Numărul nou-născuților a tot scăzut din 1990 până astăzi. Deși au mai existat ani în care s-au înregistrat mici creșteri, se observă, totuși, o tendință tot mai accentuată de scădere. Mai jos aveți și un grafic care arată ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani. Pentru a înțelege fenomenele care au stat la baza acestui declin, HotNews.ro a discutat cu Vasile Ghețău directorul Centrului de Cercetări Demografice ”Vladimir Trebici” al Academiei Române și profesor asociat la Facultatea de Sociologie a Universității București. De asemenea, el a sugerat și calea găsirii unor soluții pentru ce trebuie făcut în continuare. Plin de incertitudine și necunoscut.
Motivele scăderii natalității, foarte pe scurt, în viziunea profesorului Vasile Ghețău:
• Nivelul de trai scăzut, costul locuințelor, șomajul extrem de ridicat în rândul tinerilor, costul asistenței medicale de specialitate, dificultățile în găsirea locurilor în creșe și grădinițe
• Emanciparea femeii și independența ei financiară
• Explozia consumului de bunuri și servicii
• Locul carierei profesionale, investițiile și sacrificiile pe care le impune
• Preferințe noi asupra locuinței, dotării ei, vacanțelor și petrecerii timpului liber, libera circulație și contactul direct cu realitățile economice, sociale și culturale din țările dezvoltate
• Urmărirea exagerată a confortului personal și egoismul nu sunt străine de schimbarea poziției copilului în ierarhia opțiunilor și preferințelor tinerilor
• Migrația
De la ce date pornim:
Dacă în 1990 se nășteau peste 314.000 de copii, în 2000 numărul acestora a scăzut la circa 234.000, iar în 2018 a ajuns la 188.000. Datele pe primele 10 luni din 2019 arată o cifră de circa 158.000.
Perioada comunistă și natalitatea
„Scăderea natalității după anul 1989 are o determinare complexă, în care se regăsesc factori care au determinat declinul masiv al fenomenului înainte de introducerea măsurilor pronataliste brutale și forțate în anul 1966 și în anii următori, la care s-au adăugat alți factori, apăruți în noile realități politice, economice, sociale și culturale de după anul 1989. Să nu uităm, natalitatea din țara noastră era în anul 1966 cea mai scăzută din Europa. Încă din a doua parte a anilor 1950 natalitatea s-a înscris pe o curbă descendentă fermă, în contextual profundelor și dureroaselor schimbări politice, economice și sociale prin care trecea societatea românească după instalarea regimului comunist”, a spus Ghețău.
• Industrializarea de tip socialist, urbanizarea masivă, colectivizarea agriculturii, atragerea femeii în măsură crescândă în activități economice în afara gospodăriei, creșterea nivelului de educație au erodat și transformat componența familiei tradiționale, ca și funcțiile membrilor ei (ale copiilor în special) și natalitatea a fost în declin rapid și masiv până în anul 1967. Importul din Uniunea Sovietică a unei legislații foarte permisive asupra întreruperilor de sarcină a favorizat declinul.
• Scăderea de după anul 1989 se înscrie deci într-o tendință istorică și factorii economici, sociali și culturali favorabili declinului și-au reluat după anul 1989 acțiunea, la care s-au adăugat factori noi, apăruți în contextul politic, economic, social și culturali. Ceea ce nu puteam ști la începutul anilor 1990 era măsura și felul în care acest nou context urma să-și pună amprenta pe evoluția fenomenului. Întregul context îl știm acum și el nu a fost și nu este unul favorabil familiei cu mai mulți copii.
De ce a scăzut numărul nou-născuților
Profesorul Vasile Ghețău a prezentat și motivele care au dus la scăderea natalității în România.
“Nivelul de trai scăzut, costul locuințelor, șomajul extrem de ridicat în rândul tinerilor, costul asistenței medicale de specialitate, dificultățile în găsirea locurilor în creșe și grădinițe sunt realități potrivnice aducerii pe lume a copiilor”, spune el.
Fără îndoială, sunt și ați factori de natură diferită.
“Emanciparea femeii și independența ei financiară sunt doi dintre ei. Să nu omitem, la recensământul din anul 1992 din cele doar 900 de mii de persoane având studii superioare, 400 de mii erau femei, iar la recensământul din anul 2011 numărul acestora era de 1,4 milioane, depășind numărul bărbaților cu studii superioare (1,2 milioane)”, a arătat Ghețău.
Studii superioare, spune el, înseamnă căsătorie la o vârstă mai ridicată, căutarea unui loc de muncă cât mai bun.
“Nu pot fi omiși și alți factori definitorii pentru capitalism: explozia consumului de bunuri și servicii, locul carierei profesionale, investițiile și sacrificiile pe care le impune, preferințe noi asupra locuinței, dotării ei, vacanțelor și petrecerii timpului liber, libera circulație și contactul direct cu realitățile economice, sociale și culturale din țările dezvoltate. Urmărirea exagerată a confortului personal și egoismul nu sunt străine de schimbarea poziției copilului în ierarhia opțiunilor și preferințelor tinerilor. Aceste precizări, inclusiv în dimensiunea lor istorică, sunt indispensabile înțelegerii evoluției natalității după anul 1989 și nivelului scăzut de astăzi”, a explicat profesorul asociat la Facultatea de Sociologie a Universității București.
Rolul migrației în natalitate
Migrația a avut și are efecte importante și, predominat, negative, spune Ghețău.
„Imensele valuri de tineri emigranți, îndeosebi cele din anii 1990 și din primul deceniu al acestui secol, au impus adaptarea într-o societate nouă, cea vest-europeană, cu mari dificultăți de adaptare, constrângeri și venituri mici”, precizează profesorul.
Astfel, spune el, căsătoria a fost amânată.
„Or, se știe că amânarea căsătoriei este factor de recul al natalității. Pe de altă parte, pentru tinerii aflați în țară, dar pregătindu-se de emigrare la terminarea liceului ori a facultății, căsătoria este evitată, poate fi barieră. În fine, și migrația internă a tinerilor, îndeosebi cea din rural în urban, în căutarea unui loc de muncă în cele 4-5 zone mai dezvoltate economic, are efecte similare”, a precizat Ghețău.
Concentrarea pe carieră și efectele sale în natalitate
L-am întrebat pe Vasile Ghețău ce efecte va produce fenomenul concentrării pe carieră a persoanelor, lucru care se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în România.
El a răspuns:
Când vorbim de carieră ne referim în special la cea obținută prin studii superioare. Studiile de licență, masterat și, eventual, doctorat, implică ani mulți de muncă, scarifici și costuri nu neglijabile.
Accesul care urmează pe piața muncii reclamă, pe de altă parte, alt timp și eforturi pentru adaptare și ascensiune profesională. Căsătoria se amână, ca și venirea pe lume a copiilor, acolo unde tânărul cuplu are o astfel de intenție, un astfel de plan pentru viitorul său. Aproape toate sunt incompatibile astăzi cu doi copii în familie.
Modelul este un singur copil și, în proporție importantă, fără copii. Există o fațetă a lucrurilor aproape deloc investigată. Cei mai mulți dintre tinerii care se căsătoresc astăzi sunt, și ea și el, copii unici la părinți. Ei nu știu ce înseamnă să ai frate ori soră, ce înseamnă doi copii în familie și în mod aproape automat același model domină comportamentele, atitudinile și deciziile celor doi.
Ne putem întreba cât de mult și în ce fel marile companii sunt preocupate de obligațiile pe care le acasă mamele lucrând în aceste companii, în ce măsură pot avea program flexibil de muncă, în ce măsură au creșe și grădinițe finanțate de companie.
Ce s-a făcut bine după ‘89
„Ce s-a făcut bine și stabil după 1989 este doar măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului. Este singura măsură generoasă de sprijinire a familiei cu copii luată vreodată în țara noastră în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii. Măsura a împiedicat o veritabilă cădere a natalității după anul 2004 și este cea care susține nivelul actual al natalității”, spune Vasile Ghețău.
• Modificările aduse acestei măsuri în anul 2016 și îndeosebi majorarea indemnizației minime și eliminarea plafonului de venit la acordare îndemnizației explică relativa stabilitate a numărului anual de năsuți la 185-190 mii.
• Numărul beneficiarilor, mame în marea lor majoritate, a crescut considerabil după anul 2016, semn al eficienței măsurii: erau 140 de mii de beneficiari în luna iunie 2016 și s-a ajuns la 175 de mii în luna octombrie 2019 iar numărul beneficiarilor de stimulent de re-inserție profesională a cunoscut o dinamică și mai spectaculoasă, de la 39 la 92 mii.
De ce nu a crescut numărul de născuți deși au fost aceste măsuri
„Răspunsul îl găsim în continuarea reculului numărului de născuți de la mame casnice. Măsura se adresează mamelor care au venit impozabil. Din cei 188 de mii de născuți din anul 2018, 106 mii au provenit de la mame salariate. Sunt însă 65 de mii de născuți având mame casnice, care nu pot avea concediul și indemnizația de creștere a copilului”, spune el.
Potrivit acestuia, relativa constanță a numărului de născuți în ultimii ani arată însă limitele măsurii.
„Acest numărul relativ constant din ultimii ani nu a diminuat imensa scădere naturală a populației – în jur de 75 mii de persoane. Există chiar un aparent paradox demografic. Cu un număr relativ constant de născuți și o populație rezidentă în scădere dimensiunea scăderii naturale nu se reduce, chiar dacă rata natalității, numărul de născuți la 1000 de locuitori, cunoaște o ușoară majorare”, explică Vasile Ghețău.
El consideră că măsurile actuale de sprijinire a familiei cu copii și-au epuizat potențialul stimulativ.
Ce trebuie făcut, în viziunea profesorului Ghețău
„O redresare consistentă a natalității și diminuarea dimensiunii declinului natural (și, implicit, a celui total) impun o altă viziune și regândirea componentelor, care să fie adaptate noilor realități”, a precizat Ghețău.
• Mijlocul prin care acestea ar putea fi identificare sunt cercetări selective pe eșantioane reprezentative de populație tânără și adultă care să ofere răspunsuri asupra motivațiilor din partea sutelor de mii de tinere cupluri care au luat decizii ferme de a nu avea copii și din partea altor sute de mii, mai multe, care au luat decizii ferme de a avea un singur copil.
• Este factorul economic cel decisiv ori sunt și alți factori care stau în spatele deciziilor și ce măsuri ar putea schimba aceste decizii. S-ar putea elabora apoi strategii și programe, care nu pot fi decât extrem de costisitoare, care să țină cont de aspirațiile, preferințele, și dorințele tinerelor cupluri.
„Nimeni nu poate ști astăzi dacă măsuri economice generoase ar putea redresa substanțial natalitatea, dar contemplarea și inacțiunea nu oferă nici o șansă de schimbare în bine. Dintr-o altă perspectivă, dacă România ar urma să cunoască o indispensabilă redresare de substanță a natalității, singura capabilă să diminueze dimensiunea declinului natural și gradul de depopulare a țării, ea are nevoie de copii doriți de părinți și de societate”, spune el.
Mortalitatea ridicată, componentă a declinului demografic
„Aș dori să menționez o fațetă neglijată în mod surprinzător abordări a declinului populației țării. Vorbim exclusiv de natalitate scăzută și nevoia redresării ei, de migrație externă negativă și ipoteza unei migrații de retur. Omitem cea de-a doua componentă a scăderii naturale – mortalitatea populației. Ca și cum este o componentă imuabilă”, afirmă profesorul.
Mortalitatea este foarte ridicată în România, spune el, și rezervele de reducere sunt considerabile, ceea ce ar diminua dimensiunea scăderii naturale.
„Este însă nevoie de programe eficiente de reducere a numărului de decese, programe extrem de costisitoare. În plus, efectele benefice ale unor programe eficiente în domeniul mortalității ar apărea în timp, date fiind rigiditatea fenomenului și complicatele conexiuni dintre acțiunea factorilor favorabili schimbării și apariția efectelor pozitive. Administrarea unor astfel de programe reclamă însă competență înaltă, responsabilitate, continuitate în aplicare, monitorizare eficientă, viziune pe termen lung. Îndrăznesc chiar să afirm că eficiența programelor de reducere a mortalității ar fi superioară celor care ar viza o redresare de substanță a natalității, domeniu de mare complexitate, plin de incertitudine și necunoscut”, precizează Vasile Ghețău.
0
2
