Financial report Mesaje de la deținuți chinezi găsite în cadourile cumpărate la Tesco. Macron decide să renunțe la pensia de președinte. Cum a ajuns SUA de la Obama la Trump într-un deceniu politic ameţitor

de Dan Popa     HotNews.ro
Luni, 23 decembrie 2019, 3:16 Economie | Finanţe & Bănci


Subiectele zilei in presa occidentala
Foto: sxc.hu
Financial Times: Tesco suspendă producția într-o fabrică chineză după ce o fetiță de șase ani a găsit un mesaj care spunea că se folosește muncă forțată ● Premierul australian refuză chiar și după incendiile devastatoare să modifice politicile privind schimbările climatice ● La Libre Belgique: De ziua lui, Macron decide să renunțe la pensia de președinte ● USA Today: Cum a ajuns America de la Barack Obama la Donald Trump într-un deceniu politic ameţitor? ●Știri pe scurt despre România și nu numai.

Financial Times: Tesco suspendă producția într-o fabrică chineză după ce o fetiță de șase ani a găsit un mesaj care spunea că se folosește muncă forțată




Tesco a suspendat producția într-o fabrică chineză după ce o fată în vârstă de șase ani a găsit într-o felicitare caritabilă cumpărată din lanțul Tesco un mesaj care spunea că se folosește muncă forțată.

Decizia a venit după ce Sunday Times a scris că Florence Widdicombe, o elevă din sudul Londrei, a cumpărat o felicitare caritabilă care avea scris de mână pe verso un strigăt de ajutor al deținuților dintr-o închisoare din China. „Suntem deținuți străini din închisoarea Shanghai Qingpu. Suntem forțați să lucrăm împotriva voinței noastre. Vă rugăm să ne ajutați și să notificați organizațiile pentru drepturile omului”, scria pe felicitarea livrată de Tesco.

Incidentul scoate în evidență o parte din riscurile pentru marii retaileri care lucrează cu furnizori aflați în țări cu mecanisme slabe în privința drepturilor omului. Felicitarea cumpărată de Florence avea pe ea niște pisoiași deghizați în Moș Crăciun și costa 1,50 GBP/cutia.

Reprezentanții Tesco spun că au fost „șocați” de aceste acuzații și au decis să suspende producția la fabrica care producea acele felicitări și să le retragă de la vânzare, în același timp demarând o anchetă internă.

„Detestăm utilizarea forței de muncă din închisori și nu am permite niciodată utilizarea acesteia de-a lungul lanțului nostru de aprovizionare”, au declarat reprezentanții Tesco, adăugând că furnizorul fusese auditat luna trecută „și nu a fost găsită nicio dovadă care să sugereze că ar fi fost încălcată regula utilizării deținuților ca forță de muncă”.

Mesaje ascunse transmise de deținuți chinezi au mai fost descoperite anterior în produsele vândute în supermarketuri. În urmă cu doi ani, o femeie din Essex a găsit un mesaj în limba chineză: „Vă doresc noroc și fericire. Închisoarea Guangzhou, districtul numărul 6”, se arăta în mesaj.

În 2012, Julie Keith din Oregon a descoperit o scrisoare în interiorul decorațiunilor sale de Halloween cumpărate de la Kmart, în care se spunea că muncitorii care ambalau produsele erau deținuți plătiți cu 1 dolar pe lună.

„Oamenii de aici trebuie să muncească 15 ore pe zi inclusiv sâmbătă și duminică, fie că e zi de sărbătoare sau nu”, se spunea într-un alt mesaj. „În caz contrar, vor suferi torturi și bătaie."

Nota găsită de Florence în felicitarea ei luată de la Tesco includea și o solicitare de a-l contacta pe Peter Humphrey, un fost jurnalist care a petrecut timp în închisoarea din Qingpu după ce a fost implicat în scandalul de corupție al GlaxoSmithKline. Tatăl lui Florence, Ben, inițial „s-a întrebat dacă este o farsă”, dar în cele din urmă l-a contactat pe domnul Humphrey, care a trimis povestea la Sunday Times.

Amnesty International avertizează că munca forțată rămâne ceva uzual în închisorile chineze, iar măsurile luate de retaileri nu au cum să descopere acest lucru întrucât auditurile nu permit accesul în închisori.

Din vânzarea felicitărilor de Crăciun, Tesco donează 300.000 de lire sterline pe an către trei organizații de caritate: British Heart Foundation, Cancer Research UK și Diabetes UK.
Alte titluri din FT:

Premierul australian refuză chiar și după incendiile devastatoare să modifice politicile privind schimbările climatice


Prim-ministrul australian, Scott Morrison, și-a cerut scuze pentru vacanța petrecută în Hawaii în timpul crizei incendiilor naționale, dar a insistat că guvernul său nu va acționa ”panicat” în sensul schimbării politicii sale climatice. „Am înțeles că oamenii ar fi fost supărați să afle că am fost în vacanță cu familia în timp ce ei erau supuși unui mare stres”, a spus domnul Morrison la o vizită făcută la sediul serviciului de pompieri din Sydney, duminică. „Îmi cer scuze pentru asta.”

Domnul Morrison s-a întors în Australia sâmbătă seara la capătul unei vacanțe neanunțate care a stârnit critici aprige și proteste stradale. Vacanța premierului a coincis cu una dintre cele mai dificile săptămâni dintr-o lună în care incendiile au luat cel puțin opt vieți și au acoperit cele mai mari orașe ale țării cu fum toxic.

Peste 100 de incendii au loc în New South Wales, Victoria, Queensland și Australia de Sud, unde mass-media locală a raportat că cel puțin un bărbat a murit în acest weekend. În orașul Bell din Noua Țara Galilor de Sud, un alt bărbat e dat dispărut.
Dl Morrison, al cărui guvern este un susținător ferm al industriei cărbunelui, a recunoscut că există o legătură între schimbările climatice și frecvența și intensitatea acestor incendii.

Însă premierul a spus că schimbările climatice au fost doar unul dintr-o serie de mai mulți factori responsabili de incendii și a respins apelurile pentru ca guvernul său să ia măsuri mai ferme pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. El și-a acuzat adversarii politici că folosesc dezastrele naturale pentru a obține avantaje electorale.

„Ceea ce nu vom face este să acționăm în genunchi sau în modul panicat. O abordare panicardă nu ajută. Pune oamenii în pericol. . . oamenii așteaptă ca guvernul meu să facă ceea ce a promis că va face ”, a spus el.

Coaliția Liberal-Națională a promis că va reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 26 la sută până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2005, dar de la venirea la putere în 2013, guvernul nu a reușit să reducă semnificativ emisiile.

La Libre Belgique: De ziua lui, Macron decide să renunțe la pensia de președinte




Președintele francez, Emmanuel Macron, 42 de ani, a renunțat dinainte la viitoarea sa pensie de șef de stat, a anunțat sâmbătă Palatul Elysée, în toiul grevei din Franța contra reformei pensiilor. Dl Macron, care și-a sărbătorit împlinirea a 42 de ani sâmbătă și al cărui mandat merge până în 2022, a mai decis să nu mai facă parte pe viitor din Consiliul constituțional francez. Foștii președinți sunt membri ai acestuia pe viață, cu o indemnizație de 13.500 de euro pe lună.

Această decizie vine în toiul mișcării greviste și de manifestații contra reformei pensiilor, dorită de șeful statului, care a făcut apel sâmbătă la o “pauză” în a 17-a zi a mobilizării. Dar potrivit Palatului Elysée, “nu există dorință de afișare”, doar “o voință de coerență” din partea lui Emmanuel Macron, care va fi primul președinte care renunță la pensia pe viață la care are dreptul după plecarea din funcție. Potrivit unei legi din 1955, această pensie nu este condiționată în niciun fel de vârstă, de durata mandatului sau de plafonul veniturilor.

„El a decis că acesta lege nu se va aplica pe termen scurt în 2022, nici în 2027 în caz că va obține un al doilea mandat”, a arătat Palatul Elysée, confirmând o informație din ziarul „Le Parisien”. În locul acestui sistem va fi creat “un nou sistem în cadrul viitorului regim universal cu puncte”, care, în reforma în curs, trebuie să înlocuiască cele 42 de regimuri de pensie existente în prezent în Franța. Potrivit Palatului Elysée, coerența vrea ca legea din 1955 să nu se mai aplice niciunui președinte pe viitor.(RADOR)

USA Today: Cum a ajuns America de la Barack Obama la Donald Trump într-un deceniu politic ameţitor?





Cum s-a ajuns de la Barack Obama la Donald Trump? Cei doi preşedinţi par atât de deosebiţi încât ai fi tentat să ajungi la concluzia că vin din lumi diferite. Dar în unele privinţe importante, Obama a pregătit venirea la putere a lui Trump.

A spune că cei doi bărbaţi au venit cu abordări incredibil de diferite ale preşedinţiei este un eufemism dramatic. Pe tot parcursul celor două mandate ale sale, Obama a guvernat cu un profund respect pentru instituţiile guvernamentale şi stabilitatea generală. Deşi a ajuns la putere cu un mandat puternic din alegerile din 2008, temperamentul său politic l-a determinat să caute poziţii de compromis cu republicanii. În calitate de preşedinte ales, el a plasat doi republicani în cabinetul propriu şi aproape că reuşise să-l coopteze pe al treilea, ceea ce ar fi constituit un nivel de bipartizanat fără precedent.

Agenda legislativă a lui Obama a fost construită în mod similar, având în vedere bipartizanatul. O treime din pachetul său de stimulente economice a fost destinată propunerilor de reduceri fiscale, din care multe fuseseră propuse anterior de republicani, iar planul său de reformă a sănătăţii prelua părţi egale din programul lui Mitt Romney din Massachusetts şi alternativa republicană la iniţiativa lui Bill Clinton pe această temă, din 1993.

Ramurile de măslin întinse de Obama republicanilor

În timp ce Obama le întindea ramuri de măslin republicanilor, legislatorii republicani le-au refuzat în repetate rânduri. La o întrunire din ianuarie 2009, republicanii din Camera Reprezentanţilor s-au jurat să devină, potrivit cuvintelor liderului minorităţii John Boehner, "o insurgenţă antreprenorială" care se va bate cu democraţii pe toate fronturile. În acelaşi timp, liderul minorităţii Mitch McConnell a expus un plan similar în Senat. După cum îşi amintea mai târziu senatorul George Voinovich de Ohio, planul republican era tranşant - orice propunere a lui Obama va fi respinsă: "Dacă el era pentru, noi trebuia să fim împotrivă".

Rezistenţa totală a republicanilor în faţa lui Obama s-a dovedit a fi un succes electoral. Candidaţii agresivi aliniaţi la Tea Party au ajutat Partidul Republican să obţină din nou majoritatea în Camera Reprezentanţilor în 2010 şi apoi în Senat în 2014. Pe măsură ce masa republicanilor se orienta tot mai mult spre dreapta, această orientare a acaparat conducerea Camerei Reprezentanţilor şi a Senatului. Probleme de rutină de administraţie precum plafonul datoriei au devenit, potrivit cuvintelor lui Mitch McConnell, "ostatice demne a fi folosite pentru şantaj".

Atitudinea republicană care a ajuns să se cristalizeze în anii Obama a creat condiţiile pentru venirea preşedintelui Trump. Asemenea predecesorilor săi din Tea Party, din care mulţi sunt acum aliaţii lui principali din Congres, Trump este hotărât să distrugă normele şi procedurile aplicate de precedenţii preşedinţi. De fapt, preşedinţia lui a arătat că îndelungata stabilitate a funcţiei depindea de multe ori de respectarea normelor şi obişnuinţelor informale de către comandantul-şef. Deşi americanii dispun într-adevăr de un sistem complex de verificări şi contraponderi, precum şi de reguli care creează limite pentru ceea ce pot face liderii politici, se dovedeşte că există multe posibilităţi pentru un preşedinte dispus să spargă tiparele precedente. Spre deosebire de preşedinţii anteriori, care au încercat să proiecteze o imagine de transparenţă, Trump a făcut opusul - de pildă, refuzând să-şi prezinte veniturile fiscale şi ascunzând jurnalele Casei Albe pentru oaspeţi.

În vreme ce Obama avea drept obiectiv bipartizanatul, Trump a dat curs planului Tea Party, folosind cele mai extreme şi radicale elemente ale coaliţiei sale politice. În loc să caute punctele de convergenţă, el vrea să divizeze. În loc să se îndrepte spre mijloc pentru a câştiga de partea sa mai mulţi americani, el a aţâţat furia bazei sale printr-o serie de mitinguri politice partizane care au făcut din preşedinţia lui o extensie a propriilor campanii electorale. În loc să le întindă mâna liderilor opoziţiei, el îi ia în zeflemea pe Twitter. Preşedintele i-a acuzat pe unii din adversarii săi politici chiar de trădare, crimă care poate duce la pedeapsa capitală. Iar în noaptea în care Camera Republicanilor l-a trimis în judecată, el i-a atacat pe democraţii "depravaţi" şi "fărădelege" la un miting din Michigan. "Nebunii de democraţi ai lui Nancy Pelosi din Cameră şi-au pus singuri o eternă marcă a ruşinii", a spus el. "Ei sunt cei care ar trebui suspendaţi, fiecare din ei".

Dezinformare ca în Vestul Sălbatic

Aceste schimbări drastice de la Washington sunt oglindite la nivelul naţiunii. Dacă unele elemente ale presei de informaţii au devenit mai făţiş partizane din timpul lui Obama, acest proces a fost în mod clar accelerat în anii lui Trump. Reţele ca Fox News şi-au asumat cu mult mai multă siguranţă statutul de instrumente ale partidului, personalităţi de marcă precum Sean Hannity făcând campanie făţişă pentru preşedinte la scrutinul de la mijlocul mandatului şi coordonându-şi acţiunile cu oficialităţi ale administraţiei referitor la răspunsul la diverse scandaluri.

În condiţiile în care mediile sociale precum Twitter şi Facebook şubrezesc filtrele, spaţiul public comun a devenit tot mai mult un fel de Vest sălbatic al informaţiilor şi dezinformării. Din nou, criza ecosistemului mediatic era demult declanşată în timpul preşedinţiei Obama, dar el a încercat să o combată. A refuzat să ia decizii bazat pe "zgomotul" zilei şi a fost atent la felul în care se prezenta în ochii publicului. De curând, fostul preşedinte i-a avertizat pe candidaţii democraţi să decupleze camera ecoului media, despre care crede că le întunecă judecata liderilor. Dimpotrivă, preşedintele Trump s-a cuplat deplin. S-a ridicat la putere prin exploatarea vicleană a lumii instabile a depeşelor de ştiri şi mediilor sociale şi, în calitate de preşedinte, şi-a exacerbat toate înclinaţiile cele mai alarmante.

Şi nu este singurul. Organizaţii politice şi blocuri elective care nu fuseseră mulţumite de direcţia pe care a dat-o ţării Obama s-au mobilizat în jurul lui Trump pe care îl consideră un campion şi un corectiv, iar el a fost bucuros să joace acest rol. În vreme ce Obama a salutat schimbările sociale, îmbrăţişând în final chiar şi legalizarea căsătoriilor gay, Trump s-a folosit în schimb de anxietăţile conservatorilor religioşi. În vreme ce Obama a lansat programul Dreamer şi a încercat să încheie un acord pentru crearea unei modalităţi de obţinere a cetăţeniei pentru milioanele de imigranţi clandestini, Trump a promis să schimbe macazul într-o multitudine de feluri, de la interzicerea primirii imigranţilor din ţări musulmane până la ridicarea unui zid la frontiera mexicană. Şi în vreme ce alegerea lui Obama în calitate de prim preşedinte africano-american a însemnat pentru mulţi triumful suprem al diversităţii rasiale, preşedinţia lui Trump a însemnat renaşterea unui curent puternic de naţionalism alb.

În multe privinţe, America lui Obama şi America lui Trump dau impresia că ar fi ţări diferite. Dar de fapt ele sunt legate una de alta, ca un fel de extensie a celei de-a treia Legi a lui Newton dincolo de domeniul fizicii, asupra politicii: fiecare acţiune declanşează o reacţie egală şi opusă. Articol semnat de Kevin M. Kruse şi Julian E. Zelizer, istorici la Princeton University, autori ai cărţii "Fault Lines: A History of the United States Since 1974", care va fi publicată în ianuarie. (RADOR)

Știri pe scurt:

  • Împlinirea a 30 de ani de la Revoluţia împotriva comunismului în România este marcată de mai multe publicaţii internaţionale prin analize asupra parcursului României spre democraţie. „Românii comemorează victimele revoluţiei din decembrie 1989, care a înlăturat dictatura lui Nicoale Ceauşescu, dar nu a reuşit să întoarcă pe deplin pagina sistemului comunist”, notează Le Figaro, observând că „astăzi, 30 de ani mai târziu, sentimentul de frustrare este mare pentru cele mai multe dintre familiile victimelor”, având în vedere că procesul pentru condamnarea vinovaţilor a început abia pe 29 noiembrie anul acesta. „Moştenirea comunismului în România, 30 de ani mai târziu: încredere scăzută în instituţii şi clientelism”, titrează Euronews. Canalul european de televiziune apelează la doi analişti politici români pentru a răspunde la întrebarea dacă România a reuşit să evolueze cu adevărat faţă de trecut. Astfel, George Jiglău, politolog la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca este de părere că „moştenirea comunistă în sens larg este încă prezentă, şi aşa va fi cu siguranţă încă o vreme” întrucât „în întreaga regiune există încă, de exemplu, o relaţie problematică atât între cetăţeni şi Stat, cât şi la nivel de percepţie a instituţiilor”. În schimb, analistul politic Sorin Ioniţă consideră că „moștenirea mai durabilă a regimului anterior” nu are nicio legătură cu comunismul, ci este „o combinație tipic balcanică de naționalism, socialism primitiv și clanuri familiale teritoriale. Un mix în care totul este negociabil, acordurile informale prevalează și nicio instituție oficială nu funcționează corect”. Sub titlul „Fragila stabilitate a României”, Visegrad Insight publică o amplă analiză a situaţiei economice şi politice a României. „Deşi România rămâne unul dintre cele mai sărace state membre ale UE, în ultimii ani, ea a înregistrat rate dinamice de creştere economică, de peste 5% pe an. Rata şomajului, de 4,1%, este una dintre cele mai scăzute din UE. Totodată românii sunt recunoscuţi ca fiind proeuropeni”, având „relaţii mai bune cu Uniunea Europeană comparativ cu guvernele eurosceptice din Ungaria şi din Polonia” scrie Visegrad Insight, adăugând şi că „în ultimii ani, societatea civilă românească şi instanţele au purtat neîntrerupt o luptă împotriva corupţiei”. Reuşita acestei lupte depinde însă de capacitatea societăţii „de a putea reforma întregul sistem politic din România” consideră publicaţia central-europeană, conchizând că „recentele evenimente din România demonstrează că ţara pare să se afle pe calea de a apăra statul de drept şi reputaţia sa proeuropeană”.
  • Sub titlul „România se împacă cu monumentul comunismului la 30 de ani de la moartea lui Ceauşescu”, The Guardian dedică un amplu articol Casei Poporului, devenită între timp Palatul Parlamentului, pe care o consideră „un monument al nebuniei dictatoriale al cărui ctitor a fost executat înainte de a-l fi văzut terminat”. Observând că „pentru elitele politice şi locuitorii capitalei edificiul este o amintire foarte vizibilă a trecutului comunist”, ziarul britanic aminteşte că „o cincime din oraş a fost dărâmată pentru ridicarea aşa-numitei Case a Poporului, a clădirilor din preajmă şi a marelui bulevard care duce spre palat” şi că „40.000 de locuitori au fost mutaţi forţat”. Totuşi, în final, edificiul şi-a găsit rostul în cadrul democraţiei româneşti, devenind sediul celor două camere ale Parlamentului, mai scrie The Guardian, remarcând că această „piesă centrală” nu numai că nu a fost demolată, ci este completată de ridicarea unei clădiri şi mai înalte. „Alături de palat sunt în curs lucrările de construcţie a ceea ce va fi cea mai mare catedrală ortodoxă din lume, care la finalizare va fi cu 30 de metri mai înaltă decât palatul lui Ceauşescu. Biserica Ortodoxă Română a spus că a acceptat amplasamentul „ca o restauraţie morală pentru cele cinci biserici ‘crucificate’, din care trei au fost demolate şi două reamplasate de regimul comunist pentru a construi Casa Poporului”.
  • „Execuţie în ziua de Crăciun: memoria lui Ceauşescu nu moare niciodată” este şi titlul ales de cotidianul The Scotsman pentru a rememora cu ajutorul unor români stabiliţi în Scoţia viaţa din timpul regimului comunist şi momentele sângeroase ale revoluţiei. Concluzia unuia dintre români este că tinerii ar trebui să înveţe despre viaţa sub comunism pentru că s-a dezvoltat o oarecare nostalgie a trecutului. „Mă supără să-i aud pe unii oameni că lucrurile erau mai bune sub comunism. Nu era vorba doar de lipsa mâncării sau de condiţiile de viaţă – era şi despre frică. Chiar şi copiii mici ca mine ştiau că nu aveai voie să vorbeşti liber”, povesteşte Cristina Osan pentru The Scotsman.
  • Pe plan european, sărbătoarea Crăciunului se anunţă complicată pentru Franţa în contextul mișcării greviste și al amplelor manifestații împotriva reformei pensiilor, dorită de preşedintele francez. Emmanuel Macron a făcut apel la „simţul responsabilităţii” şi la „triumful inteligenţei colective”, cerându-le protestatarilor să impună o pauză în acţiunile lor pentru ca sărbătorile să nu fie perturbate. „Există momente în viaţa unei naţiuni în care este de asemenea bine să ştii să faci o pauză pentru a respecta familia şi viaţa de familie”, a subliniat preşedintele francez, citat de Le Quotidien.
  • Sărbătorile de Crăciun sunt pline de suspans şi în Croaţia, unde lupta strânsă din primul tur al alegerilor prezindenţiale, desfăşurat duminică, amână desemnarea preşedintelui pentru al doilea tur care se va desfăşura peste două săptămâni. Reprezentanta partidului conservator Kolinda Grabar-Kitarovic încearcă să câştige un al doilea mandat în condiţiile în care ţara va prelua peste câteva zile preşedinţia Uniunii Europene, pentru prima dată, notează Euronews. La Repubblica observă ascensiunea fulminantă în aceste alegeri a cântărețului folk de extremă dreapta, Miroslav Skor, care în cântecele sale îi elogiează pe foștii generali judecaţi pentru crime împotriva umanității, iar la mitinguri scandează lozinci precum: „războiul nu s-a terminat”. De aceea alegerile prezidenţiale desfăşurate duminică sunt şi un test în perspectiva alegerilor pentru reînnoirea Parlamentului, programate pentru sfârșitul anului 2020: pentru a înțelege în ce direcție se va deplasa Croația, împinsă din ce în ce mai mult de vântul naționalismului, conchide La Repubblica. (RADOR)






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.






7993 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by