A sosit momentul să căutăm o cale de ieșire din capcana monedei euro, scrie guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei, Gyorgy Matolcsy în Financial Times (poate necesita abonament). ”Există o dogmă dăunătoare cum că o monedă unică europeană era ceva „normal” pentru a duce la unificarea Europei de Vest. Dar moneda europeană comună nu a fost deloc ceva normal, deoarece aproape niciuna dintre precondiții nu a fost îndeplinită”, scrie Matolcsy.
La două decenii de la lansarea euro, majoritatea pilonilor necesari ai unei monede globale de succes - un stat comun, un buget care acoperă cel puțin 15-20 la sută din produsul intern brut total al zonei euro, un ministru de finanțe din zona euro și un minister comun de Finanțe - încă lipsesc.
Rareori admitem rădăcinile reale ale deciziei proaste de a crea moneda comună: a fost o capcană întinsă de francezi. Pe măsură ce Germania s-a unificat, François Mitterrand, devenit ulterior președinte francez, s-a temut să nu crească prea tare puterea germană și a crezut că renunțarea la marca germană ar fi suficientă pentru a evita o Europă germanizată. Cancelarul vremii, Helmut Kohl, a cedat și a considerat euro ca fiind prețul final pentru o Germania unificată.
Amândoi au greșit. Acum avem o Germanie europeană, nu o Europă germanizată, iar euro nu a putut să împiedice apariția unei puternice forțe germane.
Dar germanii au căzut și ei în capcana euro, ceva „prea bun pentru a fi adevărat”. Includerea economiilor din sudul Europei în zona euro a dus la un curs de schimb suficient de slab pentru a permite germanilor să devină cea mai puternică mașină de export globală din UE. Această aliniere a planetelor i-a umplut de satisfacție. Germanii au neglijat să își modernizeze infrastructura sau să investească suficient în industriile viitorului. Au ratat revoluția digitală, au estimat greșit evoluția Chinei și nu au reușit să construiască companii globale pan-europene. În același timp, companii precum Allianz, Deutsche Bank și Bayer au făcut eforturi pentru a cuceri Wall Street-ul și SUA.
Majorității țărilor din zona euro le mergea mai bine înaintea adoptării euro decât după ce ea a avut loc. Conform analizei Centrului pentru Politică Europeană, în primele două decenii ale existenței euro au fost mulți învinși și mai puțini câștigători.
În perioada crizei financiare din 2008 și a crizei economice din zona euro în 2011-2012, majoritatea membrilor Eurozonei au fost grav afectați, după ce acumulaseră datorii guvernamentale uriașe. Nu există prânz gratuit, iar costul împrumuturilor ieftine de azi e mult mai mare odată cu trecerea anilor.
Alexandre Lamfalussy, economistul de origine maghiară, a avut dreptate: era necesară o monedă comună pentru consolidarea legăturii dintre puterile europene și apărarea UE împotriva sovieticilor. Numai că decizia finală de a crea moneda euro a fost luată la Maastricht în 1992, în timp ce Uniunea Sovietică se prăbușea. Rațiunea de a fi a monedei europene s-a încheiat astfel tocmai la nașterea ei.
A sosit momentul să ne trezim din acest vis dăunător și fără rezultate. Un bun punct de plecare ar fi să recunoaștem că moneda unică este o capcană pentru practic toți membrii Uniunii Monetare - din diferite motive. Statele UE, atât cele din zona euro, cât și cele din afara acesteia, ar trebui să admită că euro a fost o eroare strategică. Obiectivul construirii unei monede occidentale globale care să concureze dolarul SUA a fost o reală provocare pentru SUA. Viziunea Statelor Unite ale Europei a dus la un război deschis și ascuns a SUA împotriva UE și a zonei euro în ultimele două decenii.
Trebuie să vedem cum ne putem elibera din această capcană. Europenii trebuie să renunțe la fanteziile lor riscante de a crea o putere care să fie rivalul SUA. Membrilor zonei euro ar trebui să li se permită să părăsească zona euro în următoarele decenii, iar celor rămași ar trebui să construiască o monedă mai durabilă.
Să sărbătorim cea de-a 30-a aniversare a tratatului de la Maastricht (în 2022) care a dus la crearea euro prin rescrierea pactului.
8
50
