Comisia Europeană a trimis scrisori de punere în întârziere Ciprului, Ungariei, Țărilor de Jos, Portugaliei, României, Slovaciei, Sloveniei și Spaniei din cauza faptului că aceste țări nu au notificat nicio măsură de punere în aplicare a celei de-a 5-a Directive privind combaterea spălării banilor, se arată într-un comunicat de presă al instituției.
Toate statele membre aveau obligația de a transpune normele cuprinse în cea de-a 5-a Directivă privind combaterea spălării banilor până la 10 ianuarie 2020.
Comisia regretă faptul că statele membre în cauză nu au transpus directiva la timp și le încurajează să facă acest lucru de urgență, ținând seama de importanța acestor norme pentru interesul colectiv al UE. În absența unui răspuns satisfăcător din partea statelor membre respective în termen de 2 luni, Comisia poate decide să le trimită avize motivate (vezi spre finalul articolului ce înseamnă asta).
Potrivit legislației europene, statele membre ar trebui să înființeze registre ale beneficiarilor reali pentru entitățile corporative și alte entități juridice până la 10 ianuarie 2020 și pentru fiducii și construcții juridice similare până la 10 martie 2020. Registrele centrale ar trebui să fie interconectate prin intermediul platformei centrale europene până la 10 martie 2021. Statele membre ar trebui să instituie mecanisme centralizate automatizate care să permită identificarea titularilor conturilor bancare și de plăți și ai casetelor de valori până la 10 septembrie 2020.
Conform documentului, infractorii mută veniturile ilicite prin numeroși intermediari financiari pentru a evita detectarea. În consecință, este important să se permită instituțiilor de credit și instituțiilor financiare realizarea unui schimb de informații nu numai între membrii grupului, ci și cu alte instituții de credit și instituții financiare, cu respectarea adecvată a normelor privind protecția datelor în conformitate cu dreptul intern.
Statele membre ar trebui să asigure o supraveghere eficientă și imparțială a tuturor entităților obligate, de preferință de către autoritățile publice prin intermediul unei autorități naționale de reglementare sau de supraveghere separate și independente.
În preambulul directivei se menționează că încrederea investitorilor și a publicului larg în piețele financiare depinde în mare parte de existența unui regim de informare precisă care să asigure transparență în ceea ce privește beneficiarii reali și structurile de control ale entităților corporative și ale altor entități juridice, precum și ai anumitor tipuri de fiducii și ai altor construcții juridice similare. Prin urmare, statele membre ar trebui să permită accesul la informațiile privind beneficiarii reali într-un mod suficient de coerent și de coordonat, stabilind norme clare privind accesul publicului, astfel încât părțile terțe să fie în măsură să verifice, în întreaga Uniune, care sunt beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice, precum și ai anumitor tipuri de fiducii și ai construcțiilor juridice similare.
Cardurile preplătite de uz general prezintă utilizări legitime și constituie un instrument care contribuie la incluziunea socială și financiară. Cu toate acestea, cardurile preplătite anonime sunt ușor de utilizat pentru finanțarea atacurilor și a logisticii teroriste. Prin urmare, este esențial să se împiedice accesul teroriștilor la aceste mijloace de finanțare a operațiunilor lor, prin reducerea suplimentară a limitelor și a sumelor maxime pentru care li se permite entităților obligate să nu aplice anumite măsuri de precauție privind clientela prevăzute de Directiva (UE) 2015/849. Așadar, ținând cont de nevoile consumatorilor în ceea ce privește utilizarea instrumentelor preplătite de uz general și neîmpiedicând utilizarea acestor instrumente pentru promovarea incluziunii sociale și financiare, este esențial totodată să se reducă pragurile existente pentru cardurile preplătite anonime de uz general și să se identifice clientul în cazul tranzacțiilor de plată la distanță, dacă valoarea tranzacției depășește 50 euro.
Cu toate că utilizarea cardurilor preplătite anonime emise în Uniune este în esență limitată doar la teritoriul Uniunii, acest lucru nu este întotdeauna valabil pentru cardurile similare emise în țări terțe. Prin urmare, este important să se asigure că utilizarea în Uniune a cardurilor preplătite anonime emise în afara Uniunii este permisă numai în cazurile în care se poate considera că acestea respectă cerințe echivalente cu cele prevăzute în dreptul Uniunii. Regula respectivă ar trebui pusă în aplicare în deplină conformitate cu obligațiile Uniunii în ceea ce privește comerțul internațional, în special cu dispozițiile Acordului General privind Comerțul cu Servicii.
Ce se întâmplă dacă România nu trimite un răspuns satisfăcător
Conform Comisiei Europene, dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispozițiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislația UE, Comisia poate iniția o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială:
• Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare de la țara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
• Dacă ajunge la concluzia că țara nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza legislației UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislației UE. Avizul conține motivele pentru care Comisia consideră că țara respectivă încalcă legislația UE, precum și solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
• Dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curții de Justiție. Majoritatea cazurilor sunt soluționate înainte de a fi aduse în fața Curții.
• Dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispozițiilor directivei, Comisia poate solicita Curții să aplice sancțiuni.
• Dacă hotărârea Curții stabilește că statul a încălcat legislația UE, autoritățile naționale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curții.
Dacă, în ciuda hotărârii Curții, statul membru tot nu remediază situația, Comisia poate retrimite cazul la Curtea de Justiție.
La a doua trimitere a cazului la Curtea de Justiție, Comisia propune Curții să impună sancțiuni financiare, sub forma unei sume forfetare și/sau a unei plăți zilnice.
Sancțiunile sunt calculate ținând seama de:
• importanța normelor încălcate și impactul încălcării asupra intereselor generale și private
perioada în care nu a fost aplicată legislația UE
• capacitatea țării de a plăti (amenzile trebuie să aibă un efect disuasiv)
Suma propusă de Comisie poate fi modificată de către Curte în hotărârea sa.
0
1
