Iana este vânzătoare la unul dintre magazinele din Capitală. E divorțată de 3 ani și are de crescut doi copii, iar pe pensia alimentară a ”fostului” nu se poate baza. Așa că i-a cerut șefei să-i dea și ture în weekend pentru că are nevoie de bani. Iana este unul din cele peste 4,2 milioane de români care lucrează și sâmbăta, potrivit datelor furnizate miercuri HotNews.ro de către Institutul Național de Statistică.

HotNews.roFoto: Hotnews

Iana recunoaște că munca din weekend își are părțile bune dar și mari inconveniente. ”Câștig mai mult și am bani cât să-mi pot crește mai bine copiii”, spune ea într-o discuție cu reporterul HotNews.ro. De cealaltă parte, îmi petrec mai puțin timp cu copiii decât mi-aș dori și ajung acasă frântă de oboseală și cu nervii întinși la maxim. La casa de marcat îți vin tot felul de clienți- unii băuți, alții nervoși că au stat la coadă, alții nehotărâți cu ce vor să cumpere- și cu toți trebuie să vorbești frumos. Dacă mai ai norocul și cu o șefă de magazin mai dură, când ajungi acasă nu mai vrei nici mâncare nici nimic altceva decât să dormi. Dar nu ai cum, că sar picii pe tine să te joci cu ei”, spune Iana.

Potrivit datelor oficiale, sâmbăta lucrează în România 4,2 milioane de persoane. Cei mai mulți sunt din grupa de vârstă 35-44 de ani (1,12 milioane) urmați de cei din grupa de vârstă 45-54 de ani (pițin peste un milion). De notat că numărul românilor de peste 55 de ani care lucrează și în weekend este mai mare decât cel al tinerilor de sub 24 de ani care muncesc sâmbăta sau duminica.

Costel Spânu este taximetrist ”la plan”. Trebuie să predea zilnic o sumă de bani la casieria firmei. Nu-l omoară nimeni dacă duce banii la două zile, dar important e să fie toți, să nu lipsească niciun leu. Sâmbăta și duminica iese la muncă pentru că toți banii îi rămân lui. ”Faci bani în funcție de cât timp petreci în stradă. Dacă stai 9-10 ore pe zi pleci acasă cu 100 de lei, banii tăi. Dar au fost și zile în care n-am făcut planul și a trebuit să ies în weekend ca să acopăr lipsa. Nu ne omorâm cu lucrul în taximetrie, așa e. Dar nici nu stai cu ai tăi în singurele zile în care poți să faci asta. Că de luni până vineri fiecare e cu ale lui. Abia sâmbetele sunt pentru familie, dar nu și pentru mine”, spune Costel.

  • Munca atipică se referă la activitatea principală desfăşurată seara (începând cu orele 18,00), noaptea (începând cu orele 22,00), sâmbătă, duminică, precum şi la activitatea desfăşurată în schimburi. În anul 2018, 4,669 mil. persoane au lucrat, frecvent sau doar ocazional, în perioade atipice ale zilei sau săptămânii de lucru (seara, noaptea, sâmbăta sau duminica) reprezentând 53,7% din totalul populaţiei ocupate. Dintre acestea, 74,1% aparţineau grupei de vârstă 25-54 ani, 58,9% erau de sex masculin, 52,5% locuiau în mediul rural şi aproape o treime (31,5%) lucrau în sectorul agricol.
  • Cel mai des întâlnite forme de muncă atipică au fost lucrul seara (începând cu orele 18:00) şi în zilele de sâmbătă (60,0% şi respectiv, 90,1% din totalul persoanelor care au desfăşurat muncă atipică). Persoanele care au lucrat pe timpul nopţii (începând cu orele 22:00) au reprezentat 23,5% din totalul populaţiei ocupate care a desfăşurat muncă atipică iar cele care au lucrat în zilele de duminică 48,0%. În sectorul neagricol, 47,4% dintre persoanele ocupate au desfăşurat muncă atipică, în sectorul agricol, procentul fiind de 75,8%.

  • Puţin peste un sfert dintre salariaţi (28,3%) au lucrat în schimburi; din totalul acestora, 69,8% locuiau în mediul urban, 53,7% erau de sex masculin, 29,5% aparţineau grupei de vârstă 35-44 ani, iar 6,2% erau tineri (15-24 ani). Persoanele salariate care au lucrat în schimburi deţineau ponderi semnificative în totalul salariaţilor din următoarele activităţi ale economiei naţionale: hoteluri şi restaurante (55,7%), activităţi de servicii administrative, sănătate şi asistenţă socială (ambele cu 49,6%)

Marin Vulpe (nu e numele real) e în construcții. Stătea sprijinit de un stâlp într-un viitor cartier rezidențial din sudul Capitalei și fuma. Era într-o sâmbătă pe la 10 dimineața. Din buzunarul salopetei gri îi ieșea gâtul unei sticle de 200 de miligrame de tărie. ”Ne aduce la muncă șefu și în weekend, nu zic! Dar nici noi nu tragem așa cum o facem în restul săptămânii. Că obosim și noi că doar suntem oameni. Că termină șeful proiectul vara viitoare sau peste 10 ani, eu tot banii ăia mi-i iau. Așa că de ce să-mi omor spatele? Mă ține șeful pe banii lui când n-o să mai pot lucra? Nu mă ține!”, zice Marin, care a refuzat să își dea numele adevărat, de teama de a nu fi ”turnat” șefului.