Când te uiți, așa, la Elveția, observi că țara este înconjurată de munți. Prin urmare, ar fi ciudat dacă postul de „ministru al Marinei” ar exista pentru țara respectivă. Totuși acest termen a fost utilizat în glumă, în trecut, de către unii oficiali guvernamentali. Un episod a fost relatat de către Tomomitsu Oba, fost vice-ministru pentru afaceri internaționale la Ministerul Finanțelor din Japonia, într-o carte.

Buget - pensii - balansoarFoto: Pixabay

La o petrecere din Paris s-a auzit: „Ministrul elvețian al marinei a sosit”, iar toți participanții francezi au râs tare.

Cu toate acestea, oficialul elvețian care a fost introdus în acest fel a spus cu calm: „Ministrul finanțelor din țara dvs. a venit recent în Elveția, dar niciunul dintre noi nu a râs.”

Se spune că, la acea dată, deficitele guvernului francez invitau la râs derizoriu.

România se află acum într-o situație de datorie atât de crucială, încât nu ar fi de mirare dacă combinația dintre ministrul elvețian al marinei și ministrul francez al finanțelor ar fi înlocuită de bugetul României pe 2020.

Bine, nici bugetul pe 2019 nu a arătat excelent. Încă așteptăm execuția pe total an, dar deficitul va depăși 4%, cel puțin din informațiile prinse în rectificarea publicată în ultimul trimestru de anul trecut.

Bugetul pe 2020 a fost promulgat luni, 6 ianuarie, de Președintele Klaus Iohannis, cu un deficit de 3,59% din PIB.

O ciudățenie a MFP

Poate cea mai ciudată situație legată de bugetul pe 2020 a fost cea relalată de către Consiliul Fiscal, care s-a trezit că trebuie să dea un aviz pe date incomplete trimise de Ministerul Finanțelor. Acesta a fost și motivul pentru care arată raportul în acel fel. Adică, incomplet. Opinia a fost una preliminară.

Situația a fost una inedită. De neînțeles de ce a procedat astfel Ministerul Finanțelor.

Și acest buget este unul optimist, pe partea de venituri prognozate, când se știe că ANAF nu poate foarte mult la nivelul actual, adică neinformatizat. Și dacă se începe informatizarea, durează, nu se face de pe o zi pe alta.

Consiliul Fiscal a identificat o posibilă sub-execuție (supra-evaluare) a veniturilor bugetare pe anul 2019 localizate cu precădere la veniturile nefiscale, dar și la TVA.

“Aceasta poate genera riscuri suplimentare privind realizarea veniturilor prognozate în anul 2020. În absența listei cu măsuri de politică fiscală și a impactului asociat acestora pentru anul 2020, CF are rezerve privind nivelul proiectat al unor agregate de venituri fiscale (supra-estimate la TVA, accize), precum și a majorării cu 60% a intrărilor anticipate din fonduri structurale și de coeziune de la UE al căror beneficiar final este sectorul public (de la 10,4 mld. lei în 2019, la 16,6 mld. lei în 2020)”, spune Consiliul.

E adevărat, am avut bugete complet nerealiste în anii trecuți, cu venituri supradimensionate, pe hârtie. Ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care în 2019, de exemplu, vom avea un deficit cu circa peste un punct procentual peste ținta de 3% din PIB.

Pentru a se încadra în deficit, în anii trecuți se amânau la final de an plăți către firme. Lucru observat într-un raport și de Comisia Europeană.

Două măsuri: una trecută în buget, alta nu

Să începem cu măsura care nu este inclusă în buget: dublarea alocațiilor pentru copii. Acest document a fost transmis președintelui spre promulgare de Parlament. Ar fi, de fapt, a doua dublare în decurs de 2 ani. Trecând peste faptul că de la 1 ianuarie se actualizează cu rata inflației. Avem acea dublare din 2019, când s-a întâmplat asta la insistențele PNL, iar acum încă una la insistențele PSD prin documentul votat în Parlament.

Premierul Ludovic Orban spune că are mai multe căi de atac, dar nu despre asta vorbim acum.

Pe 18 decembrie, Florin Cîțu spunea că dublarea alocațiilor pentru copii ar însemna un impact bugetar de 6 miliarde lei. Deci, deficitul bugetar s-ar duce la 4,12% din PIB.

Fiind deficit bugetar, se va finanța din împrumuturi. Deci, copiii le vor rambursa peste ani. Le putem privi ca pe niște credite pe care copiii le vor lua acum pentru le plăti în viitor. Bine, ei au și alte credite de plătit, alte împrumuturi luate fără a se face investiții, dar asta e o altă discuție. Una lungă.

Ca o glumă, dacă mai continuă dublarea în ritmul acesta anual, va ajunge să depășească în 4 ani cu mult salariul minim net pe economie. Alocațiile sunt acum 150 lei.

Oricum, impactul bugetar nu e mare, comparativ cu cel al pensiilor. E chiar neglijabil dacă ne uităm la amploare.

Cealaltă măsură, trecută în buget, este legată de majorarea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie. Vedem mereu întrebarea: Sunt bani de pensii?

Pai, acum avem deficit bugetar, ceea ce înseamnă că statul se împrumută. Deci, majorarea pensiilor se va face tot pe împrumut. Dacă vor fi bani, vor fi împrumutați, probabil la costuri din ce în ce mai mari pe măsură ce cresc dezechilibrele. Bineînțeles, posibil să aștepte după colț și agențiile de rating cu „scăderea la junk”, mai ales că în rapoarte mereu atrag atenția asupra pensiilor.

Sunt mulți cei care cred că nu se vor majora, până la urmă, cu 40%. Discuțiile se poarte mereu între diverși economiști pornind de la această premisă.

Până la urmă, impactul bugetar pe acest an nu este mare, vorbim doar de câteva luni de aplicare. Efectul va cântări greu pe buget din 2021. E ca la balansoarele pentru copii pe care le foloseam când eram mici (fiind la țară, luam un buștean și o scândură, nu aveam dintr-alea de metal ca la oraș). Bugetul va sta pe o parte a balansoarului, iar pensiile vor cădea pe cealaltă parte. Astfel, bugetul va fi aruncat în aer, iar apoi va cădea în băltoacă. Băltoaca reprezintă dezechilibrele pe care le va produce bila grea a majorării cu 40% a pensiilor. După ce se va murdări, în timp va trebui să se curețe. Cum se va face curățarea, dacă se majorează pensiile, vom vedea.

Consiliul Fiscal constată: Anul 2020 este unul de cumpănă pentru bugetul pe perioada 2020-2022. Modul de aplicare a legii pensiilor în anul 2020 are un rol decisiv pentru bugetul din anul 2021, impactul cheltuielilor cu asistența socială fiind mult peste cel din anul 2020, în raport cu nivelul din 2019 (potrivit calculelor CF, 2,7% din PIB în 2021 față de 0,7% din PIB în 2020).

În concluzie, rămâne de văzut cât va mai sta acest Guvern la putere și ce se va întâmpla cu pensiile. Tot aspectul ăsta este cel mai important. Creșterea de 40% încă pare ireală pentru mulți economiști. Dacă vor fi reforme pe partea de cheltuieli bugetare, rămâne de văzut de ce anvergură. Parca seamănă mult “Ministrul Marinei” din Elveția cu bugetul României: veniturile sunt, în continuare, supraevaluate, iar cheltuielile au semnul întrebării. Adică bugetul pare ireal.

(povestea de la începutul articolului a apărut și în publicația Yomiuri Shimbun)