Cinci ani de la explozia CHF. ​Și azi, cursul francului elvețian e tot sus

de Calu Monica     Asociatia Consumers United
Joi, 16 ianuarie 2020, 6:34 Economie | Finanţe & Bănci


Calu Monica, Asociația Consumers United
Foto: Hotnews
Ieri, 15 ianuarie, s-au împlinit 5 ani de la izbucnirea crizei francului elvețian și, totodată, a fost marcată o zi tristă pentru milioane de consumatori din Uniunea Europeană. În România, în jur de 19.000 de debitori persoane fizice încă se mai află înregistrați ca fiind în posesia creditelor denominate în această valută, recunoscută ca fiind una de refugiu în situațiile de criză. În ceea ce privește numărul debitorilor cu credite în franci elvețieni care au solicitat și acceptat conversii sau restructurări ale creditelor, numărul acestora nu poate fi cunoscut cu precizie, deoarece BNR spune că metodologia de raportare nu permite identificarea datei de la care s-a realizat conversia creditelor. Totuși este vorba de cel puțin 20.000.

În țara noastră, creditarea în franci elvețieni (CHF) a populației fost introdusă spre finalul anului 2005 de OTP Bank, care includea în oferta de finanțare destinată persoanelor fizice un produs de creditare în această monedă. Un an mai târziu, creditarea în CHF luase avânt în rândul băncilor de pe piața românească, în competiție pentru cota de piață, creditele în franci fiind acordate de bănci precum Volksbank (care a avut cel mai mare portofoliu), Piraeus Bank, Bancpost, Raiffeisen Bank și Banca Românească.

De la apogeul din 2008 al bulei imobiliare din țara noastră - dublat de cel al împrumuturilor acordate în monede străine, francul elvețian și-a dublat, practic, valoarea față de leu, iar față de euro s-a apreciat cu 49% (comparativ cu sfârșitul celui de-al doilea trimestru 2019). Dar, cea mai bruscă apreciere a cursului francului elvețian față de principalele valute și față de leu s-a produs în data de 15 ianuarie 2015, zi în care Banca Națională a Elveției (SNB) a emis un comunicat lapidar prin care anunța că renunță la plafonul de curs EURO/CHF de 1,2, impus în 2011, iar francul elvețian exploda în scurt timp pe piețe. De la 3,7 lei/franc în România, după o singură zi, moneda elvețiană urcase la 4,32 de lei și o săptămână mai târziu casele de schimb o vindeau chiar și cu 6 lei.

Banca Naționala a Elveției luase această măsură de plafonare deoarece criza datoriilor Statelor Membre ale Uniunii Europene a dus la o cerere mare de franci elvețieni venită din țările din Zona Euro, ceea ce trimitea moneda elvețiană la valori din ce în ce mai mari.

Consecința a fost ca exporturile elvețiene să fie costisitoare, iar aprecierea puternică a francului a reprezentat un pericol pentru economia elvețiană. Astfel, Banca Națională a Elveției a fixat un prag al variației francului elvețian la maximum 1,2 euro și a atenuat efectele cererii mari de monedă elvețiană. Bănci precum UBS au impus o taxă pentru investitorii instituționali mari care mențineau o cantități apreciabile de depozite în franci elvețieni în conturile lor. Aceste măsuri au descurajat cumpărarea la scară largă de franci elvețieni și au stabilizat economia elvețiană.

Cu toate acestea, întrucât față de moneda euro a francul a fost legat de un prag fix, declinul față de alte monede în 2014 a dus la deprecierea francului elvețian. Din nou, o acțiune de intervenție, în direcție inversă efectuată de Banca Națională Elvețiană la 15 ianuarie 2015, pentru a elimina pragul pragului fix față de euro, a asigurat condițiile ca francul elvețian să își păstreze stabilitatea. Conform declarațiilor oficiale, Banca centrala a Elveției (SNB) a decis sa renunțe in ianuarie 2015 la plafonul minim de 1,2 franci/euro, impus in urma cu trei ani, in septembrie 2011, deoarece costul menținerii acestuia era un efort financiar prea mare. Banca Elveției nu a avut alta opțiune decât sa renunțe la politica monetara anterioara datorita schimbărilor ample in contextul economic internațional.

Unul din motivele principale invocate de oficialii băncii elvețiene a fost decizia Băncii Centrale Europene (BCE) de a tipări valută pentru a cumpăraobligațiuni guvernamentale emise de statele din Zona Euro. Aceasta măsură adoptată de BCE “ar fi pus o presiune enormă pe franc”, iar costurile menținerii pragului valutar ar fi devenit prea greu de suportat. Astfel, eforturile băncii elvețiene de a cumpăra valută pentru a păstra cursul franc/euro stabil însemnau riscul de a pierde sume considerabile din rezervele proprii.

Efectul de renunțare al pragul de variație a însemnat însă aprecierea considerabilă a francului fașă de principalele valute și, implicit, leul a avut de suportat.

Imediat după aprecierea consistentă și bruscă a cursului CHF, pentru a veni în întâmpinarea situației dificile cu care se confruntau unii dintre clienții lor, o parte din bănci au implementat măsuri individuale și/sau la nivelul întregului portofoliu. Au fost făcute o serie de propuneri de conversie consumatorilor, unele cu discount față de cursul înregistrat în zilele de după creșterea francului, însă nu toate aceste oferte erau avantajoase sau nelipsite de riscuri pentru consumatori.

Erau cazuri în care dobânda inițială a creditului fusese fixă pe toată perioada de creditare iar prin conversia creditului în lei (eventual euro), dobânda devenea variabilă sau situații în care suma convertită în lei depășea cu mult suma luată inițial, astfel încât plățile făcute anterior nu aveau nici un efect asupra soldului creditului.

Datorită modului în care fuseseră, de cele mai multe ori, consiliați de către ofițerii de credite din bănci cu privire la alegerea francului elvețian pentru împrumuturi, cu explicația că acesta ar fi o monedă sigură și stabilă, consumatorii cu credite în CHF considerau că singura metodă de a repara prejudiciul produs prin accesarea acestor credite viza conversia la cursul de la data la care le-au fost acordate împrumuturile. Încordarea creată de disensiunile dintre consumatorii nemulțumiți și instituțiile de credit a căpătat încet-încet proporții, mai ales pe fondul mediatizării deciziilor instanțelor de judecată din dosarele care vizau clauzele abuzive din contractele de credit, în care deseori se dădea dreptate clienților bancari.

Din păcate, situația a fost rezolvată în mod neunitar, în parte prin acceptarea ofertelor de conversie, prin negocieri individuale, prin rescadențări, iar unii consumatori au apelat chiar la instanțele de judecată. Nu toate încercările au fost, însă, încununate de succes. Au fost încercări de adoptări de acte normative, unele care chiar urmăreau să înghețe cursul CHF/leu la cel de la momentul acordării creditelor, însă au fost afectate de tot felul de vicii, ajungând toate să fie atacate și invalidate de Curtea Constituțională.

Legea 77/2016 a dării în plată, prin care consumatorii au încercat să obțină ștergerea datoriilor prin cedarea bunurilor ipotecate către bancă a aglomerat și ea instanțele de toate gradele, inclusiv Curtea Constituțională, datorită numărului imens de excepții de constituționalitate ridicate de bănci. O mică parte dintre consumatorii care au apelat la acest remediu au reușit să-și echilibreze contractele prin negocierea de către bănci a unor contracte mai suportabile pentru debitori sau să lase imobilele băncii. Din păcate, multe procese au fost foarte lungi, unele chiar au fost suspendate pentru judecarea diverselor excepții. Din nefericire unii debitori au pierdut definitiv acțiunile în instanță, iar consumatorii care aveau suspendată plata ratelor prin efectul legii, au avut surpriza neplăcută să constate că, în afară de repunerea în situația inițială și chiar cheltuieli însemnate de judecată, trebuie să achite cumulat ratele suspendate, până la ziua reluării contractului.

Transpunerea Directivei creditelor ipotecare în România, prin Ordonanța 52/2016, care are prevederi cu privire la riscul valutar nu a avut aplicabilitate decât pentru contractele încheiate după intrarea în vigoare a ordonanței, astfel încât, deși aceasta arată că debitorii trebuie să obțină informații exacte și detaliate cu privire la consecințele unui contract de împrumut într-o monedă străină și că aceștia, în urma informațiilor primite de la creditori, trebuie să conștientizeze că sunt expuși unor riscuri de schimb valutar care pot duce la dificultăți economice și la imposibilitatea de a rezista la deprecierea monedei în raport cu venitul lor, ea este tardive față de cele mai multe efecte negative și chiar prejudicii suferite de consumatori.

Chiar dacă sunt prevăzute obligații care incumbă creditorilor, prin care aceștia trebuie să dezvăluie fluctuațiile ratei potențiale care includ riscurile implicate, în special în cazul în care debitorii nu primesc venitul într-o anumită valută străină, chiar dacă au apărut între timp destule inițiative de limitare a riscului valutar (inclusiv prin limitarea împrumutului în valută sau limitarea gradului de îndatorare), aceste lucruri nu mai aveau cum sa producă efecte benefice pentru cea mai mare parte a celor care luaseră credite în timpul euforiei împrumutării în valută, uneori cu sume inadecvat de mari fașă de nevoile lor.

O legea a falimentului personal (Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice), îndelung dezbătută, a ajuns să fie promulgată, însă, în momentul actual, nu este operațională, deși, cel mai probabil, ar fi ajutat multe persoane supra îndatorare să nu ajungă pe străzi.

Destul de târziu, adică în noiembrie 2018, băncile au aderat la un nou cod de etică, prin care se angajau să-și ajute clienții cu probleme in rambursarea creditelor, cum este cazul multora cu împrumuturi in franci elvețieni.

Din nefericire pentru un număr încă însemnat de consumatori care mai sunt datori în franci elvețieni, francul continuă să aibă momente de volatilitate, în funcție de circumstanțele de pe piețele lumii sau a circumstanțelor politicii internaționale. Astfel încât, au fost rare perioadele îndelungate de stabilitate (contrar celor afirmate de băncile care au pus pe piață aceste credite) și mult mai rare au fost perioadele de scădere. Dacă la începutul anului 2007, un franc elvețian valora 2.0965 lei, astăzi un franc elvețian valorează 4,4445 lei, de curând resimțindu-se din cauza tensiunilor din Orientul Mijlociu. Mai mult, francul elvețian a atins, pe 15 ianuarie 2020, cel mai ridicat nivel față de euro din ultimii trei ani (aprilie 2017), după ce Statele Unite ale Americii, la începutul acestei săptămâni, au adăugat Elveția pe lista țărilor acuzate de manipulare valutară.

În mod categoric, împrumuturile în franci elvețieni sunt un exemplu despre cât de costisitoare sunt produsele financiar-bancare necorespunzătoare, pentru a căror contractare consumatorii nu au beneficiat de consiliere adecvată. A fost o conjugare de factori nefericiți în tot acest proces: o legislație deficitară, o aplicare laxă a prevederilor și normelor privind protecția și informarea consumatorilor, o lipsă a unei supravegheri stricte a pieței și neluarea în seamă, la timp, a unor semnale care au fost trase de cei care erau în măsură să descifreze riscurile bulei imobiliare și a creditării.

Au fost victime, însă, si de o parte și de alta, consumatorii au fost însă în mod substanțial prejudiciați, unii și-au pierdut locuințele sau bunurile achiziționate, unii au trebuit să plece din țară în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite, iar în cele mai nefericite cazuri s-au destrămat familii și unii chiar au clacat definitiv.

În ceea ce privește băncile, multe dintre ele au avut reputația atât de pătată și chiar bilanțurile atât de împovărate de creditarea iresponsabilă pe care o practicaseră încât au ales să-și lichideze afacerile, lăsând locul altor actori și urma unor experiențe nefaste pe o populație neechipată cu bagajul necesar de educație financiară și neavizată cu privire la ce s-ar putea întâmpla atunci când accesează un credit într-o monedă „sigură și stabilă”.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





5815 vizualizari

  • +8 (14 voturi)    
    Hotie (Joi, 16 ianuarie 2020, 6:50)

    Mirobo [utilizator]

    Nici o banca nu avea in conturi CHF lucru care poate fi verificat oricand,chiar si azi.
    Toate tranzactiiile erau in euro la acea vreme.Dar ca sa mai castige niste bani bancile faceau reconversia din CHF in euro si mai pierdeai inca 1000 de euro minim la o tranzactie de 65k CHF.
    BNR a asistat la pacalirea celor imprumutati fara sa miste un deget.
    • -4 (10 voturi)    
      Ai bagat bani la BIR si Caritas? (Joi, 16 ianuarie 2020, 9:21)

      Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui Mirobo

      Nu! Pentru ca erau o hotie! Atunci de ce voiai de la banca CHF? Dar acum sincer. Nu pot exista decat doua motive:

      1. Banca nu iti dadea credit in altceva. Asta inseamna un lucru simplu: nu meritai credit. Deci daca banca nu iti dadea Lei sau Euro si iti spunea ca nu indeplinesti conditiile, cum naiba sa le indeplinesti in CHF?!?

      2. Era mai avantajos (la data semnarii contractului) pentru tine. Si daca Elvetia nu facea magaria (pe care nici tu si nici banca nu aveati cum sa o anticipati, ce ai fi spus daca venea banca la tine in genunchi ca hai, nene, sa renegociem ca e rau pentru noi. Ce ai fi facut? Luai bancherul de brat si plangeati amandoi in aceeasi batista?

      Deci asa e in viata: lacomia unuia vs lacomia altuia. Dar sa spunem asta fatis, nu sa ne dam drept virgine puritane care sa nu fie atinse nici cu fulgul. E moral? Nu e, fireste! Dar cate lucruri in viata nu sunt morale. Ce facem cu ele, le renegociem? Data viitoare cand mai semnezi un contract cu banca, ia-l in Yeni japonezi. Poate ca ai noroc. Poate ca decide firma la care lucrezi sa inceapa sa te plateasca in Yeni si banca si-o ia!
      • +2 (4 voturi)    
        Nu am bagat bani nicaieri. (Joi, 16 ianuarie 2020, 11:41)

        Mirobo [utilizator] i-a raspuns lui Idi O'Tool

        Articolul si comentariul meu face referire la credit nu la investitii cu caracter speculativ.
        Cand te duci sa imprumuti bani nu esti lacom.
        Esti sarac.
        Si vrei sa obtii un credit bazat pe principii de corectitudine,care trebuiesc asigurate de catre banca bancilor.Atat pentru tine cat si pentru banca.
        Cand ai 1 copil si mai vine 1 nu mai poti sta intr-o garsoniera.
        Creditul a fost acordat pe baza adeverintelor de venit.In cazul meu rata imobilului nu a fost si nici nu este o problema.
        Azi nu mai acorda nimeni credite in valute asa zise exotice.De ce?
        Nu mai faceti acuzatii fara argumente.
        Nu ne cunoastem,discutam idei,principii nu atac la persoane fizice.
        Firma la care lucrez e a mea.
        Zi buna!
        • 0 (2 voturi)    
          Te autocontrazici (Joi, 16 ianuarie 2020, 14:17)

          Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui Mirobo

          1. In nici un caz nu era atac la persoana. Am folosit "tu" in sensul general. Nu imi permit sa fac un atac la persoana cuiva care scrie cu respect. Te rog sa ma ierti daca s-a inteles altfel.

          2. Tu prin ceea ce ai FACUT demonstrezi exact cum oricine trebuia sa faca. Simplu: "In cazul meu rata imobilului nu a fost si nici nu este o problema." si inca "Firma la care lucrez e a mea." - ce inseamna asta? Un om cu capul pe umeri, care isi stie lungul plapumei, care stie ce e un contract, sa il citeasca, sa il interpreteze si inteleaga, sa inteleaga riscurile si beneficiile si, daca nu le intelege, sa aiba un prieten / angajat care sa il ajute. Pe scurt: un bun manager (cel putin pentru sine si apoi pentru altii). TU (acum ca persoana) ai facut credit in CHF? Daca raspunsul este NU, atunci te autocontrazici (adica intreaga ta teorie pentru cei care au facut credite in CHF o aplici la tine exact invers). Daca raspunsul este DA atunci cat timp ratele nu sunt o problema si ti-ai asumat atat beneficiile si riscurile, putem considera ca scrii in mod obiectiv?

          PS: Pe o bere ca raspunsul este NU? Nu ai facut credit in CHF din exact motivele enumerate de tine.

          Cu toata stima.
      • 0 (4 voturi)    
        nu ai dreptate (Joi, 16 ianuarie 2020, 14:55)

        unacare [utilizator] i-a raspuns lui Idi O'Tool

        Intr-o tara cu un guvernator de banca centrala responsabil aceste credite nu ar fi trebuit sa existe.
        Ca nu suntem toti experti in finante. A fost o actiune premeditata la nivel est-european, in principal. S-au imbogatit unii pe spinarea cetateanului pe care nu-l apara nimeni. O hotie pentru care ar trebui sa raspunda si bnr-ul. Dupa ce a iesit scandal au spus ca nu era in atributiile lor ci a celor de la protectia consumatorului. O mizerie. La ANPC apelezi dupa ce s-a intamplat necazul. Dar nu trebuia sa se ajunga aici, Aceste credite nu ar fi trebuit sa existe. Doar bnr-ul putea impiedica asta. Dar n-a facut-o!
        • 0 (2 voturi)    
          Inseamna (Joi, 16 ianuarie 2020, 16:31)

          Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui unacare

          "A fost o actiune premeditata la nivel est-european, in principal"

          Inseamna ca bancile stiau de masura luata de Banca Centrala a Elvetiei in prealabil?
  • +6 (10 voturi)    
    Au fost omise mai multe aspecte, iata doar cateva (Joi, 16 ianuarie 2020, 7:27)

    Fides [utilizator]

    Bancile au inceput sa castige procese dupa ce BNR in colaborare cu bancile au inceput sa tina prelegeri judecatorilor la Sinaia. Nici azi acele protocoale nu au fost facute publice, mai ales ca avocatii bancilor pozau in profesori.
    Bancile au inceput sa faca conversii doar dupa ce au fost castigate procese si mai ale in urma deciziilor luate la curtile de judecata UE. Daca nu erau aceste actiuni in instanta, relax, nu dadeau doi bani pe cei pacaliti. Mai ale ca inselatoria creditarii în franci elvetieni a fost probata de exemplu prin documente interne de catre Raiffeisen Bank. Ce chestie, nu?
    Si ar mai fi multe, dar inchei prin a va aminti cuvintele intelepte ale lui Manole, din 2013, citez: “Clauzele abuzive sunt parte a unor contracte pe care oamenii le-au semnat...
    Intr-un stat de drept, daca semnezi ceva, iti asumi.”
    El si sistemul bancar si-au asumat vreodata victimele facute si destinele distruse?
    P.S.
    Autoarea nu spune nimic despre lupta data pt a trece o simpla lege precum DIP, dar si faptul ca BNR ani de zile traganeaza adoptarea legislatiei la nivel UE, iar cand nu mai are ce face da o lege trantita in favoarea bancilor.
  • +7 (9 voturi)    
    pe scurt a fost asa: (Joi, 16 ianuarie 2020, 9:06)

    loveparade [utilizator]

    niste nesimtiti au tras pe sfoara niste fraieri
    • +2 (8 voturi)    
      Adaug (Joi, 16 ianuarie 2020, 9:23)

      Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui loveparade

      In care atat nesimtitii cat si fraierii au fost lacomi.
    • +1 (3 voturi)    
      Uitasem (Joi, 16 ianuarie 2020, 9:23)

      Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui loveparade

      Iar pe modelul tau vezi ca se muleaza perfect nu numai bancile si clientii ci si elvetienii!
  • 0 (6 voturi)    
    sa ai aparatament de 50mp e lacomie? (Joi, 16 ianuarie 2020, 10:04)

    Dumi_D [utilizator]

    Bancile nu dadeau credite in alta valuta, practic 95% din populatie nu putea sa ia credit in lei sau euro. Banca Nationala a Austriei a interzis creditele in CHF in Austria in acea perioada, ei stiau smecheria. E usor sa faci pe desteptul si sa zici ca lumea a fost lacoma, dar sa iei un apartament de 50 mp pentru tine si familia ta nu cred ca e lcaomie, e vorba de un trai decent. Ce e tragic ca asta ne-a afectat pe toti, piata imobilara din cauza bancilor care au aruncat programul prima casa si creditele scumpe anterior au fost in deserviciul oamenilor, sa nu mai vorbesc de miile de oameni ramasi pe drumuri fara case, mii de copii lasati acasa de parinti, oameni plecati de tot in afara si foarte multi bani care in loc sa intre in economia locala prin consum s-au dus afara prin banci.
    • 0 (8 voturi)    
      Cand nu iti permiti (Joi, 16 ianuarie 2020, 10:22)

      Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui Dumi_D

      Apartament de 50 mp pt tine si familie decat in chf si preturile au luat-o razna, mai poti sta cu chirie un an-doi pana cand piata se reajusteaza. Vezi un trai indecent in asta?
      • +1 (5 voturi)    
        Trai indecent vs. poprire alocatie copiii (Joi, 16 ianuarie 2020, 11:06)

        Fides [utilizator] i-a raspuns lui Idi O'Tool

        Esti in eroare, marea majoritata a celor care nu au mai putut plati ratele au fost executati de banca, fiind scosi in stradda, apartamentele au fost scoase la vanzare (de catre firmele lor de casa, iar aici ar fi mai multe de spus), iar ei s-au trezit cu poprire pe venituri, principalul ramas dupa n ani din credit imobiliar luat fiind semnificativ mai mare ca si valoarea (si datorita penalitatilor) de la inceputul creditului. In unele situatii banca a pus poprire si pe indemnizatia de crestere a copilului si chiar pe alocatia primita de copiii.
        Modul in care s-au comportat bancile si BNR, sub tutela statului (sa nu uitam cine era la butoane) ar merita un film documentar. Oamenii au fost impinsi la extrem, lacomia bancara fiind nestavilita.
        • 0 (4 voturi)    
          Ce am descris eu (Joi, 16 ianuarie 2020, 11:52)

          Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui Fides

          Era un o familie care sta cu chirie si am intrebat daca e un trai indecent. Tu imi scrii de unii cu credite. Eu te intreb cate kile de rosii sa iti pun in sacosa si tu imi raspunzi ca in viziunea lui Kant, doua suruburi.
          • 0 (4 voturi)    
            Aici este diferenta intre teorie si practica (Joi, 16 ianuarie 2020, 12:46)

            Fides [utilizator] i-a raspuns lui Idi O'Tool

            Tu confunzi teoria cu practica. Au fost circa 120.000 de credite in franci elvetieni, iar BNR s-a facut ca ploua. Iar statul de drept roman, sub conducere de dreapta, s-a facut ca ploua.
            • +1 (3 voturi)    
              Eu incerc (Joi, 16 ianuarie 2020, 14:08)

              Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui Fides

              Si ma refer personal, sa aplic teoria si logica in practica. Doar nu ma arunc sa cumpar cand piata creste in mod artificial si irational. Tu insa ai alta parere si ti-o respect: anume ca in viata trebuie procedat si altfel. Ok...
              • 0 (2 voturi)    
                Nivelul pietei a fost dictat si de BNR (Joi, 16 ianuarie 2020, 15:18)

                Fides [utilizator] i-a raspuns lui Idi O'Tool

                Pai si oamenii cu credite ipotecare in CHF au procedat tinand cont de realitatile respective, insa cand banca in cardasie cu BNR (BNR era la curent cu cate credite in CHF se dadeau zi de zi, precum stia si care sunt riscurile) a permis felul acesta de creditare... au cazut in capcana. Urmarile au fost drastice, este suficient sa dai o cautare pe google, sa vezi cati si-au luat zilele.
                • 0 (4 voturi)    
                  Daca BNR stia care sunt riscurile (Joi, 16 ianuarie 2020, 16:37)

                  Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui Fides

                  Inseamna ca orice om stia care sunt. A tainuit BNR-ul riscurile in vreun fel? Iar cand semnezi un contract ti le asumi. Faptul ca ai semnat scuipand in san si facand cruce de trei ori in loc sa te consulti cu cineva tert, care sa nu iti spuna doar viziunea bancii este oarecum problema ta.

                  Cand cumperi o masina nu iti asumi riscurile sa faci accident si sa o pierzi din prima zi?

                  Dar daca oamenii se imbolnaveau? Cui se adresau? ANPCului? Iei credit cu o marja de cateva lui poate chiar un an de incapacitate de plata. Tocmai ca sa nu iti iei zilele.

                  Revin: tot ceea ce scrii este legat de moralitate, asa cum am scris. Da. OK, toata lumea recunoaste: au fost porci. Si? Cu ce schimba asta contractele in derulare?
                  • 0 (4 voturi)    
                    Moralitate? Poate au vrut sa spui ilegalitate (Joi, 16 ianuarie 2020, 18:24)

                    Fides [utilizator] i-a raspuns lui Idi O'Tool

                    Cand unul dintre noi este furat, toti suntem furati. BNR stia de riscuri, era suficient sa scoata creditele in CHF in afara legii - asa cum au facut alte tari din jur. Mai mult la unele tari din jur au intervenit autoritatile si au obligat bancile sa-si reconsidere atitudinea vizavi de refinantare dar si cu privire la clienti. Aici nu e vorba de mila ci de respect, nu distrugi o generatie pt ca tu sa iesi in profit indiferent de consecinte. Pt ca in final de aici vine lacomia bancilor, au dorit sa fie pe plus, insa cand un om este dator si sunat zi de zi de banca, facut in fel si chip, cu imobilul executat, cu poprire pe alocatia copilului, acel om este la un pas de colaps.
                    Cand vinzi contracte nocive ori intesate cu clauze abuzive - este vinovata victima?Frumos viitor va construiti.
    • 0 (0 voturi)    
      Bun (Joi, 16 ianuarie 2020, 11:43)

      Mirobo [utilizator] i-a raspuns lui Dumi_D

      Foarte ok comentariul.Cat se poate de veridic.
      Vecinii isi cunosc obiceiurile cel mai bine!
  • +2 (6 voturi)    
    Complicitatea BNR (Joi, 16 ianuarie 2020, 10:26)

    consumator2 [utilizator]

    Si a lui Manole! Adica niciunul dintre “competentii” din BNR nu stiau de volatilitatea chf si de hotia pusa la punct de bancile care au acordat astfel de credite? BNR a fost principalul vinovat, pacat ca DNA - DIICOT nu a intrat si nu va intra niciodata in aceasta criminalitate organizata!
    • +1 (3 voturi)    
      Nu poate intra (Joi, 16 ianuarie 2020, 16:38)

      Idi O'Tool [utilizator] i-a raspuns lui consumator2

      Pentru ca e doar imorala, nu si ilegala.
  • -1 (3 voturi)    
    wow (Joi, 16 ianuarie 2020, 12:15)

    transpenibilus [utilizator]

    De ce nu ma mira ca toate minciunile propagandei speculantilor in monede exotice apar mere si mereu de la consumator2, Fides, laurentiucat si danc?
    Spekulantule, te pupa Piperea de pe valiza de euro de care v-a muls! Va pupa dulce si senatorul redistribuit la Brasov, migratorul Zamfurt.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by