Financial Times: Interpolul a cerut Libanului să-l aresteze pe Carlos Ghosn. Fostul președinte Nissan a declarat că familia sa nu a avut niciun rol în organizarea fugii sale din Japonia ● UE trebuie să învețe limbajul puterii (editorial) ● Les Echos: Carlos Ghosn: povestea unei evadări incredibile ● SEGA: Ministrul bulgar al economiei: Bulgaria va intra în anticamera zonei euro până în luna aprilie.
Financial Times: Interpolul a cerut Libanului să-l aresteze pe Carlos Ghosn
Interpol a emis un „aviz roșu” Libanului și a cerut autorităților să-l aresteze pe Carlos Ghosn, scrie Financial Times. Fostul președinte Nissan a declarat că familia sa nu a avut niciun rol în organizarea fugii sale din Japonia.
Cererea Interpol, confirmată joi de Beirut, vine în timp ce autoritățile din Japonia și Turcia și-au intensificat investigațiile cu privire la evadarea secretă a domnului Ghosn. Joi, procurorii japonezi au percheziționat casa ocupată de fostul executiv auto la Tokyo, iar poliția turcă a reținut șapte angajați și piloți ai aeroportului la Istanbul, unde avionul domnului Ghosn a făcut escală în drum spre Beirut duminica trecută.
Într-o declarație transmisă de firma franceză de relații publice Image 7, Ghosn a spus: „Eu am fost singurul care a organizat plecarea.”
Doi polițiști ai aeroportului și managerul de operațiuni au fost, de asemenea, reținuți de poliția turcă, potrivit presei locale. Un oficial al aviației turce a confirmat că domnul Ghosn a tranzitat Turcia prin aeroportul Ataturk.
Aeroportul a fost închis pasagerilor obișnuiți încă de anul trecut, accesul fiind permis doar avioanelor de marfă și celor private. Înregistrările de zbor disponibile public arată că un avion privat care călătorea de pe aeroportul Kansai din Osaka a aterizat la Istanbul la 29 decembrie la ora 5.26 dimineața, plecând din Japonia la 11.10 pm în noaptea precedentă.
Evadarea domnului Ghosn a fost planificată cu ajutorul agenților unei firme de securitate, potrivit oamenilor familiarizați cu situația. Zborul său a arătat lacunele existente: deși Ghosn are trei pașapoarte - libanez, brazilian și francez, el a călătorit cu ajutorul unui alt pașaport francez. Nu este neobișnuit ca directorii care călătoresc mult să dețină două pașapoarte emise de aceeași țară, mai scrie FT.
Luni, Libanul a declarat că nu există motive pentru a-l aresta pe domnul Ghosn, care a intrat în țara de origine cu pașaportul francez și cu actul de identitate libanez. Nu există un acord de extrădare între Liban și Japonia. Agnès Pannier-Runacher, ministrul oficial al ministerului economiei din Franța, a declarat joi că, dacă domnul Ghosn ar călători în Franța, acesta nu va fi extrădat „pentru că Franța nu-și extrădează niciodată cetățenii”.
Interpol a refuzat să comenteze cererea de notificare roșie. "Fiecare țară decide singură dacă dă sau nu curs avizului nostru", se arată într-un răspuns al Interpol. Între timp, procurorii japonezi au percheziționat locuința domnului Ghosn din Tokyo mai mult de patru ore. Aproximativ 12 procurori au fost văzuți ieșind din casa ocupată până nu demult de Ghosn.
Ministerul Justiției și Parchetul Public al districtului Tokyo nu au putut fi contactate pentru comentarii.
Alte articole din FT:
UE trebuie să învețe limbajul puterii (editorial)
Autonomia strategică este un obiectiv bun, dar nu cu prețul alianței cu SUA.
Au trecut mai bine de trei ani de când liderii UE au adoptat o pompos botezată „strategie globală” în privința politicii externe și de securitate. Nu s-a sfiit de la a declara vulnerabilitatea Europei la riscurile interne și externe, observând că: „Trăim în vremuri de criză existențială, în interiorul și în afara Uniunii Europene”. Documentul din iunie 2016 identifica „autonomia strategică” drept obiectiv fundamental al UE. El promitea o politică externă și de securitate integrată, bazată pe „capacități militare și antitero, cât și pe ocazii de angajare, societăți care includ și drepturile omului”.
Ambiția de autonomie globală a UE a rămas intactă. Dar un progres efectiv în această direcție e dificil de sesizat. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a promis că va conduce un executiv „geopolitic”, netemător să urmeze interesele UE într-o manieră la fel de pragmatică precum China, Rusia și SUA. Josep Borrell, șeful diplomației UE, afirmă că europenii trebuie să „învețe să utilizeze limbajul puterii”. Dincolo de aceste vorbe cutezătoare, e departe de a fi clar dacă între capitalele naționale există un consens cu privire la ce ar putea însemna în practică autonomia strategică.
În ochii președintelui francez Emmanuel Macron ar trebui să însemne o mai mare independență de SUA. El spune că NATO e „în moarte cerebrală”, angajamentul de securitate al SUA față de Europa este în dubiu, iar UE ar trebui să inițieze un dialog constructiv cu Moscova.
Italia, Portugalia și alte țări situate departe de Rusia simpatizează într-o oarecare măsură opiniile dlui Macron. Însă chestiunile arată diferit din perspectiva statelor baltice, a țărilor nordice, a Poloniei și României. Cu toate resimt o neliniște justificată după ce Rusia a anexat Crimeea, a intervenit în estul Ucrainei și a interferat persistent prin toată vecinătatea UE.
Riscul presupus de abordarea dlui Macron este acela că poate agrava neînțelegerile din interiorul UE, determinând statele est-europene să sfideze Franța și să se agațe și mai puternic de garanțiile de securitate obținute de la SUA. Mai mult, Germania nu are nici o dorință de a vedea NATO și mai slăbită, după zdruncinăturile suferite de alianță de la sosirea președintelui Donald Trump la Casa Albă.
Franța resimte o frustrare de înțeles datorită unei anumite inerții strategice a Germaniei în fața tensiunilor globale în creștere. Tot așa a fost îndreptățită și administrația Trump - și cele anterioare - să critice Berlinul pentru cheltuielile sale militare, care rămân sub ținta convenită de NATO, în ciuda faptului că Germania a strâns an după an mari surplusuri bugetare. Adevărul e că rezistența față de o abordare militară și de securitate mai viguroasă este adânc înrădăcinată în societatea germană și în sistemul partidelor țării.
Influența globală în expansiune a Chinei, agresivitatea Rusiei și comportamentul recent al SUA fac de dorit ca UE să gândească și să acționeze ca o entitate mai presus de formidabila putere comercială și de reglementare a mediului de afaceri care deja este. Aici rezidă valoarea ideii de Consiliu de Securitate European pe care o explorează Franța și Germania. Și ar fi logic ca Regatul Unit să facă parte dintr-un astfel de consiliu, mai cu seamă dacă Brexit se va materializa.
Însă europenii trebuie să fie realiști. Ani de acum înainte, bugetele militare la nivel UE și național vor fi probabil prea mici și prea necoordonate pentru a exista o autentică autonomie strategică. E drept, există și căi non-militare de a obține influență, cum ar fi un rol financiar mondial mai mare pentru moneda euro. Însă el nu va fi ușor de atins atât timp cât investitorii vor avea temeri privind adaptabilitatea pe termen lung a zonei euro.
Cele mai mari obstacole sunt de ordin psihologic. Europa este divizată în însăși mintea ei cu privire la cum ar trebui să răspundă noilor realități geopolitice tulburătoare. În asemenea circumstanțe, este prematur, și poate chiar periculos, să pui sub semnul întrebării alianța transatlantică, în condițiile în care Europa nu are nimic cu care s-o poată înlocui. (RADOR)
Les Echos: Carlos Ghosn: povestea unei evadări incredibile
Ghosn a reușit să scape de la o mai mult ca sigură condamnare în Japonia, organizându-și se pare o evadare după ce planurile au fost gândite mai bine de câteva săptămâni. Planul său îndrăzneț a fost pus în aplicare acum câteva zile, când Carlos Ghosn și soția sa Carole au devenit siguri că soarta puternicului ex-șef al alianței Renault-Nissan era pecetluită. Aflându-se de Crăciun, la tribunalul din Tokyo, împreună cu avocații săi pentru încă o audiere preliminară, omul de afaceri a înțeles că procesele sale se vor prelungi dincolo de 2021 și că procurorul nu avea de gând să relaxeze condițiile eliberării pe cauțiune, urmând de asemenea să-i fie interzis contactul direct cu soția.
Având alături o mână de rude din Liban dar și o echipă de profesioniști, familia Ghosn a dat, așadar, undă verde unei operațiuni de extragere riscante. Primul lucru important era să evadeze de sub supravegherea autorităților japoneze. De la cea de-a doua eliberare a cauțiunii sale din aprilie trecut, Carlos Ghosn a locuit într-o vilă dintr-un cartier bogat din Tokyo, situat lângă Ambasada Franței. Nu purta brățară electronică care să îl localizeze dar mișcările îi erau monitorizate iar o cameră instalată la intrarea casei sale filma fiecare ieșire și intrare a vizitatorilor. Filmul acestor vizite era prezentat periodic judecătorilor de către avocații săi, justiția niponă susținând încă de la arestarea sa în noiembrie 2018, că suspectul riscă să evite procesul.
Potrivit unui canal de televiziune libanez, Carlos Ghosn ar fi profitat de prezența unui grup de muzicieni care l-au vizitat weekendul trecut pentru a-și orchestra ”evadarea” cât mai discret. Câțiva dintre prietenii săi fuseseră invitați la un mic concert de Crăciun. Deși acest scenariu nu a fost confirmat din surse japoneze, se pare că printre muzicieni erau doi agenți libanezi care l-ar fi ascuns pe Ghosn într-o cutie destinată transportului instrumentelor mari. Cei doi agenți l-ar fi transferat apoi pe un aeroport regional unde l-au urcat într-un avion privat cu destinația Istanbul. Experți niponi au confirmat că o aeronavă de business a decolat duminică seara la 11:10 p.m. de pe Aeroportul Internațional Kansai, lângă Osaka, cu destinația Istanbul. Un alt avion privat a decolat la doar câteva minute din Istanbul spre Aeroportul Internațional Rafic Hariri din Beirut. În Tokyo, autoritățile spun că Ghosn nu a trecut pe la controlul de frontieră sau cel puțin nu având un pașaport pe numele său.
Japonezii suspectează o ieșire frauduloasă, eventual cu ajutorul unui pașaport fals. Pretinzând că nu știu nimic, avocații lui Carlos Ghosn au confirmat că cele trei pașapoarte oficiale ale clientului lor fuseseră confiscate de autoritățile nipone. Chiar și fără pașaport, intrarea în Liban ar fi fost o formalitate pentru Carlos Ghosn. „Fiind libanez, el se poate întoarce în țară doar cu cartea de identitate”, a spus un membru al familiei. Autoritățile libaneze au declarat, marți, că nu au fost informați în prealabil cu privire la întoarcerea sa. Neexistând tratat de extrădare cu Japonia, Libanul nu îl va obliga pe fostul șef să se întoarcă în Tokyo chiar dacă guvernul japonez i-ar solicita acest lucru.
Într-un comunicat de presă remis ulterior, Carlos Ghosn și-a justificat evadarea. El a spus că „nu mai era ostatic în fața unui sistem de justiție japoneză părtinitoare, unde predomină prezumția de vinovăție. "Nu am fugit de justiție, ci mai degrabă de injustiție și de persecuții politice", a dat asigurări fostul lider care a spus, de la arestarea sa din 18 noiembrie 2018, că a fost victima unui mare complot politico -industrial care urmărește să-l alunge din fruntea Nissan. Pretinzând că a fost victima unei proceduri incorecte, Ghosn ar accepta să participe la un proces în Liban în care să aibă posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția și pentru a încerca să salveze o parte din reputația sa.
Fostul lider este condamnat la o viață de fugar internațional
Fugind din Japonia, Carlos Ghosn nu a scăpat de multiplele presiuni legale cu care se confruntă în mai multe țări.
Nissan a lansat mai multe procese împotriva lui Ghosn, care ar fi în pericol dacă s-ar deplasa în Franța. De asemenea, dacă Japonia ar demara procedurile internaționale pentru a încerca să-l aducă în instanță, acest lucru l-ar putea obliga pe Ghosn la o viață de fugar internațional, împiedicându-l să meargă în mai multe țări, inclusiv Statele Unite, cu care Tokyo are un acord de extrădare.
Ghosn va ține o conferință de presă în 8 ianuarie la Beirut, potrivit anunțului făcut de unul dintre avocații săi.
SEGA: Ministrul bulgar al economiei: Bulgaria va intra în anticamera zonei euro până în luna aprilie
Până în aprilie 2020, Bulgaria se aşteaptă să intre în Mecanismul Cursului de Schimb ERM II, cunoscut drept "anticamera zonei euro", iar împreună cu aceasta şi în strânsă cooperare cu supravegherea bancară unificată, reiese din spusele ministrului bulgar de finanţe, Vladislav Goranov, pentru postul public de radio de la Sofia - BNR.
Aceştia sunt doi dintre cei mai importanți pași spre adoptarea monedei euro de către Bulgaria, care vor fi emblematici pentru 2020. Și potrivit lui Goranov, este absolut realist faptul că peste 3 ani toate plățile în Bulgaria vor fi în euro. Pentru a intra în „sala de așteptare”, Bulgaria trebuie să îndeplinească toate criteriile Tratatului de la Maastricht, care stabilesc limite pentru datoria și deficitul fiecărei țări. Există, de asemenea, un criteriu pentru inflație. Goranov susține că Bulgaria îndeplinește de ani de zile aceste criterii. "Singura condiție care rămâne este punerea în aplicare a planurilor de creștere a amortizărilor de capital pentru două bănci din Bulgaria", a spus Goranov.
Se preconizează că măsurile vor fi puse în aplicare, inclusiv prin strângerea de capital prin intermediul pieței bursiere. Acestea au fost prescrise de Banca Centrală Europeană, care anul trecut a verificat calitatea activelor și a făcut teste de stres la 6 bănci. "Băncile bulgare s-au prezentat demn. Verificarea a stabilit şi a ridicat probleme pentru soluționare, dar vestea bună este că aceste probleme sunt în sfera oportunităţilor instituțiilor", spune Peter Andronov, președintele asociației bancare. Întrucât leva bulgară este legată de euro prin intermediul Comisiei valutare, cea mai importantă funcție de a rămâne în „sala de așteptare” pentru zona euro a fost îndeplinită, a declarat guvernatorul Băncii Naţionale Bulgare, Dimitar Radev, care a adăugat: „Aceasta este o problemă religioasă pentru noi, deci nu există nimic ce să putem spune cu mai multă certitudine decât asta: nicio modificare a regimului monetar. Singura ieşire din ceea ce avem în prezent ca regim de schimb fix ar fi adoptarea euro".
Bulgaria a fost prima țară căreia i-a fost pusă cerinţa de a intra în ERM II prin conexiune cu mecanismul de supraveghere bancară unificată. Apoi cerinţa a fost pusă şi Croației, care și-a anunțat intenția de aderare. Pentru a se primi aprobarea, trebuie să existe acordul tuturor statelor membre ale mecanismului cursului de schimb - adică ţările din zona euro plus Danemarca, precum și de la Banca Centrală Europeană. (RADOR)
3
3
