Specialist în recrutare: Scad vânzările de camioane în România ca urmare a deficitului de șoferi. Criza de personal se va menține în anumite profesii și în 2020

de Dan Popa     HotNews.ro
Vineri, 3 ianuarie 2020, 8:02 Economie | Finanţe & Bănci


Sorin Faur, Academia de HR si Bogdan Suditu, Univ. Bucuresti
Foto: captura tv
Maria S. este cameristă la unul din hotelurile de pe Valea Prahovei. Ia lunar circa 2.000 de lei în mână, dar pe lângă munca de cameristă mai ajută și la bucătărie la pregătirea micului dejun pentru clienții hotelului sau la căratul lăzilor aduse de diverșii furnizori ai hotelului. Dacă nu e nimeni la bar iar vreun client are poftă de ceai, face și pe barmanița. Și asta pentru că pe piață există un deficit de personal consistent, care foarte probabil că se va menține și în 2020.

Potrivit datelor OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), România are a cincea cea mai numeroasă diasporă din lume, peste 3,4 milioane de români lucrând în străinătate. Cum politicile privind imigrarea nu au fost bine conectate la nevoile pieței muncii, deficitul de personal în anumite profesii este la cote foarte mari. Angajatorii nu mai au de unde recruta și nu de puține ori asta se reflectă și în calitatea serviciului oferit.

Scad vânzările de camioane în România ca urmare a deficitului de șoferi

”Acum un an eram pe locul 3 al nivel mondial sub aspectul deficiului de personal, după Japonia și Taiwan. Avem un deficit e 81%, ceea ce înseamnă că 81% din companiile din România declară că au dificultăți majore în a atrage personal. Cauzele le știm: Migrația este una dintre ele. Natalitatea, structura demografică este altă cauză”, explică Sorin Faur, fondator Academia de HR.

Sunt tot mai multe companii- eu le întâlnesc zilnic - care nu își pot îndeplini și onora contractele, mai spune Sorin Faur. ”Au scăzut vânzările de camioane în România ca urmare a deficitului de șoferi. Practic companiile de logistică, de transport au spus: Noi avem marfă, tiruri pline, am putea umple încă 10, dar nu avem șoferi. În consecință, nu mai cumpărăm camioane”, spune specialistul român.

Potrivit acestuia, sunt foarte multe companii de talie mică sau chiar medie care își redimensionează în scădere businessul sau chiar închid porțile din lipsă de personal pentru că s-a creat un fel de lanț trofic. ”Sus de tot sunt marile companii cu resurse și capabilități, cu sedii, cu salarii, cu beneficii, care pot atrage. Dacă acolo sus de tot se generează o recrutare, două, trei, ei de unde să o ia? De la E-1, care o să ia de la E-2, cât mai găsește, care o să ia de la E-3 dacă mai are, iar E-4 și E-5 o să subcombe, că nu mai are de unde să ia. Evident, se poate gândi să aducă din Vietnam, Pakistan, India. Nu e un proces ușor, dar se poate gândi. Chiar dacă o face, sunt anumite limitări în ceea ce privește capacitatea de a aduce oameni de acolo. Anumit domenii pur și simplu nu suportă astfel de personal. De exemplu, contabilitatea. Nu pot să aduc din Vietnam. Pot să aduc în Horeca, în anumite industrii, construcții și așa mai departe”, mai spune Sorin Faur.

”IT-ul e un fel de no mans land (pe partea de recrutare n.red.). Adică mai bine nu intri. Este mai greu să recrutezi, în momentul de față, în IT decât să recrutezi un director general. Mai ușor găsesc un director general, un CFO, decât un specialist în IT și nici ăla de top”, consideră Faur.

El vine și cu o serioe de soluții. ”Ce se poate face? Personalul din străinătate – eliminarea cotelor guvernamentale stabilite prin lege. În 2019 au fost 20.000 oameni. Numai în Horeca avem 100.000 deficit. Ce să facem cu 20.000, care sunt împărțiți și aceștia? În construcții deficitul este de 377.000 de oameni. Această cotă va crește de acum încolo”, spune Faur.

O altă soluție ține de formarea și educarea angajaților. ”Companiile au început să investească în formarea lor indiferent de vârstă. Avem programe destinate celor cu vârste de 45+, de 60+ care încearcă să fructifice potențialul unor oameni care deși au intrat în zodia pensionării vor să lucreze în continuare și să fie activi.

O altă soluție, crede specialistul în HR ține de eficientizarea recrutării. ”Întâlnesc multe companii care nu știu să recruteze. Modul tradițional de recrutare este de a pune un anunț pe marile site-uri de recrutare. Nu e de ajuns să pui un anunț pe aceste site-uri. În momentul față candidatul se află în postura de a alege. El are 2-3 oferte pe masă. Suntem la supermarket și avem 10 metri liniari de băuturi răcoritoare, cu zeci de branduri. Mă gândesc: pe care să-l aleg? Pe ăsta că e mai ieftin? Pe ăsta că e mai scump? Ăsta că e natural? Ăsta că are nu știu ce gust? Am de unde alege și iau o decizie. La fel și candidatul. Candidații aleg companiile, nu invers”, atrage atenția Faur.

Apropo de mândria unor politicieni din fostul Guvern care se lăudau că în Vaslui nu mai există șomaj. Da, nu mai există șomaj pentru că nu mai e nimeni acolo


”Este evident că anul 2007 a fost anul care a bulversat toate logicile funcționale ale societății noastre. Este momentul în care cei care aveau sau nu aveau o legătură profesională, un contract de muncă stabil sau nu, au încercat- într-o primă etapă ezitant- să plece peste hotare. Mulți dintre ei au reușit, mulți au făcut migrații alternante și mulți au rămas acolo”, explică Bogdan Suditu, Bconferenţiar universitar la Universitatea din Bucureşti și specialist în geografie socială.

În întreaga Europă, adaugă Suditu, și e valabil și pentru noi, crește dependența demografică. ”Din perspectiva pieței muncii au plecat profesioniștii. Din perspectiva demografică spun că au plecat tinerii, adulții, cei care ar fi trebuit să genereze generația de mâine. Piramida vârstelor în România s-a schimbat. Față de 1968 – 1969, când era ca un brad, era o piramidă adevărată, în momentul acesta piramida are tendința de a se răsturna. Baza piramidei este mai îngustă în momentul acesta decât populația de peste 60 de ani. Înseamnă că în următorii 5 ani vom avea un exces, un număr de persoane vârstnice care vor trebui susținute, care depășesc cu mult capacitatea de regenerare a populației noastre. Dependența demografică se traduce în raportul dintre persoanele de sub 14 ani în raport cu persoanele de peste 60 de ani. După cum vedeți, România încă este într-o zonă de 30-35% (raport de dependență) la fel ca întreaga Europă”, mai spune universitarul.

Au plecat cei tineri, adulții, adulți din mediul rural. Impactul următor, în afară de îmbătrânire demografică, creșterea dependenței demografice este evident depopularea și îmbătrânirea demografică a unor teritorii.

”În absența unei politici de migrație și economică teritorializată, ne aflăm într-un neoliberalism accentuat, acolo unde există oportunitate economică, acolo există locuri de muncă, acolo se duce populația, acolo unde există infrastructura de toate tipurile sunt conexiuni, inclusiv de business, acolo se întâmplă toate lucrurile simțim concentrare în câteva centre. Față de 1995 când migrațiile erau și transprovincii și pe distanțe mai mari, simțim, cu cât ne apropiem de momentul actual, există o departajare foarte clară a bazinelor de indentificare, de căutare sau de migrații cu caracter regional, Bucureștiul fiind foarte accentuat încă, dar cu slabă nuanță și relații către Moldova sau către Carpați. Lucrul ăsta are un impact pe termen lung negativ.

Când se concentrează prea multe oportunități economice într-un singur punct, când toată lumea migrează către un singur punct, București, Cluj, Iași, evident că cineva va profita și servicile oferite vor fi de slabă calitate. Mă refer la locuire, calitatea spațiului urban, calitatea vieții. Ați văzut cum se construiește repede și se vinde repede și uităm să mai facem stradă, trotuar, școală, transport public.

Pe de altă parte, avem niște teritorii tot mai largi, zone rurale, câteodată la 10-15 kilometri de marile metropole în care nu există nimeni.

Apropo de mândria unor politicieni din fostul Guvern care spuneau că în Vaslui nu mai există șomaj: „Am rezolvat chestiunea asta”. Da, nu mai există șomaj pentru că nu mai e nimeni. Asta e problema”, mai spune Bogdan Suditu.

Ar trebui ca o politică teritorializată referitoare la migrație și dezvoltare economică să se gândească la cele 2 abordări, mai spune universitarul.

1. Ducem firme, societăți întreprinderi acolo unde avem populație? Ne implicăm, facem un soi de politică economică teritorializată social-democrată? Germania este cel mai bun exemplu. Sau lăsăm logicile firești ale economie în care statul este doar un mijlocitor mai mult sau mai puțin prezent?

Acest model care s-a dezolvat fost multiplicat în ultimii ani a condus la în teritorii ample, în 85% din teritoriul României să nu existe oportunități de dezvoltare profesionale, de continuare a vieții în acele teritorii. Te-ai născut în mediul rural la 25 de kilometri de București, ai 2 soluții:
1. Să lucrezi la magazin sau 2. Să pleci de acolo.

Dacă ai o așteptare de la viața ta, ca acei copii ai tăi să aibă un parcurs pe viitor, nu faci decât să-i faci să plece, în contextul în care nici sistemul de învățământ etc., infrastructura școlară nu sunt de calitate.

Deși aparent avem foarte multă populație care transmite bani în România, banii respectiv nu produc plus valoare. Surprinzător ar fi să vedeți raportul numărului autorizațiilor de construcție din mediul rural, exceptând zonele urbane precum București, iași, Timișoara, Cluj, cele mai multe autorizații de construire s-au dat în zonele în care nu mai e nimeni. Majoritatea banilor, remitențelor, venite de la migranții noștri externi din păcate se irosesc în niște case foarte mari pe care nu le la locui nimeni.

Migrația internă și externă trebuie luată în serios. Ne apropiem de un punct în care colapsul demografic este evident. O să vrem să ne revenim, să facem politici publice, o să avem oameni serioși care vor face politici publice dar care nu vor mai putea să îndrepte răul făcut. Trebuie, la un moment dat, să luăm niște decizii drastice: ce vrem să facem? Care este modelul de guvernanță teritorială care să facă facil acest lucru în așa fel încât să nu mai risipim bani, timp, energie și să valorificăm toate elementele pozitive pe care mișcările de populație încă le generează în România.

Niciodată Bucureștiul nu a avut mai mult de 20-25% de bucureșteni sadea, măcar de două generații. Bucureștiul a atras în permanență. Poate că a fost un lucru bun că a mai atras și pe alții”, conchide Bogdan Suditu.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





1336 vizualizari

  • +5 (5 voturi)    
    Nu se găsesc oameni din cauza joburilor false! (Vineri, 3 ianuarie 2020, 8:57)

    Argon [utilizator]

    Numarul uriaș de joburi false, din toate domeniile, postat pe internet (am experiență cu Romania și Canada) descurajează oamenii sa-și mai caute de lucru. Din Romania se pleacă pentru ca nu exista ajutor social și la un moment dat nu mai ai din ce trai și trebuie sa cauți o țara care sa-ți dea niște bani fără sa faci nimic, cum ar fi Canada.

    Cand trimiți 100 CV-uri în 18 luni, primești 15 telefoane, obții 8 interviuri fata în fata și în final nici un job, este mai mult decât clar ca locurile de munca de pe net nu exista în majoritate.
  • +4 (8 voturi)    
    psihoza HR intretinuta sistematic... (Vineri, 3 ianuarie 2020, 9:13)

    demaGOGU [utilizator]

    ...ptr a invada tara cu mana de lucru imigranta, ieftina si fara pretentii

    romani, vi se pregateste ceva!
  • +3 (3 voturi)    
    inca (Vineri, 3 ianuarie 2020, 10:04)

    martel55 [utilizator]

    un articol propagandistic, nu e vorba de nici o lipsa de forta de munca, e vorba doar de lacomia patronatelor care vor in continuare sa ofere salarii de nimic si sa obtina profit maxim....si din pacate majoritatea partidelor sustina ecasta viziune, iin loc sa sustina cresterea salarfiilor romanilor prefera saa duca imigranti pe care ii au la mana prin faptul ca reinnoirea contractelor e la latitudinea anagjatorului,, astfel ca pot fi tintuti pe salarii d emizerie.....solutia corecta este cea data la un moment dat in artico pentru astfeld e patroni, s aisi reduca afacerile daca nu vor sa ofere salarii decente, un angajat care nu este platit suficient sa isi acopere macar cheltuieleie mnimie nu are de ce sa mai fie anagajat, mai bine incaseaza ajutor social...asa ca angajatorii in loc sa se planga si sa faca presiuni pentru importul de sclavi, sclavi care peste o generatie vor creea aceleasi probleme sociale care exista acum in vestul Europei, fie ofera salarii decente, fie trag obloanele si devin ei insisi angajati, epoca competiivitatii prin salarii d emizwerie trebuie sa ia sfarsit in Romania, si asta a fost singurul lucru bn facut de PSD, ca a fortat cresterea salariilor, dar l-a facut pe jumatate, in acelasi timp marind contingentul de muncitori straini ....
  • +2 (2 voturi)    
    zaw (Vineri, 3 ianuarie 2020, 16:49)

    Eduard Iorga [anonim]

    Maria este fraiera.. pentru 2000 de lei lunar nu as face acele lucruri. Sunt curios cat profit are patronul lunar ! Mitul ca romanii sunt puturosi si ca nu vor sa munceasca se spulbera, adevarul este ca romanii numai vor sa munceasca mult pe bani de rahat ! Sunt in UK lucrez 240-250 ore /lunar , dar stiu pentru ce trag la sfarsit de saptamana .


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by