Les Echos: OMS declară stare de urgență de sănătate publică de interes internațional ● The Guardian: „Planul de pace” al lui Trump: o escrocherie, nu un acord (editorial) ● Sega: Ministrul bulgar de finanţe: Intrăm în zona euro doar cu actualul curs ● La Repubblica: Sondajul Eurispes arată că 15,6% dintre italieni cred că Holocaustul nu a existat niciodată ● Știri pe scurt.

HotNews.roFoto: Hotnews

Les Echos: OMS declară stare de urgență de sănătate publică de interes internațional

Într-o a doua întâlnire de urgență în mai puțin de două săptămâni, experții Organizației Mondiale a Sănătății s-au pus rapid de acord. Aceștia au decis joi seara că extinderea coronavirusului, care a infectat 7.834 de persoane, din care 99% în China, și care e responsabil pentru 170 de decese, a devenit acum o urgență de sănătate publică de interes internațional.

Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, a anunțat decizia după o reuniune la Geneva a comitetului de urgență al organizației. „Cea mai mare preocupare a noastră este posibilitatea ca virusul să se răspândească în țările cu sisteme de sănătate mai vulnerabile[...]. Nu este un vot de neîncredere acordat Chinei", a spus el.

OMS a folosit până acum acest termen (”urgență de sănătate publică de interes internațional”) doar în cazuri rare de epidemii, respectiv gripa porcină H1N1 în 2009, virusul Zika în 2016 sau febra Ebola. Această decizie permite directorului general al OMS să recomande țărilor măsuri de retenție și să coordoneze măsurile preventive la nivel internațional.

Cele 196 de țări semnatare ale Regulamentelor internaționale de sănătate trebuie să „își consolideze și să-și mențină” capacitățile de supraveghere și „să asigure servicii și activități de inspecție și control sistematic pe aeroporturi, porturi și posturi de frontieră pentru a preveni răspândirea virusului.

Terenul fusese pregătit cu grijă. Cu o zi înainte, liderii OMS făcuseră un apel ca întreaga lume să acționeze împotriva acestui coronavirus. Ei tocmai se întorseseră dintr-o misiune expresă în China, în timpul căreia l-au cunoscut pe președintele Xi Jinping. În raportul întocmit în urma vizitei, OMS a lăudat munca ”remarcabilă” pe care autoritățile sanitare chineze o depun atât prin ​​măsurile adoptate pentru a reduce răspândirea pneumoniei virale, cât și prin transparența pe care o demonstrează.

Dacă OMS pare oarecum divizată în chestiunea coronavirusului, asta se întâmplă din cauza presiunilor chineze exercitate asupra instituției. Beijingul face din această problemă una politică dar și una de sănătate și vrea să arate lumii că țara este capabilă să limiteze epidemia. Doar că, cifrele sunt împotriva Chinei. Acolo s-au înregistrat în ultimele douăzeci și patru de ore cea mai mare creștere a deceselor (38) de la începutul crizei, ducând numărul total de decese la 170.

În plus, numărul de cazuri de infecții este estimat acum la 7.700 doar pentru China continentală, în afara Hong Kong-ului. Cincisprezece țări sunt afectate, grupului alăturându-se India și Filipine. În Franța, au fost raportate șase cazuri.

Cu toate acestea, OMS a reamintit joi seară de nevoia de a nu izola China. Și în timp ce sectorul turismului și al transporturilor este unul dintre cele mai afectate de la începutul crizei (Air France, de exemplu, și-a suspendat toate zborurile către China), OMS a estimat că nu a vede niciun motiv pentru a limita călătoriile și comerțul cu China, în ciuda alertei internaționale.

The Guardian: „Planul de pace” al lui Trump: o escrocherie, nu un acord (editorial)

Soluția celor două state a apărut ca rezultat al unei ordini mondiale bazate pe reguli, pe care dl Trump o detestă, întrucât este ostilă puterii pure care ar prefera el

să guverneze afacerile globale.

Planul pentru o pace arabo-israeliană al lui Donald Trump se bazează pe absurditatea conform căreia palestinienii ar putea să accepte un stat doar cu numele. De la acordurile de la Oslo din 1993 a fost alimentată speranța că o „Palestina” ar putea fi creată din cea mai mare parte a Cisiordaniei și Fâșiei Gaza, cu capitala la Ierusalimul de Est. Documentul administrației Trump mimează o asemenea entitate, dar îi reduce dimensiunile și îi mutilează întinderea până la non-existență. El prevede posibilul transfer de localități palestiniene în afara Israelului. Conține o tentativă flagrantă de a-i împiedica pe palestinieni să-și caute dreptatea pentru crimele de război suferite - inclusiv pentru cele încă în curs de desfășurare. Dl Trump se laudă că e un mare negociator de acorduri, oferindu-le palestinienilor investiții de 50 de miliarde de dolari în schimbul drepturilor lor civice și naționale. Însă palestinienii văd un escroc fără nici o intenție de a-și onora promisiunile deșarte.

Această propunere e un cadou pentru ideologii de dreapta din SUA și Israel. Ea pune capăt șaradei conform căreia dl Trump ar putea fi un mediator în conflictul israeliano-palestinian. Benjamin Netanyahu, premierul israelian, are motive întemeiate să considere că vizita sa la Washington e un apogeu al carierei sale. El avertiza cândva că Israelul se va afla într-un pericol letal dacă lângă el va exista un stat palestinian viabil. Indiciile arată că guvernul Netanyahu va vota în câteva zile începerea anexării tuturor colonilor din Cisiordania, dar și a Văii Iordanului. Vechea zeflemea împotriva palestinienilor - anume că ei nu ratează niciodată o ocazie de a rata o ocazie de pace - este cât se poate de inadecvată. Sprijinul fățiș al dlui Trump pentru Israel și afrontul lui la adresa palestinienilor prin realizarea acestui plan îi lasă dlui Netanyahu mână liberă să facă orice dorește.

Pare o tentativă străvezie a dlui Trump de a-l ajuta pe dl Netanyahu - pe care-l așteaptă un proces pentru mituire și fraudă - la viitoarele alegeri israeliene. Cu procedura de destituire desfășurându-se în Senat, dl Trump se ajută și pe el însuși prin acest plan - asigurându-și mobilizarea evanghelicilor pro-israelieni în sprijinul său. Planul Trump are meritul real de a diminua depărtarea dintre situația din teren și eufemismele întrebuințate pentru a o descrie. Israelul controlează teritoriul dintre Iordan și Mediterana. Dacă în regiunea Palestina nu pot fi construite două state viabile, statu-quo-ul va cimenta realitatea statului unic sau a ocupației veșnice.

Tentativa Israelului de a rămâne evreiesc și democratic, în vreme ce controlează un spațiu în care arabii sunt la fel de numeroși ca evreii, ridică o problemă. Trilema este cum să păstrezi o majoritatea evreiască puternică, întreg teritoriul și o democrație deplină. Israelul poate trăi cu asemenea contradicții, atât timp cât dl Trump va permite ca dreptul internațional să fie nesocotit cu impunitate.

Jumătate de veac de ocupație a dus la un sistem instituționalizat de discriminare împotriva palestinienilor. Israelul va profita de faptul că SUA au ignorat rezoluții ale ONU și i-au susținut politicile brutale și ilegale. Dl Trump dorește să creeze o nouă realitate în teren. Fără susținerea palestinienilor, unele state arabe ar putea fi moderat favorabile planului. Soluția celor două state a apărut ca rezultat al unei ordini mondiale bazate pe reguli, pe care dl Trump o detestă, întrucât este ostilă puterii pure care ar prefera el să guverneze afacerile globale. În afara UE, politica externă britanică va deveni ostatica unei asemenea abordări.

Salutarea de către Londra a „propunerii serioase” a dlui Trump este tot atât de deprimantă pe cât era și predictibilă. Propunerile de anexare ale SUA ar trebui respinse, iar ilegalitatea coloniilor israeliene ar trebui reiterată. O pace nu va dura dacă nu vor fi recunoscute relele trecutului. Washington apăra cândva dreptul internațional ca mijloc de gestionare a relaților globale. El promovează acum legea junglei, în care fiecare țară e pe cont propriu. Asistăm la crearea unor vremuri periculoase în lume, nu numai în Orientul Mijlociu. (RADOR)

Sega: Ministrul bulgar de finanţe: Intrăm în zona euro doar cu actualul curs

Bulgaria va adera la zona euro cu cursul actual de schimb - 1.95583 de leva pentru 1 euro - sau nu va adera deloc, ne-a asigurat ministrul bulgar de finanțe, Vladislav Goranov, după discuțiile cu forțele politice reprezentate în Parlament. Cu o săptămână în urmă, guvernanţii au modificat în secret amendamentul la Legea privind Banca Naţională a Bulgariei (BNB), ceea ce a ridicat temeri privind devieri ale cursului de schimb leva-euro şi ar putea duce la o devalorizare a economiilor oamenilor în momentul aderării ţării în zona euro.

Ministrul Goranov a anunțat că s-a ajuns la un acord cu cele mai importante forțe politice, cu excepția Partidului Socialist Bulgar (BSP), ca parlamentul să voteze un acord cu care să dea un „mandat ferm” autorităților bulgare, reprezentate de ministrul finanțelor și guvernatorul BNB, oricare ar fi aceştia, pentru a menține neschimbat cursul de schimb în timpul negocierii cu țările din zona euro. "Dacă nu convenim să intrăm cu acest curs, nu vom intra și ne vom retrage din mecanism”, a spus Goranov.

Decizia, despre care vorbește ministrul finanțelor, a fost depusă și semnată de reprezentanții GERB, Patrioţii Uniţi, Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi şi Volia. Acesta precizează că "atunci când se negociază un curs central leva/euro... ministrul finanțelor și guvernatorul Băncii Naționale Bulgare propun, mențin și votează o poziție pentru un curs central de 1.95583 de leva pentru 1 euro... Republica Bulgaria nu participă la Mecanismul cursurilor de schimb (Exchange Rate Mechanism II) la un curs central între euro și leva.... altul decât cursul central de 1.95583 de leva pentru 1 euro". (RADOR)

La Repubblica: Sondajul Eurispes arată că 15,6% dintre italieni cred că Holocaustul nu a existat niciodată

Începând cu 2004, numărul celor care cred că Shoah-ul nu a existat niciodată a crescut: înainte erau doar 2,7%, astăzi sunt 15,6%. Datele provin din raportul „Italia 2020” realizat de Eurispes. În creştere şi numărul celor care, deși într-o măsură mai puțin răsunătoare, bagatelizează importanţa Holocaustul: de la 11,1% la 16,1%.

Potrivit majorității italienilor, episoadele recente de antisemitism sunt cazuri izolate care nu indică existenţa unei probleme reale de antisemitism în Italia (61,7%). În același timp, 60,6% consideră că aceste episoade sunt consecința unui limbaj răspândit bazat pe ură și pe rasism. Pentru mai puțin de jumătate din eșantionul analizat (47,5%), actele de antisemitism care au avut loc și în Italia sunt semnul unei recrudescențe a fenomenului. Pentru 37,2%, în schimb, sunt exagerări puse în aplicare din provocare sau din glumă.

Persoanele analizate de Eurispes au fost întrebate ce declarații exprimă cel mai bine spiritul politic al majorității italienilor. Afirmaţia potrivit căreia „mulți italieni consideră că Mussolini a fost un mare lider care a comis doar câteva greșeli” (19,8%) se bucură de un „consens discret”. Este urmată de conceptul: „italienii nu sunt fasciști, ci iubesc personalitățile puternice” (14,3%), de „suntem un popor predominant de dreapta” (14,1%), sau „mulți italieni sunt fasciști” (12,8%) și, în sfârșit, „ordinea și disciplina sunt valori mult iubite de italieni” (12,7%). Mai mult de un italian din patru (26,2%) nu împărtășește niciuna dintre opiniile propuse.

Cetățenie și imigrare

Față de 2010, procentul italienilor în favoarea Ius soli "dreptul pământului" a scăzut cu mai mult de zece puncte (de la 60,3% la 50%), în timp ce a crescut semnificativ procentul celor mai rigizi susținători ai lui Ius sanguinis- dreptul sângelui", (de la 10,7% la 33,5%, aproape 23 de puncte). În scădere şi numărul italienilor care susţin dreptul acordării de cetăţenie persoanelor străine născute în Italia, cu condiția să fie educate în școli italiene (de la 21,3% la 16,5%).

Din studiu rezultă că un sfert din italieni au o relație negativă cu imigranții și unul din trei străini sunt văzuți ca o amenințare la adresa identității naționale. Există, de asemenea, o creștere din ce în ce mai mare a concepţiei conform căreia străinii fură munca italienilor și ipoteza prevalentă pentru a combate imigrația ilegală, este „hai să-i ajutăm la ei acasă”. Patru din zece italieni (40,3%) își definesc relația cu imigranții ca fiind „normală”, aproape unul din cinci (19,4%) vorbeşte despre indiferență reciprocă, 14,4% de disponibilitatea reciprocă, în timp ce o zecime consideră că imigranții sunt ostili (10,1%), 8,1% îi văd ca fiind insuportabili, iar 7,7% spun că se tem de ei.

Securitatea

53,2% dintre italieni consideră că trăiesc într-un oraș destul de (44,1%) și foarte (9,1%) sigur; în timp ce, 30,4% își consideră orașul ca fiind puţin (26,3%) sau deloc (4,1%) în siguranță. Raportul „Italia 2020” al Eurispes arată şi faptul că, în primul rând tinerii (cu vârste între 18 - 24 ani) sunt cei care raportează un nivel scăzut de siguranță în orașele în care trăiesc (şi care sunt în general puțin, sau deloc sigure pentru 33,3%). Regiunile din centrul (34,6%) și sudul Italiei (35%) au cel mai mare număr de cetățeni convinşi că trăiesc în orașe nesigure.

Măsurile luate de guvern

Printre măsurile puse în aplicare sau propuse de Guvern, cele mai criticate sunt venitul de cetăţenie, care este perceput de 67,1% de italieni ca fiind o măsură nepotrivită la fel Sugar Tax -taxă pe băuturi zaharoase (67,4%) şi Flat Tax (cota unică de impozitare), dezaprobate de majoritate (62,6%).

În ceea ce privește condițiile economice ale familiilor, deși există semne „ușoare” de redresare, jumătate dintre cetățeni continuă să-şi „pulverizeze” economiile. Potrivit majorității, situația a rămas stabilă în ultimele 12 luni (37,9%), în timp ce 37,5% dintre italieni au observat o deteriorare netă sau parțială. Aproximativ unu din zece cetățeni (14,3%) observă o îmbunătățire.

Grijile italienilor: șomaj, impozite și mediu

După șomaj (56%) și presiune fiscală (39%), protecția mediului este cea de-a treia preocupare a italienilor (37%). Cu toate acestea, doar puțin mai mult de jumătate (53%) din locuitorii peninsulei cumpără produse obținute din materiale reciclate și doar unul din cinci adoptă în mod obișnuit un comportament ecologist. Aceasta este imaginea care rezultă din cel de-al 32-lea raport al Eurispes, în care se reamintește că Italia este cel mai mare producător mondial de bunuri de consum din plastic: 2,1 milioane de tone de plastic sunt folosite în fiecare an pentru ambalare și 76% din acestea pentru sectorul alimentar și cel al băuturilor.

Mass-media şi televiziunea rămân cele mai credibile

Televizorul continuă să rămână cel mai credibil mijloc de informaţie pentru italieni, în timp ce social media nu este considerată de încredere. Televiziunea, ca mijloc de formare a unei opinii de vot, pierde zece puncte în 10 ani, iar un sfert dintre italieni nu se bazează pe mijloacele mass-media.

Aproape trei din zece italieni (28,6%) își exprimă opinia în baza informațiilor pe care le aud la televizor (chiar dacă în 2008 cifra era de 38,3%); în timp ce un sfert (24,6%) nu se bazează pe niciun mijloc, având propriile idei. Puțini se bazează pe social (12,2%), ziare (10,1%), ziare online (8,5%), radio și mitinguri ale candidaților (5,2%). Votul este influenţat în primis de valorile și opiniile personale (32,6%), apoi de situația economică / de muncă (16,8%), de viziunea asupra viitorului (14,8%), de situația familială (10,5%), de tradiția familiei (9,6%) și de opinia rudelor și prietenilor (8,8%).

Fractura dintre sistem și țară "se extinde din ce în ce mai mult, fapt care produce numeroase daune și la nivel economic și pune în discuție însăşi sistemul social”. Aceasta este imaginea prezentată de cel de-al 32-lea raport „Italia 2020” al Eurispes. Președintele Institutului, Gian Maria Fara, trasează o posibilă cale de ieșire: „Este necesar ca politica să poată conta pe bazele reînnoite” și, prin urmare, pe „noua” Constituție. „Ne confruntăm acum cu eșecul creșterii țării, care a devenit structural, cu barbarismul climatului dezbaterii publice, cu litigiile sterile care se reflectă într-un sistem mass-media ce se alimentează mai mult cu elemente distructive decât constructive, cu ineficiența administrației publice, cu fenomenele endemice de corupție, cu ilegalități răspândite, cu iresponsabilitatea substanțială a clasei conducătoare".

"Datele raportului Eurispes sunt alarmante. Din 2004 şi până în ziua de azi, procentul italienilor care neagă Holocaustul a crescut de la 2,7 la 15%. Negaţionismul continuă să tulbure memoria acestei tragedii", a declarat vice-prim-ministrul de interne, Matteo Mauri. "Trebuie să facem mai mult pentru ca teoriile negaţioniste să nu găsească noi consensuri. Este responsabilitatea noastră, a tuturor să nu subestimăm aceste date."(RADOR)

Știri pe scurt

  • Plecarea Regatului Unit din UE devine în fine realitate, după cum consemnează presa internaţională. „Eurodeputaţii britanici şi-au luat adio de la Parlamentul European”, iar „în consiliul statelor membre, microfonul care revenea Regatului Unit a tăcut”, scrie EUobserver. De la Londra, The Times relatează că „eurodeputaţii britanici au fluturat steagul despărţirii”, dar se întreabă dacă nu cumva este doar un „la revedere” şi pe curând. Mai puţin impresionat, The Telegraph face rezumatul celor „47 de ani de tortură ai Marii Britanii” în UE. „Regatul Unit a fost printre primele ţări care a aderat la Uniunea Europeană, dar este prima care se retrage”, notează cotidianul consevator şi opinează că „plecarea a fost doar o chestiune de timp”. În plan concret, The Guardian observă că „Economia britanică se apropie de un punct de cotitură în ajunul ieşirii” din blocul comunitar, pe fondul creşterii încrederii după trei ani şi jumătate de incertitudini ca urmare a votului pentru Brexit, însă „programul strâns de negociere a unui acord comercial ar putea dăuna redresării economiei”, atenţionează publicaţia de pe malurile Tamisei. Oricum, „Marea Britanie nu se poate baza pe o relaţie specială” cu Statele Unite, consideră Financial Times, evidenţiind că, deşi Boris Johnson a înfruntat Washingtonul în privinţa firmei Huawei, premierul britanic are extrem de mare nevoie de un acord comercial cu americanii. Însă, după cum notează Washington Post, „luna de miere dintre Trump şi Boris s-a încheiat”. Deloc entuziasmaţi de ceea ce va urma, scoţienii se pronunţă majoritar, în primul sondaj din ultimii cinci ani, pentru independenţa faţă de Londra, informează The Scotsman. Iar în Irlanda de Nord, care „a votat cu aproape 56% pentru rămânerea în UE, Brexitul a făcut să reapară spectrul unei reveniri a violenţelor iscate de grupurile paramilitare”, atenţionează Le Figaro. Pentru blocul comunitar, Brexitul „va lăsa o gaură financiară de 12 miliarde de euro începând din 2021”, iar „soluţia preconizată este creşterea contribuţiei statelor membre şi în acelaşi timp reducerea unor fonduri din politicile tradiţionale ale UE”, evidenţiază Le Soir. Le Monde este de părere că pentru europeni, Brexitul este o „necunoscută geopolitică”, iar Bruxelles-ul „doreşte să limiteze impactul ieşirii Regatului Unit şi tentaţia acestuia de a juca rolul cavalerului singuratic în plan diplomatic”. În încercarea de a da o notă mai puţin dramatică despărţirii, Die Zeit îşi întreabă cititorii „Ce le place la Marea Britanie”, propunându-şi să găsească „o mie de motive bune pentru a iubi” Regatul Unit şi subliniind că „nu orice relaţie bună are nevoie de un contract de căsătorie”.
  • O altă temă de intensă preocupare în ultimele zile, epidemia cu noul coronavirus se menţine în atenţia presei internaţionale. Din China, agenţia de presă Xinhua relatează că universitatea cea mai prestigioasă a ţării, Tsinghua, este pe punctul de a obţine un vaccin împotriva coronavirusului. Pentru a bloca răspândirea infecţiei, „Rusia îşi închide frontiera cu China”, relatează Financial Times. Ziarele din Italia dau detalii despre nava de croazieră blocată în portul Civitavecchia pe baza suspiciunii că doi din pasagerii vasului ar fi infectaţi, însă agenţia italiană Ansa relatează că primele teste exclud prezenţa coronavirusului la bordul navei cu aproximativ 6.000 de turişti, care făcuse escale la Marsilia, Barcelona şi Palma de Mallorca. Din Franţa, Liberation scrie că Air France îşi suspendă cursele aeriene spre China până în 9 februarie şi că în general „ţările se zbat să-şi protejeze cetăţenii, sporind filtrele”, după cum constată USA Today, în vreme ce New York Times este de părere că „lumea plăteşte preţul dictaturii din China”. Este în orice caz „un test delicat pentru atotputernicul partid comunist chinez”, estimează Le Soir şi punctează că „între cenzură, propagandă şi capacitate puternică de acţiune, partidul ştie că trebuie să-şi păstreze încrederea populaţiei”. Totuşi, după cum scrie Financial Times, deşi „noile virusuri sunt o ameninţare, experţii previzionează că vechiul duşman reprezentat de gripă va fi cel mai mortal”.
  • Presa americană şi nu numai continuă între timp să fie acaparată de meandrele procesului de destituire a preşedintelui Trump. „Prin presiunile exercitate pentru blocarea audierii unor martori, Partidul Republican trimite procesul spre un final rapid”, remarcă New York Times, cu menţiunea că „unii republicani au lucrat agresiv pentru minimalizarea dezvăluirilor făcute de fostul consilier pentru securitate naţională John Bolton”, în vreme ce „avocaţii preşedintelui au argumentat că orice face un preşedinte pentru a fi reales este ‘în interesul public'”. Washington Post îl citează pe avocatul fostului consilier naţional John Bolton, care spune că volumul scris de acesta „nu conţine materiale clasificate”, aşa cum susţine Casa Albă, şi că Bolton „se pregăteşte să fie citat ca martor”. În orice caz, în opinia legislatoarei democrate Nancy Pelosi, preşedinta Camerei Reprezentanţilor şi iniţiatoarea impeachmentului, „Trump nu poate fi exonerat dacă senatorii nu citează martori”, întrucât „nu poţi fi achitat dacă nu treci printr-un proces. Şi nu există un proces fără martori şi documentaţie”, consemnează USA Today. (RADOR)