 24 ore: A fost amânată data de începere a mandatului noii echipe a Comisiei Europene. Ce înseamnă acest lucru pentru Uniune?

- Premierul britanic Boris Johnson a anunţat joi seară că va încerca să convoace alegeri anticipate pe 12 decembrie. „Modul în care putem realiza Brexit-ul este, cred eu, să fim rezonabili cu parlamentul […], dacă ei chiar vor mai mult timp pentru a examina acest excelent acord, îl pot avea, dar vor trebui să consimtă la alegeri generale pe 12 decembrie”, a declarat Boris Johnson, citat de publicaţia Politico. Aceasta aminteşte că e a treia tentativă a premierului de a convoca alegeri anticipate şi că el va avea nevoie de două treimi din voturile celor 650 de parlamentari pentru a reuşi. Ziarul online britanic Independent remarcă deschiderea laburiştilor pentru un scrutin anticipat, plecând de la o aluzie a ministrului de finanţe „din umbră” John McDonnell, care a declarat că este oricând gata de alegeri „şi am haina de iarnă pregătită”. Chiar dacă unii parlamentari laburişti ar prefera ca alegerile să aibă loc la anul, întrucât partidul este cu 10 procente în urmă în sondaje, şi să continue să preseze în schimb pentru un al doilea referendum, McDonnell s-a arătat convins că ei se vor uni în jurul liderului. The New York Times oferă un sfat de peste ocean: e vremea ca poporul să fie întrebat din nou, iar asta înseamnă alegeri generale. „Premierul, care nu are majoritate în parlament, a văzut dintotdeauna Brexit ca pe un mijloc, nu un scop. A fost mijlocul de a ajunge premier. Dar acum […] el s-a trezit prins la colţ. Regatul s-a împotmolit. Conservatorii sunt la guvernare, dar nu sunt la putere. Fantezia votată în 2016 nu este realitatea din 2019. A existat un mandat democratic pentru Brexit […], acum mai bine de trei ani. Dar asta era atunci. Democraţiile sunt exerciţii de reevaluare permanentă. Motivul principal pentru care nimeni nu a fost capabil să realizeze Brexit este acela că el nu are sens”, a diagnosticat situaţia ziarul american.
- Cealaltă parte implicată în saga Brexit-ului, Uniunea Europeană, va răspunde prin flexibilitate la problemele britanicilor, consideră cotidianul belgian La Libre Belgique: „Şefii grupurilor politice din Parlamentul European au susţinut joi principiul unei amânări flexibile a Brexit până la 31 ianuarie 2020. Ţinând cont de timpul necesar examinării de către parlament a acordului de retragere, ei sunt favorabili cererii britanice de a prelungi perioada până pe 31 ianuarie 2020.
- Un alt punct fierbinte al relaţiilor internaţionale se află la celălalt capăt al Europei, unde retragerea americană, intervenţia militară a Turciei şi, ulterior, cea diplomatică a Rusiei în Siria au încins şi mai mult atmosfera. Din SUA The Washington Post îl critică pe preşedintele american pentru politica lui din Siria, şi nu numai: „Dar poate cel mai important principiu pe care Trump îl nesocoteşte este unul care a stat la baza dreptului internaţional încă de la Pacea din Westphalia din 1648. El este doctrina «integrităţii teritoriale», care le interzice statelor să-şi extindă frontierele prin forţă”. Drept argumente, ziarul american invocă nu numai retragerea din Siria şi permiterea unei invazii turceşti, ci şi neglijarea expansiunii Beijingului în Marea Chinei de Sud ori, în cazul crizei ucrainene, atitudinea permisivă faţă de Rusia, cuplată cu una de intimidare faţă de Ucraina.
- Un echilibru delicat între interesele marilor puteri încearcă să menţină şi Serbia, descumpănită de recenta blocare de către Franţa a pornirii discuţiilor de aderare dintre UE şi Macedonia de Nord şi Albania. Portalul sîrbesc B 92 anunţă totuşi că „Franţa a început consultări diplomatice informale pentru a acorda anumitor state din Balcanii de Vest un parteneriat special preferenţial. De altfel, presa europeană este foarte critică faţă de Franţa, acuzând-o că prin blocarea extinderii UE «împinge» Balcanii de Vest spre Rusia, Turcia şi China”. Ca pentru a confirma, postul rusesc Russia Today relatează că „Rusia a mobilizat un divizion de sisteme de rachete S-400 şi de sisteme anti-rachetă Panţîr-S pentru a le desfăşura în Serbia, unde va participa la un exercițiu militar intitulat Scutul Slav 2019 […] Rusia va putea astfel monitoriza zone din Turcia, Bulgaria, România, Republica Moldova şi Ucraina. S-400 este destinat interceptării la mare distanţă a rachetelor balistice şi de croazieră, a bombardierelor strategice şi a altor tipuri de avioane, dar şi atacării ţintelor terestre”.
- La alţi vecini sunt mai de actualitate problemele din justiţie. De pe site-ul bulgar Mediapool aflăm că „peste o mie de bulgari au mărşăluit miercuri la Sofia împotriva alegerii unicului candidat la funcția de procuror-șef al Bulgariei, actualul procuror-şef adjunct Ivan Gheşev”. Scandând „Afară cu mafia” şi „Gheşev e o ruşine”, ei s-au arătat revoltaţi după publicarea unei înregistrări din care rezultă că Gheşev purta negocieri cu inculpaţi. Şi de la nord, televiziunea ucraineană Espreso a anunţat că „Biroul Preşedintelui Ucrainei suspectează de corupţie 11 membri ai Comisiei parlamentare pentru finanțe, impozite și politici vamale […] Deputaţii ar fi primit mită -câte 30.000 de dolari- pentru a respinge un proiect de lege anticorupție. Între timp, Procuratura Specializată Anticorupție de la Kiev a confirmat că a început să verifice informaţiile apărute în presă cu privire la presupusa infracţiune de luare de mită în cazul parlamentarilor ucraineni menţionaţi. „Dacă vor fi găsiţi vinovaţi, cei 11 deputaţi riscă 12 ani de închisoare”, a precizat Espreso.(RADOR)