Statistica românească a publicat joi o estimare privind populația rezidentă a României pe următorii ​40 de ani. Până prin 2060, mai exact. S-a mers pe cinci scenarii: optimist, pesimist, constant, mediu și intermediar. Reamintim că potrivit Statisticii, populaţia rezidentă reprezintă populaţia de facto care exclude emigranţii, dar include imigranţii. De la 19,5 milioane de locuitori rezidenți în prezent, în scenariul constant vom ajunge la mai puțin de 11 milioane în 2060 (circa 16 milioane în 2030). În cel optimist, populația ar scădea doar cu vreo 3 milioane în următorii 40 de ani.

HotNews.roFoto: Hotnews

Câteva precizări:

Varianta constantă reprezintă o „variantă reper”, cu rol de a compara rezultatele obţinute prin menţinerea constantă până în anul 2060 a valorilor fertilităţii, speranţei de viaţă şi migraţiei nete la nivelul fiecărui judeţ. În varianta constantă, populaţia rezidentă urbană a României ar urma să ajungă în anul 2060 la aproximativ 6,5 milioane locuitori, iar populaţia rurală la 4,6 milioane locuitori.

Varianta pesimistă estimează că populaţia rezidentă din mediul urban va scădea până la valoarea de aproximativ 7 milioane locuitori şi populaţia rurală, va ajunge la 5,5 milioane locuitori. Această variantă are rol mai mult teoretic, de a studia efectele care ar putea să apară, în anul 2060, la nivelul populaţiei rezidente din fiecare judeţ, asupra structurii pe sexe şi grupe de vârstă a populaţiei la nivel teritorial dacă se menţin valorile fertilităţii, sparanţei de viaţă la naştere şi ale soldului migraţiei din anul 2015.

Varianta medie reprezintă varianta cea mai plauzibilă asupra evoluţiei populaţiei, pe baza căreia România ar urma să aibă, în anul 2060, o populaţie pe medii de rezidenţă de aproximativ 7,6 milioane locuitori în mediul urban şi de aproximativ 6,1 milioane locuitori în mediul rural.

Variantele optimistă şi pesimistă marchează limita superioară şi cea inferioară a zonei în care proiecțiile INS au cea mai mare probabilitate de realizare.

• În varianta optimistă nivelul ratei fertilităţii în profil teritorial ar urma să înregistreze creşteri, ajungând în anul 2030 la valori cuprinse între 1,55 şi 2,66 copii la o femeie, iar în anul 2060 între 2,00 şi 3,08 copii la o femeie, la început mai uşor, pe seama naşterilor amânate de generaţiile de peste 26 ani, iar apoi, datorită creşterii fertilităţii generaţiilor tinere, rata totală a fertilităţii ar evolua ascendent către nivelul de înlocuire a generaţiilor. Reducerea mortalităţii pe vârste se va produce treptat, în funcţie de nivelul pe care îl înregistrează în prezent, astfel încât, la nivelul fiecărui judeţ, durata medie a vieţii va oscila în anul 2060 între 80 ani şi 86 ani pentru bărbaţi şi între 89 ani şi 91 ani pentru femei.

• În varianta pesimistă, rata totală a fertilităţii la nivel judeţean ar urma să scadă uşor până în anul 2050, înregistrând valori cuprinse între 1,00 şi 1,30 copii la o femeie, iar în anul 2060 între 0,95 şi 1,50 copii la o femeie. Speranţa de viaţă în profil judeţean va oscila în anul 2060 între 76 ani şi 78 ani pentru bărbaţi şi 82 ani şi 85 ani pentru femei.

• În varianta medie valorile medii ale principalelor fenomene demografice înregistrate în perioada 2012-2015 au stat la baza ipotezelor de lucru pentru fiecare judeţ. Dezvoltarea în ritmuri diferite a zonelor ţării şi existenţa disparităţilor teritoriale în nivelurile fenomenelor demografice se vor menţine. Rata fertilităţii în profil judeţean ar urma să înregistreze o uşoară scădere până în anul 2050, iar în anul 2060 va ajunge la valoarea înregistrată în anul 2015. Speranţa de viaţă în profil teritorial în anul 2060 va fi cuprinsă între 77-79 ani pentru bărbaţi şi 83-86 ani pentru femei.

• Varianta intermediară reprezintă varianta în care rata fertilităţii în profil judeţean ar urma să înregistreze, în anul 2030, valori cuprinse între 1,40 şi 2,61 copii la o femeie de vârstă fertilă şi în anul 2060 valori cuprinse între 1,70 şi 2,83 copii la o femeie de vârstă fertilă. Speranţa de viaţă pe judeţe, în anul 2060, pentru bărbaţi va fi cuprinsă între de 79 ani şi 84 ani, iar pentru femei va fi cuprinsă între 86 ani şi 89 ani.

Studiul Statisticii poate fi consultat aici.

Îmbătrânirea populației are un impact asupra tuturor businessurilor dintr-o țară. Inclusiv segmentul de retail al băncilor e afectat de acest proces care are loc în toate țările est-europene. Moody a avertizat într-un raport asupra acestei probleme, în opinia lor îmbătrânirea amenințând nu doar evoluția pieței imobiliare ci obligă producătorii să investească mai mult în tehnologie și robotică pentru a face față tensiunilor din piața muncii.

Evaluarea agenției de rating vine pe fondul unei crize tot mai mari de lucrători, iar criza forței de muncă este abia la început. Îmbătrânirea populației va mai duce și la o încetinire a creșterii economice, știut fiind faptul că seniorii nu sunt dintre cei mai aprigi consumatori, ei rezumându-se să-și achite medicamentele, întreținerea locuinței și eventual să pună niște bani deoparte.

Nu stăm acum să disecăm din ce cauze am ajuns aici- emigrația a fost enormă, sporul natural a fost negativ- cert este că populația din numai 4 state est-europene (Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria) va scădea cu peste 2,5 milioane de locuitori.

Marea majoritate a statelor est-europene au înregistrat creșteri ale vârstei medii față de 2007 (considerat anul de dinaintea crizei). Vârsta medie în Lituania a crescut cu 5,4 ani, în Slovacia cu 4,9 ani, în România cu 4,7 ani iar în Letonia 4,3 ani. Polonezii și ungurii au îmbătrânit în medie cu 3,8 ani. Pentru comparație, americanii au îmbătrânit în 10 ani cu 1,6 ani (vorbim de vârsta medie), britanicii cu mai puțin de un an iar suedezii și-au menținut vârsta medie de acum 10 ani.

Rezumând, față de țările vecine, România stă și bine și rău. În Ungaria, 8 firme din 10 (din industrie) nu găsesc personal calificat ca să-l angajeze. În construcții procentul e undeva la 60%. Cehii sunt și ei foarte sus - peste 60% din firmele active în construcții și peste 40% din cele din industrie nu găsesc angajați.

În România avem puțin peste 20% din firmele în construcții și 10% din firmele din industrie, arată datele centralizate de una din băncile locale. Totul ține de politicile pe piața muncii, unde suntem din păcate mult în urmă față de celelalte țări. Partea proastă e că dacă vă uitați la involuția populației active din România veți vedea amploarea probabilă a problemelor de pe piața muncii.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a admis și el că orice majorare a salariilor se va reflecta în preţuri.

„Banca Naţională nu se împotriveşte creşterilor de salarii, dar cerem de fiecare dată atenţie şi iar atenţie. Cum vreţi să-i oprim pe medici să plece, dacă nu le mărim salariile? Dar trebuie să fim atenţi, că majorările de salarii, create de tensiunile de pe piaţa muncii, se vor reflecta mai devreme sau mai târziu în preţuri”, a spus Mugur Isărescu, la conferinţa de prezentare a Raportului asupra inflaţiei.

”O tensionare a pieței muncii înseamnă o problemă structurală în piața muncii, care împinge salariile în sus și, chiar dacă nu ai avea o politică salarială stimulativă, salariile tind să crească datorită migrației, de exemplu faptul că omul când vine din străinătate vine cu alte pretenții", a spus Mugur Isărescu.

Guvernatorul arăta că gradul de necorelare între cerințele companiilor și cele ale candidaților la job se accentuează, iar structura populației inactive limitează potențialul de detensionare al pieței muncii. Un studiu făcut de banca centrală arată că la ora actuală există circa patru milioane de persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani care, deși, sunt în vârstă de muncă, nu au și nici nu caută un loc de muncă și nu desfășoară o activitate pe cont propriu. Cifră îngrijorătoare chiar și pentru BNR.

Datele publice mai arată că doar 10% dintre aceste persoane ar fi disponibile să muncească, deși nu caută o slujbă, iar jumătate dintre ei trăiesc în mediul rural. De asemenea, 46% au doar studii gimnaziale, iar 50% au studii liceale și postliceale sau o școală profesională, pe ambele categorii oferta de muncă fiind deja excedentară. Mai exact, jumătate din cele patru milioane de persoane "activează" oricum pe un tronson de personal care se confruntă cu excedent de forţă de muncă de circa trei ani.

O soluție potențială a crizei pieței muncii ar fi importul lucrătorilor pentru a-i înlocui pe cei care au plecat, dar opoziția față de imigrația pe scară largă face acest lucru puțin probabil. "Nu există posibilități de creștere a forței de muncă prin imigrare, având în vedere că orientarea pe care am observat-o în Europa Centrală și de Est spre naționalism în ultimii ani. Guvernele nu sunt deosebit de deschise", a declarat un economist citat de Financial Times.

Pentru România, soluția ar putea-o reprezenta creșterea vârstei de pensionare, scenariu despre care se discută din ce în ce mai consistent. Vom trăi și vom vedea ce ne rezervă viitorul. Deși numerele nu arată deloc încurajator.