Financial Times: Jaguar Land Rover își aduce componentele din China cu avionul pentru a evita închiderea fabricilor din UK ● Les Echos: Graba nebună cu care se aruncă japonezii pe datoria Franței ● Cum și-a pierdut Matteo Salvini aura de invincibilitate ● Kathimerini: Ministru cipriot: România, ţara din care vin miresele cetăţenilor din Asia/Stop falşilor studenţi şi căsătoriilor fictive ● The New York Times: Huawei câştigă teren în disputele din Europa iar SUA caută să găsească alternative

HotNews.roFoto: Hotnews

Financial Times: Jaguar Land Rover își aduce componentele din China cu avionul pentru a evita închiderea fabricilor din UK

Sir Ralf Speth, directorul executiv al celui mai mare producător auto din Marea Britanie, a declarat că fabricile sunt „în siguranță pentru această săptămână” și săptămâna următoare, dar se confruntă cu dificultăți în aprovizionarea cu piese provenind din China în săptămânile următoare, ceea ce reprezintă „un risc în privința producției”.

"Aducem piesele cu valiza din China în Marea Britanie doar pentru a ne asigura că le avem", a spus el, adăugând că săptămâna trecută companiei îi lipseau 38 de componente cheie.

Transportul aerian al pieselor este mai rapid decât transporturile de marfă pe mare, dar e mai scump și e posibil doar în volume mult mai mici decât au nevoie în mod normal producătorii de automobile.

JLR este cea mai recentă companie care a apelat la un asemenea procedeu din cauza perturbării lanțului de aprovizionare, producătorul de smartphone-uri Samsung aducând și el pe cale aeriană componentele electronice din China către fabricile sale din Vietnam.

Producătorul auto, care are trei fabrici în Marea Britanie, se alătură unei liste din ce în ce mai mari de producători auto care avertizează că lanțurile de aprovizionare sunt afectate de coronavirusul mortal care s-a răspândit în întreaga lume de la Wuhan și a ucis aproape 1.900 de oameni.

La începutul lunii februarie, Fiat Chrysler a declarat că una dintre fabricile sale europene va fi forțată să oprească producția în câteva săptămâni, deoarece are probleme cu furnizarea pieselor de bază de la furnizorii chinezi. Toyota, Hyundai, Volvo și PSA, proprietarul companiei Peugeot, sunt printre producătorii auto care au dezvăluit că coronavirusul riscă să facă acest lucru. Hyundai și Nissan și-au închis fabricile din Coreea de Sud.

„Dacă ne lipsește o componentă critică, ar putea exista un risc pentru întreaga producție globală”, a spus Sir Ralf jurnaliștilor în cadrul unui eveniment media. El a spus că au fost create echipe speciale pentru a gestiona și monitoriza situația, dar „nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla în viitor”. JLR urmează să repornească producția în China săptămâna viitoare, dar directorul executiv a avertizat că situația este „într-adevăr critică”.

Directorul executiv al JLR, care se va retrage din poziția sa în septembrie, a adăugat că vânzările de mașini în China au fost inexistente. "Nimic nu se întamplă acolo ... vânzările sunt egale cu zero."

Vorbind în cadrul aceluiași eveniment, Guenter Butschek, directorul executiv al companiei-mamă JLR Tata Motors, a declarat că compania va putea opera în februarie și începutul lunii martie, dar cererea de componente nu a fost acoperită pentru toată luna martie. El a adăugat că „cea mai mare problemă este cea logistică” și dificultatea de a scoate componente din China.

Les Echos: Graba nebună cu care se aruncă japonezii pe datoria Franței

Când, în 16 iunie 2015, pe piața datoriei franceze au apărut mișcări suspecte, traderii de la Agence France Trésor (AFT) au simțit transpirații reci pe spate. Întrebarea care bântuia coridoarele de la Bercyera dacă investitorii japonezi încercau să scape de obligațiunile emise de statul francez, mai ales că atunci se discuta aprins despre ipoteza unei ieșiri a Greciei din zona euro, lucru care ar fi generat haos pe piața obligațiunilor.

Pentru agenția responsabilă cu împrumuturile făcute în numele statului, japonezii au fost mult timp un client prioritar. AFT îi tratează pe acești investitori cu o atenție deosebită și își trimite în mod regulat reprezentanții în Arhipelag. Motivul este simplu: marile instituții japoneze, cum ar fi fondul de pensii guvernamental GPIF (cel mai mare din lume), investesc enorm în obligațiunile străine, în special în cele franceze. Conform estimărilor de la Nomura, Japonia ar deține în total aproximativ 200 de miliarde de euro în obligațiuni tricolore, cea mai mare parte a acestora fiind obligațiuni guvernamentale. Nu există o cifră oficială actualizată cu privire la cine și cât deține din datoria țării, dar este sigur că Franța, care împrumută sume uriașe - în jur de 200 de miliarde de euro în fiecare an -, are nevoie de sprijinul unor investitori stabili cum sunt niponii. Comportamentul lor are o influență directă asupra dobânzilor.

Dacă loialitatea japonezilor a fost pusă la încercare chiar înainte de alegerea lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din 2017, lucrurile au revenit la normal acum. Anul trecut, japonezii au demonstrat chiar un apetit deosebit de puternic pentru titlurile datoriei franceze. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor pe anul 2019, investitorii japonezi au cumpărat peste 29 de miliarde de euro în obligațiuni suverane emise de Franța, cea mai mare sumă din ultimii cinci ani. Datoria publică a Hexagonului a fost a doua cea mai căutată de Japonia, după cea a Statelor Unite (72 de miliarde de euro deținute de japonezi).

Acest entuziasm poate fi explicat în special prin randamentul foarte bun pe care îl oferă aceste titluri în comparație cu împrumuturile japoneze sau chiar cele ale datoriei germane, care are rate negative pe majoritatea scadențelor. Chiar dacă nu are un rating de credit la fel de bun ca bondul german, „hârtiile” franceze sunt foarte lichide, adică ușor de vândut și de cumpărat în orice moment. Un activ incontestabil în ochii investitorilor.

Va continua această tendință favorabilă? Echipele AFT vor continua, fără îndoială, ofensiva de seducție a Arhipelagului. Eforturile lor ar putea fi cu atât mai importante, deoarece fondul de pensii GPIF - care gestionează peste 1,5 trilioane de dolari - ar trebui să crească cota alocată obligațiunilor străine. "Este probabil ca GPIF să crească în portofoliul său ponderea titlurilor de creanță externă de la 15% la aproximativ 20%", estimează analistii la Nomura.

Alte articole din Les Echos:

Cum și-a pierdut Matteo Salvini aura de invincibilitate

Matteo Salvini a ieșit slăbit după eșecul partidului său la alegerile din Emilia-Romania. Criticile la adresa sa au început să se înmulțească, inclusiv în propria tabără. Fără a pune la socoteală concurența altor partide de dreapta care încearcă să profite de această pasă proastă pentru a surclasa Liga.

Marșul asupra Romei al lui Matteo Salvini s-a oprit în Emilia-Romania. Cucerirea acestui bastion istoric al stângii pentru a putea grăbi prăbușirea guvernului trebuia să fie o plimbare lejeră care să îi deschidă larg porțile puterii. Salvini a comis însă greșeala de a personaliza excesiv un scrutin pe care l-a transformat într-un veritabil referendum. Prin aceste alegeri, liderul Ligii nu a pierdut doar ocazia de a deveni președinte al Consiliului de Miniștri, ci și aura de invincibilitate. Aceea de «om forte» care, în doi ani, a obținut victoria în șapte alegeri regionale consecutive și a adus Liga la rangul de prim partid al țării, cu circa 30% opinii favorabile.

Va fi nevoie de (mult mai) mult pentru ca el să piardă cârma dreptei, pe care o ține cu o mână de fier. Totuși, în interiorul propriei familii politice, sunt tot mai mulți cei care doresc să-l vadă debarcat. Acum este criticat în mod deschis, așa cum o face Umberto Bossi, fondatorul Ligii dat la o parte de Matteo Salvini, care crede că susținătorii Ligii suferă de când aceasta a devenit națională. Mizarea pe naționalism ar fi o strategie perdantă. Această politică și-a arătat limitele în cucerirea Sudului, atât de disprețuit timp de decenii.

Concurența celor de la «Fratelli d'Italia»

În Calabria, cu ocazia scrutinului regional care a avut loc în aceeași zi cu cel din Emilia Romania, candidata partidului muribund al lui Silvio Berlusconi, Forza Italia, s-a plasat pe primul loc. Liga, care obținuse aici 23% din voturi la europarlamentarele din 2019, abia a obținut 12%. Cu doar un punct în fața celor de la Fratelli d'Italia, partidul post-fascist în ascensiune constantă. Insignifiant la alegerile legislative din 2013, cu 1,9%, depășește deja 11% în sondaje în acest moment. Liderul său naționalist, Giorgia Meloni, promotor al unui protecționism economic exacerbat, se prezintă deja ca un interlocutor privilegiat al mediilor suveraniste europene și internaționale. Pe data de 3 februarie, Meloni deschidea la Roma așa-numita National Conservatism Conference, reuniunea anuală a fundației Edmund Burke ce dorește să contribuie la apariția unei elite conservatoare. A doua zi, își lua zborul spre Washington și National Prayer Breakfast, influentul eveniment religios organizat în fiecare an de deputații și senatorii americani în prezența lui Donald Trump.

Toate acestea au declanșat comentarii în presa italiană referitoare la dorința Giorgiei Meloni de a-l detrona pe Matteo Salvini de la conducerea dreptei italiene. Ea dorește să își facă auzită vocea și refuză rolul de figurant în prezența liderului Ligii. Ocaziile nu vor lipsi: urmează alte scrutine importante primăvara viitoare. Locuitorii din Campania, Liguria, Marche, Puglia, Toscana și Veneția vor fi convocați la urne. Giorgia Meloni are deja intenția de a profita de acest moment de slăbiciune a lui Matteo Salvini pentru a-și impune candidații în regiunile sudice.

Seducerea tinerilor

Totuși, Liga nu a fost învinsă la nivel național, unde deține în continuare o treime din electorat. În caz de alegeri legislative anticipate, coaliția partidelor de dreapta va triumfa, cu peste 45% din sufragii. Formațiunea lui Silvio Berlusconi, cu aproape 6%, este deja prea slabă, și Giorgia Meloni nu este încă suficient de puternică pentru a revendica direcția taberei conservatoare. Și în ciuda eșecului Ligii în Emilia-Romania, Matteo Salvini poate reuși performanța de a-și vedea partidul prezent într-o regiune în care până de curând nu exista. Liga a trecut de la 19,4% la alegerile regionale din 2014 la 32,1% în 2020. Aleșii săi sunt deja solid înrădăcinați în zonele rurale și în centrele urbane.

«Nu mă simt învins și, când pierd, energia mea este dublă», le-a spus Matteo Salvini celor care îi anunțau deja declinul, înainte de rezultatele finale din Emilia-Romania. «Va trebui să așteptăm cel puțin 20 de ani pentru a mă vedea epuizat». Pentru a dovedi acest fapt, a început un nou tur al Italiei, cu o primă deplasare la Palermo.

Faptul că nu își recunoaște în mod public eșecurile nu înseamnă că nu trage învățăminte. Pentru a depăși plafonul magic de 33%, trebuie să seducă tineretul și clasa de mijloc, care acum îi sunt ostile. Așa că a început să abandoneze diatribele împotriva Europei și amenințările cu ieșirea din Zona Euro, care speriau electoratul moderat.

«Punctul său forte este transversalitatea sa, care amestecă pozițiile de dreapta pe teme ca securitatea și imigrația și pozițiile de stânga pe teme ca pensiile» - explică politologul Marco Valbruzzi, de la Universitatea Bolonia. Criza Mișcării 5 Stele este cea a populismului post-ideologic care dorește să transgreseze vechile categorii dreapta-stânga. Populismul nu a murit, dar după revenirea bipolarismului stânga-dreapta, se colorează din nou din punct de vedere politic. Cel de dreapta este în continuare eficace în opinia publică», subliniază Valbruzzi.

Drumul lui Matteo Salvini este presărat cu obstacole, dar este departe de a fi închis.(RADOR)

Kathimerini: Ministru cipriot: România, ţara din care vin miresele cetăţenilor din Asia/Stop falşilor studenţi şi căsătoriilor fictive

Schimbări în cadrul legislativ cu privire la căsătoriile civile şi noi criterii cu privire la admiterea studenţilor din ţări terţe în colegiile din Cipru.

În topul listei de priorităţi ale Ministerului de Interne din Cipru se află combaterea fluxurilor migratorii, iar ministrul Nikos Nouris se arată decis să ia măsuri pentru combaterea cazurilor "solicitanţilor de azil" a căror viaţă nu este în pericol şi, prin urmare, sunt caracterizaţi drept migranţi economici. Într-un interviu pentru ziarul nostru, ministrul de interne spune că, pe lângă eforturile care se fac pentru problemele venite din partea de nord a insulei (ocupată de Turcia n.trad.), atenţia este îndreptată si asupra cazurilor de persoane din ţări terţe care vin legal în Cipru şi apoi solicită azil.

Astfel de cazuri au fost identificate în domeniul învăţământului, cu implicarea unor colegii. Ministrul de interne spune cu subînţeles că ştie despre activitatea unor colegii, pe care le-a caracterizat drept incubatoare de solicitanţi de azil. Acţiuni similare sunt întreprinse de Ministerul de Interne şi împotriva căsătoriilor fictive încheiate în Cipru de bărbaţi din Asia pentru ca aceştia să obţină drept de şedere pe teritoriul european. Aici, după cum se dezvăluie, există reacţii din partea României, ţara de provenienţă a mireselor. În cadrul mai general al problemei migraţiei, Ministerul de Interne va construi un nou spaţiu de cazare de tip închis care va putea găzdui 500 de persoane.

"Incubatoarele"

Atenţia Ministerului de Interne faţă de cazurile care au tangenţă cu reţele de traficanţi rezultă din radiografia realizată asupra structurii fluxurilor migratorii. Pe baza datelor prezentate de Nikos Nouris, „în 2019, am avut aproximativ 13.000 de solicitanți de azil în Republica Cipru. 7.500 de cazuri provin de pe linia de separare (de teritoriile ocupate de Turcia din nordul insulei n. trad.), aproximativ 500 vin de pe mare și există un număr mare de solicitanți de azil din țări terțe care sosesc legal în Cipru". În categoria modalităţilor legale de intrare pe teritoriul Ciprului intră candidaţii la admiterea la diverse colegii şi căsătoriile fictive. L-am întrebat pe ministrul de interne dacă informaţiile şi datele aflate în posesia sa vizează toate colegiile sau doar o parte din acestea, iar el a spus: "Nu voi vorbi despre cifre. Ceea ce vreau să spun este că anul trecut au depus cerere de azil 2.000 de studenţi proveniţi de la colegii. Au venit în Cipru pentru că nu li se cere viză sau o obţinuseră ca studenţi şi la sfârşitul primului an în loc să înceapă al doilea an, aleg metoda depunerii cererii de azil". În acest punct, Nouris a clarificat intenţiile guvernului şi ale lui însuşi. "Doresc să transmit un mesaj clar: pentru studenţii care aleg să depună cerere de azil fără a fi justificată, cererea va fi respinsă. Am respins o grămadă de cereri, nu voi aproba nici măcar una". Datele existente l-au determinat pe Nikos Nouris să se întâlnească cu Asociaţia Colegiilor. "Cei care trebuie să fie îngrijoraţi sunt cei care au făcut din anumite colegii incubatoare de solicitanţi de azil", a subliniat el.

Mirese din România

Căsătoriile fictive sunt o altă metodă care, potrivit ministrului cipriot de interne, este utilizată pentru obţinerea azilului în Cipru. "Am procedat la modificarea legislaţiei referitoare la căsătoriile civile. Vom finaliza în următoarele câteva zile unele amendamente şi vom trimite la parlament anumite modificări cu privire la legea căsătoriilor pentru a împiedica acest fenomen care astăzi evoluează într-o mare problemă şi nu face cinste Republicii Cipru. Avem deja sesizări serioase de la guverne europene, în special din România, o ţară din care, se pare, provin miresele care se căsătoresc în principal cu cetăţeni din Asia", mai spune Nikos Nouris în interviul acordat ziarului nostru.

Un nou centru de găzduire

Ministerul de Interne acţionează în paralel şi în direcţia rezolvării situaţiilor existente, creând un nou centru de găzduire lângă cel existent la Kokkinotrimithia. Noul centru va avea o capacitate de 500 de persoane, estimându-se că cheltuielile de funcţionare a lui se vor ridica la 2 milioane de euro pe an. "Centrul va fi de tip închis, pentru a se putea conforma politicii repatrierilor, condiţie impusă de FRONTEX. Nu vom păstra oameni acolo, ci îi vom găzdui. Ni s-a spus în mod categoric că pentru ca FRONTEX să ne poată ajuta în problema repatrierilor, este nevoie să-i convingem că avem spaţii care să poată, numeric şi cantitativ, să-i găzduiască pe solicitanţii de azil".(RADOR)

The New York Times: Huawei câştigă teren în disputele din Europa iar SUA caută să găsească alternative

Germania pare hotărâtă să urmeze exemplul Marii Britanii, permiţând producătorului chinez să-şi impună reţelele de ultimă generaţie în pofida ultimelor apeluri lansate de Statele Unite.

În general, campania de anvergură mondială a Americii pentru a-şi împiedica aliaţii cei mai apropiaţi să apeleze la serviciile Huawei, gigantul chinez al telecomunicaţiilor, întru lansarea ultimei generaţii de telecomunicaţii mobile, a eşuat, o serie de lideri străini respingând public argumentul Statelor Unite potrivit căruia această firmă ar reprezenta o ameninţare de neimaginat la adresa securităţii.

Marea Britanie a calificat deja drept ratate eforturile Administraţiei Trump, prezicând că oficialii nu vor lua în seamă ameninţarea potrivit căreia orice ţară care acceptă compania Huawei printre reţelele sale de telecomunicaţii va fi exclusă din schimbul de informaţii. Cu excepţia unei conversaţii telefonice încordate între preşedintele Trump şi premierul Boris Johnson, Marea Britanie nu pare să renunţe la decizia de a permite companiei Huawei să aibă un acces limitat la reţelele sale, acces care, potrivit britanicilor, va fi totuşi riguros supravegheat.

Germania pare acum şi ea să opteze pentru acelaşi drum în pofida neîncetatelor ameninţări lansate de secretarul de stat Mike Pompeo, de secretarul apărării, Mark T. Esper, şi de alţi oficiali americani cu ocazia unei reuniuni pe teme de securitate organizate la München, la sfârşitul săptămânii trecute.

În discursurile publice şi în conversaţiile private, dl Pompeo şi dl Esper au continuat să evidenţieze pericolele pe care le-ar implica accesul firmei chineze la reţele care asigură nişte comunicaţii extrem de delicate, cei doi subliniind că asta i-ar oferi guvernului chinez capacitatea de a spiona - sau, în cazul unui conflict - chiar de a întrerupe comunicaţiile respective. Ei au avertizat că riscurile în materie de securitate sunt atât de mari, încât Statele Unite nu vor mai putea să schimbe informaţii cu nicio ţară ale căror telecomunicaţii folosesc firma Huawei.

"Dacă ţările optează pentru Huawei, asta ar putea periclita întregul schimb de informaţii despre care tocmai am discutat, alianţa ar putea fi subminată sau măcar relaţiile noastre cu ţara respectivă", le-a spus dl Esper reporterilor, sâmbăta trecută. Şi totuşi, oficialii simt că, în Europa, valul lor de avertismente îşi pierde rezonanţa, astfel încât administraţia îşi schimbă abordarea. Acum, Statele Unite vor să pună la zid firma Huawei lipsind-o de accesul la tehnologia americană de care are nevoie şi încercând să înjghebeze o alternativă americano-europeană care să-i facă o concurenţă.

Conflictul cu Huawei e doar o parte a unei bătălii mai mari între SUA şi China, având în vedere că Washingtonul încearcă să reţină influenţa şi forţa Beijingului ca să se asigure că cea de-a doua mare economie a lumi nu va ajunge să deţină nişte industrii de înaltă tehnologie care i-ar putea întări capacitatea economică şi militară. În această luptă se înscriu şi telecomunicaţiile de ultimă generaţie pe care le oferă Huawei, cunoscute sub genericul 5G. Aceste reţele ultrarapide vor controla telecomunicaţiile, infrastructura de mare importanţă şi, cel mai îngrijorător pentru oficialii americani, "internetul unei aparaturi" care controlează deja fabricile, vehiculele autonome şi operaţiunile de zi cu zi ale bazelor militare.

În absenţa unei strategii americane coerente, un grup format din importante firme de telecomuicaţii mobile, s-a gândit la o altă soluţie prin care companiile să poată contracara firma Huawei. Grupul pledează pentru un design comun de software şi hardware care să poată gestiona reţelele 5G - o idee care a câştigat teren printre unii politicieni americani din domeniu. Un asemenea sistem ar permite companiilor mai mici să-şi fabrice individual piese prin care să se poată conecta între ele, punând astfel capăt dominaţiei Huawei de pe piaţă. Într-un discurs, procurorul general William Barr a dclarat că ideea e "iluzorie".

Propunerea a avut însă priză printre alte personalităţi de la Washington şi din administraţie. În ianuarie, doi importanţi congresmeni, şeful comisiei din senat pentru activitatea serviciilor de informaţii, Richard M. Burr, un republican din Carolina de Nord, şi Mark Warner, un democrat din Virginia, au prezentat o lege prin care se oferă $750 milioane pentru cercetări şi perfecţionare a unui astfel de sistem. Potrivit aceleiaşi legi, alte $500 de milioane sunt alocate în vederea "accelerării adoptării unei asemenea aparaturi de siguranţă la nivel mondial".

Larry Kudlow, directorul Consiliului Naţional Economic, a declarat recent în The Wall Street Journal că Statele Unite sprijină eforturile care ar face ca aparatura software să poată bloca firma Huawei.(RADOR)