BNR a deschis miercuri un nou front de luptă, cel cu schimbările climatice, aliniindu-se astfel tendinței băncilor centrale europene care au înțeles că schimbările climatice la care asistăm afectează direct stabilitatea financiară. În prezentarea Raportului privind Stabilitatea, primul viceguvernator al BNR, Florin Georgescu, s-a referit la rolul important al riscului climatic în cazul României.
Într-un discurs ținut în această toamnă, fostul guvernator al Băncii Angliei atrăgea atenția că firmele care ignoră schimbările climatice riscă să intre în faliment. Nu exagera deloc.
Schimbările climatice sunt o problemă financiară
Asiguratorii- din fericire nu cei de la noi- pierd milioane de euro ca urmare a incendiilor din Europa sau din SUA. Băncile ar putea suferi dacă creditele ipotecare date în zonele de coastă unde taifunurile sau uraganele sunt mai dese și de intensitate mai ridicată ajung „sub apă”. Bancherii centrali, care supraveghează această lume a incertitudinii, nu pot să-și bage capul în nisip și să se prefacă că încălzirea globală nu afectează direct economia, prin urmare și politicile monetare.
Context:
Există chiar o dezbatere aprinsă între Bundesbank și Banca Centrală Europeană pe această temă, tema ei privind modul în care ar trebui băncile naționale să răspundă schimbărilor climatice. Jens Weidmann, șeful băncii centrale germane, vrea ca politica Băncii Centrale Europene să respecte principiul „neutralității pieței” și să respingă un program ”verde” de relaxare cantitativă. Șefa BCE, Christine Lagarde, a declarat că dorește să exploreze tot ceea ce poate face BCE pentru a combate schimbările climatice.
Recent, Patrick Honohan, fostul guvernator al băncii centrale irlandeze, a cerut băncilor centrale să aplice aceleași standarde pe care le solicită băncilor private când vine vorba de achiziții de obligațiuni. Programul de cumpărare a obligațiunilor corporative de către BCE ar trebui să evite activele neprietenoase pentru mediu.
Mark Carney, șeful Băncii Angliei, avertizează asupra unui „moment climatic Minsky”, referindu-se la economistul american care a analizat fenomenul de panică al pieței. Investitorii ar putea abandona brusc activele legate de combustibili fosili, deoarece guvernele acționează tardiv pentru a preveni încălzirea globală și pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris.
Faptul că Banca Centrală a României înțelege să facă parte din această nouă paradigmă nu face decât să o onoreze. Chiar dacă la noi problema încălzirii globale nu a pătruns în mentalul colectiv cu intensitatea cu care și-a făcut loc în alte țări.
Cum stă România din punct de vedere al riscului climatic?
Țara noastră se situează pe locul 63 la nivel global conform indicelui de risc climatic determinat Germanwatch (Indicele este calculat de Germanwatch privind evenimentele climatice și consecințele acestora în termeni de pierderi economice și fatalități, pe baza datelor furnizate de Munich Re NatCatSERVICE).
La nivel european, din punct de vedere al intensității emisiilor de dioxid de carbon (ponderea emisiilor de dioxid de carbon în VAB), România, alături de alte state din fostul bloc sovietic, se află în top cinci al celor mai intensiv emitente state. Cu toate acestea, după gradul de reducere a intensității emisiilor de CO2, România înregistrează printre cele mai ridicate rate din UE, fiind depășită doar de Malta.
La nivel sectorial, în ceea ce privește România, deși importanța sectorului industrie în economia națională este la cel mai redus nivel al ultimilor 25 de ani (circa 25% din VAB la jumătatea anului 2019), acest sector are în continuare un consum dintre cele mai ridicate de energie, prin urmare ar putea fi un moment propice pentru implementarea unor politici de mediu.
Dintre măsurile adoptate pentru diminuarea emisiilor, România participă la Schema de comercializare a certificatelor de emisii (Emissions trading system, ETS)150, începând cu data aderării la UE (ianuarie 2007). Printre alte măsuri ce urmăresc reducerea emisiilor de CO2, cele mai folosite sunt de regulă taxele pe carbon (directe sau indirecte), sisteme de taxare și subvenționare, precum și reglementări vizând sectoarele emitente de CO2.
Majoritatea statelor europene, cu excepția Suediei, își depășesc limita privind emisiile, în topul clasamentului situându-se Germania, în timp ce România se află la mijlocul acestuia.Unul dintre angajamentele asumate în urma Acordului de la Paris, Agenda 2030, vizează tranziția către surse de energie regenerabilă.
În cazul României, ponderea energiei electrice provenită din surse regenerabile în totalul energiei electrice se află la 24,5%, marginal peste valoarea țintă asumată pentru anul 2020 (24%), față de o medie de 17,5% în UE și o valoare maximă de 54,4% în cazul Suediei. Cu toate acestea, se înregistrează un deficit în cazul utilizării energiei din surse regenerabile în sectorul transporturi.
Pentru evaluarea efectelor riscului de tranziție asupra economiei reale și băncilor, sectoarele economice emitente de CO2 au fost identificate după volumul de emisii la nivel agregat, luând în considerare două criterii. Sectoarele economice selectate sunt: utilități, agricultură, industrie extractivă și prelucrătoare, transport rutier, comerț, construcții și tranzacții imobiliare. Acestea cumulează circa 90 la sută din emisiile de CO2, însă intensitatea expunerilor la risc poate fi diferită.
Companiile din sectoarele care emit cele mai însemnate cantități de CO2 din România sunt importante atât pentru sectorul bancar, cât și pentru economia reală. Deși la nivel agregat acestea însumează 62% din expunerea bancară corporativă (septembrie 2019), firmele asupra cărora riscul climatic ar putea avea impactul cel mai ridicat cumulează 10%.
Gradul de concentrare la nivelul sectorului bancar este important, având în vedere că primele 10 bănci dețin 86% din expunerile față de întreprinderile care ar putea fi afectate de o manieră semnificativă de riscul climatic. Cu toate acestea, majoritatea creditelor acordate acestei categorii de companii sunt pe termen scurt, diminuând din efectele riscului climatic asupra sectorului bancar, scadența scurtă permițând instituțiilor de credit o flexibilitate în privința ajustării compoziției portofoliului de împrumuturi în ipoteza materializării unor scenarii adverse.
Firmele din industria extractivă, alături de cele care activează în sectoare care utilizează combustibili fosili, sunt cele mai expuse la riscul de tranziție, având în vedere tendința de înlocuire treptată cu surse alternative de energie. Din industria prelucrătoare, sub-sectorul industriei auto joacă un rol important, cumulând 10 la sută din creditele bancare acordate industriei) și, respectiv, 37 la sută din exporturi, 21 la sută din importuri. O eventuală reorientare a industriei către mașinile electrice depinde de dezvoltarea infrastructurii de transport și asigurarea forței de muncă specializată, fapt ce subliniază importanța asigurării unui mediu de dezvoltare al afacerilor corespunzător.
8
7
