În luna decembrie 2019, rata şomajului a fost de 3,9%, cu 0,1 puncte procentuale mai mică față de cea înregistrată în luna precedentă (3,9% faţă de 4,0%), transmite joi Institutul Național de Statistică. Rata şomajului la bărbaţi a fost cu 0,8 puncte procentuale mai mare decât la femei, iar numărul şomerilor estimat pentru luna decembrie a anului 2019 a fost de 354.000 de români, mai arată datele INS.
Numărul total de şomeri a cunoscut evoluţii diferite în ultimii 15 ani, fiind influențat de criza din 2009-2011 şi de politicile de ocupare din diverse perioade mai scurte de timp. A urmat apoi o perioadă (2011- 2015) de stabilizare a numărului de şomeri, variaţiile de la un an la altul fiind relativ mici (cu cel mult 35.000 persoane). După anul 2015 numărul şomerilor a înregistrat o scădere continuă şi semnificativă.
Deşi se află în tendinţă de scădere, şomajul în rândul tinerilor (15-24 ani) rămâne ridicat, cu o rată de 16,2% în anul 2018. De asemenea, şomajul afectează, în măsură mai mare, absolvenţii nivelelor inferioare de educaţie (mediu şi scăzut), comparativ cu persoanele care au studii superioare. De exemplu, în anul 2018, rata şomajului pentru persoanele cu studii medii a fost de 4,3%, respectiv 5,8% pentru nivelul scăzut de educaţie valori mult mai mari comparativ cu rata înregistrată pentru şomerii cu studii superioare (2,1%).
De-a lungul ultimului deceniu, persoanele cu studii superioare au avut întotdeauna de suferit cel mai puţin din punct de vedere al ratei șomajului.
Presiunea pe care o exercită şomajul asupra pieţei forţei de muncă se manifestă atât ca nivel şi tendinţă, dar şi ca durată medie în care o persoană nu își găsește un job.
Scăderea din ultimii ani a nivelului şomajului este contrabalansată de o creştere continuă a duratei medii a acestuia. Astfel, după o scădere semnificativă a duratei medii a şomajului în perioada 2005-2010 (cu aproape 10 luni), în ultimii ani valorile acestui indicator manifestă o tendinţă crescătoare (de la 10,7 luni în 2010 la 13,2 luni în 2018).
O situaţie relativ similară în ceea ce priveşte evoluţia duratei medii a şomajului, se înregistrează şi în rândul tinerilor de 15-24 ani. Totuşi, durata medie a şomajului în rândul persoanelor de 15-24 ani este mai mică decât cea calculată pentru populaţia de 15 ani şi peste, fiind direct corelată cu flexibilitatea ridicată a intrării şi ieşirii tinerilor de pe piaţa muncii.
Incidenţa şomajului de lungă durată (ponderea persoanelor aflate în şomaj de un an şi peste în numărul total al şomerilor) a fost, în anul 2018, de 44,1%. Şomajul pe termen lung s-a manifestat mai pregnant în cazul bărbaţilor (47,1% faţă de 38,6% în cazul femeilor) şi în mediul urban (45,0% faţă de 43,2% în mediul rural). În anul 2018, rata şomajului BIM a atins valorile cele mai mari în regiunile Sud-Vest Oltenia (6,4%) şi Sud Est (6,1%), iar cele mai mici în regiunile Nord-Est (2,4%) şi Nord-Vest (2,9%).
- Populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care nici n-au lucrat cel puţin o oră şi nici nu erau şomeri într-o perioadă de referinţă dată, aflându-se în una din următoarele situaţii: erau elevi sau studenţi, pensionari (de toate categoriile) sau erau persoane care desfăşurau numai activităţi casnice în gospodărie; erau persoane întreţinute sau care obţineau venituri, altele decât din muncă. Una dintre caracteristicile nefavorabile ale forţei de muncă din România este aceea că populaţia activă este inferioară -ca pondere - populaţiei inactive din punct de vedere economic, iar această situaţie se menţine pentru întreaga perioadă supusă analizei (2005-2018).
În anul 2018, populaţia inactivă număra 10,5 milioane persoane şi reprezenta 53,6% în totalul populaţiei. 71,0% dintre inactivi aveau vârsta de cel puţin 15 ani. Majoritatea persoanelor inactive (53,0%) aveau domiciliul în mediul urban. Analiza inactivităţii economice a populaţiei pe sexe reflectă un uşor dezechilibru privind neocuparea pe piaţa forţei de muncă a femeilor (în 2018, 58,3% din populaţia inactivă era formată din femei).
- Între persoanele inactive se conturează segmentul populaţiei descurajate, reprezentând 1,3% din totalul populaţiei inactive. În perioada 2010-2018, evoluţia numărului de persoane descurajate a urmat tendinţele înregistrate de populaţia inactivă pentru perioade mai scurte de timp, sub influenţa conjuncturilor macroeconomice. Astfel, în perioada care a precedat criza economică, caracterizată de creştere economică, populaţia descurajată a scăzut treptat, atingând, în anul 2008, un minim (nivelul a scăzut la 41,7% comparativ cu cel înregistrat în 2005). În perioada care a urmat, populaţia descurajată a crescut până în anul 2011, după care s-a plasat pe o pantă de scădere uşoară/stabilizare până în 2015. Anul 2018 marchează o nouă scădere a populaţiei descurajate. Persoanele din grupa de vârstǎ 35-44 ani au fost cele mai afectate, persoanele din acest segment de vârstǎ reprezentând 25,6% din totalul persoanelor descurajate.
0
2
