Unul din modurile prin care statele intră în default este “eliminarea” creditorului pe motiv că acesta este vinovat de ceva, iar statul se simte “obligat” sa intervină, spune Adrian Codirlașu, președinte CFA România, într-un newsletter al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).
Asemenea exemple, spune el, sunt prezentate în cartea “This Time is Different” scrisă de doi profesori de la Universitatea Harvard, Carmen Reinhart și Kennet Rogoff.
„În evul mediu, i se găsea o vina creditorului și acesta era, de cele mai multe ori executat (ars pe rug, trimis la ghilotină etc.). Asemenea forme de “restructurare” a datoriilor erau practicate de monarhii francezi, care executau creditorii majori locali”, spune Codirlașu.
• Ministrul de finanțe francez între anii 1768 – 1774, Abbe Terray, chiar a opinat că guvernele trebuie sa intre în default cel puțin odată la 100 de ani pentru a restabili echilibrul (numai creditor să nu fii atunci când monarhul se hotăra să intre în default…).
• Un alt exemplu este regale Henry VIII al Marii Britanii, care în secolul XV a naționalizat toate proprietățile (terenuri) ale Bisericii Catolice. Asemena confiscări, adesea acompaniate de execuții, se califică ca renegări ale datoriilor financiare ale monarhilor.
“În perioada modernă, nu se mai practica execuțiile. Însă guvernele “găsesc” încălcări ale normelor morale (de exemplu “lăcomia”) sau legale are creditorilor sau ale companiilor cu lichiditate, iar apoi se simt îndreptățite să vină cu legi prin care naționalizează sau extrag (prin diverse noi taxe) lichiditățile din acele companii”, afirmă președintele CFA România.
El a dat și câteva exemple:
• Venezuela. Presedintele Chavez a introdus o serie de măsuri populiste cum sunt: plafonarea prețurilor, introducerea subvențiilor și naționalizarea (ca urmare a unei greve în industria de petrol și gaze) activelor deținute de companiile străine, cum au fost proiectele de exploatare de petrol deținute de ExxonMobil și ConocoPhillips.
• Polonia. Sub pretextul finanțării de către guvern a sistemului public de pensii care a condus la creșterea datoriei publice, guvernul polonez a naționalizat (prin înjumătățirea valorii nominale a obligațiunilor deținute de fondurile de pensii poloneze) activele deținute de fondurile private de pensii.
• În România, în aceeași categorie se încadrează OUG 114 din 2018. Deficitul bugetar era în creștere datorită politicilor populiste. Sub pretextul “lăcomiei” creditorilor (industria bancară și fondurile private de pensii) și a companiilor tradițional cash-rich (energie, telecom), guvernul a introdus o ordonanță de urgență, care în forma inițială:
− Decapitaliza sistemul bancar printr-o taxă pe activele băncilor;
− Naționaliza fondurile de pensii private Pilon II prin impunerea de cerințe de capital extreme;
− Plafona prețurile și în același timp impunea o taxă pe cifra de afaceri a companiilor în industria de petrol și gaze;
− Introducea o taxă pe cifra de afaceri și mărea puternic prețul de reînoire a licențelor pentru companiile din industria telecom.
0
2
