Regimul comunist „construise”, fără să vrea, bule de socializare. Azi trăim în cele făcute de rețelele de socializare

de Florin Barbuta     HotNews.ro
Sâmbătă, 29 februarie 2020, 10:21 Economie | Finanţe & Bănci


Amintiri din Comunism
Foto: Hotnews
​În perioada comunistă exista o „linie” care unea populația nemulțumită, anume apariția unor „bule” de socializare în care se discutau anumite lucruri în siguranță, departe de ochii regimului. Despre acestea și ce-și doreau românii în perioada comunistă au discutat în cadrul unei conferințe doi profesori de la Universitatea București, respectiv Florentina Nițu, decan al facultății de Istorie, și Bogdan Suditu, conferențiar universitar și specialist în geografie socială. Poveștile lor mi-au amintit de cartea „Și eu am trăit în comunism” - editor Ioana Pârvulescu, în care se găsește o colecție memorabilă de mici povestioare, uneori de câte un paragraf, despre cum era la muncă, la școală, în călătorie, dragoste din experiențe personale povestite de zeci de persoane, de la Pleșu, la Patapievici sau persoane anonime.

Pe scurt:
  • Pentru foarte multe persoane, comunismul a însemnat frig
  • Multe persoane discutau anumite lucruri în "bule de socializare"
  • Fiecare persoană a avut o altă trăire a acelor vremuri în funcție de vârstă, locul unde locuiau sau munca pe care o desfășurau
  • Statul decidea pentru viața ta. Multe dintre alegerile pe care le faci azi individual, atunci nu le puteai face, precum în ce localitate să stai după ce termini studiile
  • Florentina Nițu: Regimul a decis că trebuie să fac armată
  • Bogdan Suditu: Au fost o mulțime de destine frânte. O mulțime de cartiere frumoase au fost distruse

Revenind la conferință, despre existența bulelor de socializare din acea perioadă și experiența sa în timpul comuniștilor a vorbit Florentina Nițu, decan al Facultății de Istorie la Universitatea București.

„Regimul „comunist” construise bule de grupuri de oameni uniți de interese, de complicități culturale, intelectuale, în care funcționam, în care ne simțeam bine, în care puteam să bârfim, să criticăm în care căpătam optimismul că, la un moment dat, o să supraviețuim în acest regim care era tot mai apăsător și mai întunecat”, a spus Nițu.

Potrivit acesteia, și astăzi trăim în bule, dar construite de social media.

„Tot un fel de bule sunt, chiar dacă nu ne dăm întotdeauna seama. Ne facem niște prieteni în social media și împărtășim aceleași valori. La fel mă simt acum uitându-mă înapoi. Aveam prieteni cu care vorbeam despre lucruri care ne uneau și erau o mulțime de indivizi cu care nu voiam să am de-a face”, a mai arătat ea.

Despre una dintre bulele sale a vorbit și Bogdan Suditu.

El spune că în momentul Revoluției a sperat că lucrurile se vor restaura, că ne vom întoarce cum era „pe vremuri”, adică înainte de comunism.

Și-a adus aminte ce a însemnat Revoluția pentru familia sa.

„A însemnat o speranță că lucrurile vor fi “ca pe vremuri”. Se povestea foarte mult în familie și în „bula de siguranță”, în zona sigură, cum era pe vremuri. Foarte târziu am înțeles de la bunicii mei ce însemna „pe vremuri”. Însemna înainte de comunism. Înainte de comunism, din perspectiva lor, era bine, coerență, funcționalitate, funcționau ierarhiile profesionale și meritorii. Deci, toate lucrurile bune erau „pe vremuri”, spune el.

Regimul comunist într-un cuvânt: frig


„Pentru mine, regimul comunist înseamnă frig. Nu știu de ce, dar instinctul meu ăsta este. Nu e neapărat un frig fizic, cât un frig al conștiinței”, spune Florentina Nițu.

Potrivit acesteia, societatea românească, comunistă, nu era o societate uniformă, în ciuda faptului că regimul încercase să ne transforme în cetățeni ai patimei socialiste multilateral dezvoltate și înaintate spre comunism.

Pentru că am vorbit la începutul articolului despre cartea „Și eu am trăit în comunism”, precizez că în acel volum, din primele capitole, poveștile autorilor sunt despre frig și iernile grele cu câteva rânduri de haine purtate în casă.


Voi reda câteva povestioare, pe scurt, din carte:

„În anii '80 au fost destule ierni în care caloriferele erau golite, ca nu cumva să înghețe apa în ele și să plesnească țevile. Când mă întorceam din autobuzul înghețat, în mansarda înghețată, aprindeam lampa. (...) Stăteam lângă lampă și-mi încălzeam mâinile la abajur. (...) Era singura sursă de căldură din casă. Apoi încercam să mă dezbrac de multe haine de stradă și să mă îmbrac cu și mai multe haine de casă”

„Iernile anilor 1984 – 1986 au fost deosebit de grele. (…) Îmi era foarte frig și acasă, și la birou. Mă încălzeam numai mergând pe jos de acasă până în Pipera. Toți eram nespălați și miroseam urât. La birou, timp de 8 ore, stăteam pe scaune înveliți în pături, cu mănuși și căciuli și ne încălzeam bând vodcă”.

„Trebuia să pun pe mine două treninguri, un sac de dormit și două pături ca să mă culc. Iar ca să folosesc WC-ul, aveam o țeavă cu care dădeam la copcă. (...) O colegă de institut și-a splălat un pulover gros de lână, dar nu l-a mai putut dezgheța decât la venirea primăverii”

Ce-și doreau românii atunci


„Erau, pe deoparte, românii vârstinici, care trecuseră prin încercările comuniste de început, care ajunseseră la canal sau în închisori, care trăiseră regimul democratic de dinainte, deci aveau o amintire legată de democrație și care nu puteau uita lucrurile acestea și care se împotriveau, mai vocal sau puțin vocal, regimului, dar care transmiteau valorile democratice către familie, către copii și către nepoți”, spune Nițu.

Existau maturii sau mai tinerii, cei care proveneau din astfel de familii cu experiențe marcate de regimul comunist și care, de asemenea, găseau o formă de împotrivire.

Existau și alți tineri printre care mă număram și eu în anii ‘80 care nu prea înțelegeau ce se întâmplă cu ei. Nu aveau termen de comparație. Tot ceea ce învățam noi era despre societatea multilateral dezvoltată și cât de norocoși și de fericiți suntem noi să trăim în această Românie minunată. O Românie dominată vizual de figura lui Nicolae Ceaușescu și a soției. Era o presiune vizuală, portretul lui Nicolae Ceaușescu care atârna în toate sălile de clasă. Eu, ca elevă, de multe ori îmi fixam ochii în cravata strâmbă a lui Ceaușescu când încercam să reproduc tâmpenii, chestii la cursuri care nu-mi plăceau, dar le reproduceam din memorie și atunci era o formă a mea de concentrare: nodul cravatei lui Nea Nicu.

„Există și o percepție a sătenilor sau a orășenilor. Oamenii de la sate experimentaseră colectivizarea. Nu erau foarte fericiți, dar aveau experiențele lor personale”, afirmă decanul Facultății de Istorie.

Cetățenii de la orașe aveau alte experiențe

Nițu a mai arătat că:

  • Erau săteni aduși în orașe care încercau să-și construiască o identitate nouă în marile orașe construite în regimul comunist.

  • Existau diferențe și între orașe. Eu sunt născută în București. Am stat foarte mult la cozi. Eram antrenată să stau la cozi pentru toate produsele necesare traiului zilnic, dar recunosc că m-a marcat o vizită pe care am făcut-o cu familia prin 1986 prin Moldova și Transilvania și am ajuns la Vatra Dornei și am vrut să-mi cumpăr o pâine, că era dimineață. Acolo am aflat că pâinea se dă pe cartelă. În București, pâine nu se dădea pe cartelă. Există experiențe diferite în funcție de orașul în care trăiai.
  • Erau și categorii de populație favorizate: secretarii de partid. Îi invidiam enorm pentru faptul că ei puteau să-și cumpere Pepsi sau alte alimente pentru care noi făceam cozi și poate nu întotdeauna prindeam.
  • Existau vârfurile armatei sau ale securității care aveau acces la informații. Poate percepeau altfel lucrurile spre deosebire de noi.

Răspunsul la ce-și doreau românii are două planuri, în opinia ei:


1. Românii își doreau câteva lucruri în sensul fizic, imediat. Voiau hrană de bună calitate și confort, însemnând căldură, o casă mai bună, să poată să meargă cu mașina, combustibil pentru mașină.

2. Un prag mental. Acest prag mental este „vinovat” pentru ce s-a întâmplat în 1989. Ceaușescu a încercat în decembrie să ne cumpere: ne-a mai dat niște bănuți și speranța că la un moment dat o să căpătăm un pic de confort. Planul mental vorbește despre cuvântul care s-a rostit cel mai des la revoluție: libertate. Este un cuvânt care adună tot. Libertatea punctului de vedere, de a călători, de a avea acces la informație și la cultura occidentală, libertatea propriului corp și destin. Sunt multe femei care au murit în regimul comunist pentru că au decis că nu vor în acel moment un copil. Libertatea traseului profesional, de a decide ce vrei să faci cu cariera ta și o libertate pe care nu știu cât de mulți o conștientizează și o apreciază studenții noștri de astăzi, dar ar trebui să o facă. Este îngrozitor să știi că statul decide pentru tine. Trăiam nu doar într-o economie planificată, ci într-un sistem de învățământ planificat. Statul decidea de câți ingineri este nevoie, medici, profesori, biologi și unde anume trebuie să ne ducem. Eram mici soldăței pe o tablă uriașă deformată de mintea unui conducător care o luase razna.

Ea își amintește că și-ar fi dorit, ca studentă, să nu facă armată.

„Regimul a decis că trebuie să fac armată. Odată pe săptămână mă îmbrăcam în niște haine cumplite, care nu erau neapărat numărul meu, căciula rusească mă strângea, ghetele erau rupte în talpă și mă duceam să fac armată”, a precizat Florentina Nițu.

Familii distruse de Legea sistematizării


Bodan Suditu a vorbit în timpul evenimentului despre Legea sistematizării.

„Vă aduceți aminte, în ‘74, apare Legea sistematizării care impune ca niciun metru pătrat de teren agricol să mai fie consumat pentru construcții. Încep orașele să se restrângă, încep demolările. Lumea este foarte critică, orașele se restrâng, satele la fel. Sunt o mulțime de destine frânte, o mulțime de cartiere frumoase, mă gândesc la zona Parlamentului, care au fost distruse. O mulțime de familii care aveau istorii personale sunt mutate în niște cartiere periferice”, a afirmat Suditu.

  • În mediul rural, sistematizarea a însemnat, în primul rând, mai ales pentru satele considerate viabile, urbanizare. Altfel spus, în zona centrală, fie pe locuri libere, fie pe locuri dărâmate, (deci case demolate) a fost construit un bloc, iar toate casele construite după 1974 în zona centrală aveau obligația să aibă etaj. A fost o artificializare a nevoii de locuire, a arhitecturii, ca urmare a acestei legi.

„Paradoxul este că în momentul acesta, după o etapă în care am analizat și am discutat că vrem un alt mod de a construi urbanul, locuința individuală, după 30 de ani economia ne îndeamnă, ca individual, să ne facem o casă cât mai mare. Nu mai e restricția de dinainte, este o semnificație socială”, spune Suditu.

El a afirmă că înainte exista aceeași presiune ca lumea să se îndrepte către orașe.

„Câteodată, oamenii nu s-au adaptat sau au modificat orașul pentru că nu erau pregătiți. Prea repede au trecut dintr-un loc în altul. În momentul ăsta s-a schimbat starea, dar fluxul a rămas același. În momentul acesta, procesul de recâștigare a practicilor economice din mediul rural înaintează dificil cu diferențe regionale foarte clare”, a mai arătat profesorul.

  • Am perceput cum prin noile practici economice, oportunități economice, se transformă orașele și satele noastre. Avem orașe care forțat au fost obligate să devină mari citadele, mă gândesc la orașele industriale. Mă gândesc în primul rând Hunedoara, toată zona industrială urbană, Valea Jiului, Galați. În momentul acesta lucrurile s-au schimbat. Opțiunile economice, economia liberă, regulile pieței fac ca lucrurile să se schimbe cu un impact, evident, și spațial. Structurile create în perioada respectivă nu mai sunt adaptate nevoilor de astăzi.

„În momentul acesta, o mare parte a societății se află într-un alt model de gândire în care doar câteva puncte ne mai leagă de trecut. Au trecut 30 de ani, sunt foarte lucruri bune care ni s-au întâmplat. Am avut libertatea de a alege, eu sunt un beneficiar, și cred că dacă vom reuși să dăm mai mult sens economic, constructiv, ordine în societate, o responsabilitate a celor care ne reprezintă, s-ar putea ca acești 30 de ani (de după comunism n.r.) să-i considerăm ca pe o etapă de succes”, conchide Suditu.


În concluzie, fiecare a avut o altă experiență și o altă realitate în timpul regimului comunist. Eu, autorul acestui articol, am trăit doar câțiva ani din comunism, iar una dintre amintiri este de la o coadă. Era în jur de 6 dimineața, în satul nostru unde se construiseră câteva blocuri, iar mama mă ținea de mână la coadă la pâine. Se dădea pe cartelă. Era fericită că, având încă un copil, pe sora mea, nu va mai primi doar trei sferturi de pâine rotundă, ci una întreagă. Nu știu cum a fost în alte părți sau la oraș, dar la noi primeai un sfert de pâine/persoană/zi. O familie de 4 persoane primea una întreagă. Pentru cei care nu au trăit deloc în timpul regimului comunist, dar nu numai, recomand cartea menționată la începutul articolului. Sunt mici povestioare, uneori de un paragraf, e ușor de citit și veți realiza, poate, ce impotantă este libertatea obținută după Revoluție.


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





8850 vizualizari

  • 0 (14 voturi)    
    De discutat (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 10:43)

    democtrates [utilizator]

    Sunt anumite probleme de discutat despre cum a fost in aceea perioada, normal depinde de perceptia celor care au trait si au muncit atunci. Intr-adevar sunt si multe minciuni dar sunt si multe adevaruri.
    Si cum autorul articolului isi aminteste doar de coada si cartela din ultimii ani ai regimului Ceausescu, intr-adevar a fost cea mai crunta si cea mai rea perioada. M-am nascut in 1960 am lucrat si am visat multe lucruri in aceea perioada, dar un lucru mi-a ramas intiparit daca nu te faceai membru de partid sau nu turnai la Secu nu aveai nici o sansa sa promovezi, vorbesc aici despre examenel de categorie pe vremea aceea( o categorie in plus iti aducea un salariu mai mare), nu puteai sa treci dintr-o categorie in alata fara sa fii membru de partid si multi asta au facut . Daca ai terminat facultatea nu puteai obtine un post fara sa fii menbru de partid(inclusiv subsemnatul a facut asa).Sunt multe de scris dar din pacate nu este spatiu, probabil as umple un caiet studentesc(daca isi mai aminteste cineva de acest caiet) cu regrete despre acea era ...poate va veni o zi cand voi face asta.
    • -7 (15 voturi)    
      Scriitorule, dar spune-le și de faptul că, după (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 11:48)

      Tayen [utilizator] i-a raspuns lui democtrates

      terminarea școlii aveai și un loc de muncă, după ce te căsătoreai ți se dădea o locuință, că localitățile nu aveau primari analfabeți sau pușcăriași, că nu-ți era frică să mergi noaptea pe străzi.
      • +7 (13 voturi)    
        I-ai uitat pe analfabeții de la cabinetele 1 și 2 (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 15:07)

        jorj_bv [utilizator] i-a raspuns lui Tayen

        Sau că te trezeai după facultate prin vreun colț al țării, dezrădăcinat de tot ce ai știut vreodată.
        Sau că lipsurile din comunism, dar și sistemul in sine au înșurubat corupția, șpaga, pilele și relațiile de ne e frica și sa le tratam în mod serios ca ar fi șanse serioase sa prindem vreun inocent care nu a știut sa refuze, iar tartorii ar scăpa liniștiți.
        • -9 (11 voturi)    
          HOPAAAA...Comuniștii au inventat corupția!? (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 15:18)

          Tayen [utilizator] i-a raspuns lui jorj_bv

          Cu repartiția.... aia era. TOȚI AR FI VRUT LA Haules-Bucales, Cluj, Timișoara sau Brașov. Dar, ce să vezi, era nevoie de ingineri, medici și profesori și prin cătunele din Moldova. Pe sărăcia aia de comunism erau școli, dispensare și ateliere, făbricuțe sau SMA/IAS peste tot prin țară. Acum...zi, priceputule, pe unde mai sunt???
          • +6 (12 voturi)    
            micule dictator (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 15:50)

            John_Re [utilizator] i-a raspuns lui Tayen

            trebuia PARTIDUL sa iti spuna unde sa lucrezi, cu cine sa te casatoresti, cati copii sa a, unde sa locuiesti si ce sa mananci?
            • -6 (10 voturi)    
              Ești normal? (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 16:20)

              Tayen [utilizator] i-a raspuns lui John_Re

              Zi, funcționalule mic, ești zdravăn la cap?
            • +7 (13 voturi)    
              Nu s-a schimbat nimic (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 18:12)

              Anarb [utilizator] i-a raspuns lui John_Re

              Neo-stangistii iti spun si ei ce filme sa iti placa, ce carti sa citesti, ce persoane publice sa urmaresti, cu ce sa te deplasezi, ce locuinta iti trebuie, ce sa mananci, ce parteneri sa ai samd.
              Fereasca sfantul sa-ti placa Mel Gibson, sa citesti Peterson, sa-l asculti pe Trump, sa mergi cu masina prin oras, sa ai casa in loc de chirie la bloc (eventual plafonata de statul parinte ca-n Berlin), sa-ti placa friptura de vita sau sa fii familist heterosexual convins.
              A, si era sa uit, daramati bisericile sau macar impozitati-le pe alea monument istoric retroactiv ca n-au avut autorizatie de constructie, cum au facut in Barcelona!
              • +2 (6 voturi)    
                Si dovada suprema (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 20:10)

                ids [utilizator] i-a raspuns lui Anarb

                Carmen Avram -PSD: “Revoluția Green Deal – Pactul Ecologic gândit de Comisia Europeană –va produce schimbări în fiecare aspect al vieții noastre: de la îmbrăcăminte, până la hrană, de la călătoria cu avionul și până la împrumuturile bancare, de la apartamentele în care locuim și până la curentul electric pe care îl consumăm,totul, absolut totul se va schimba. Pur și simplu, vom trăi ALTFEL. Această transformare ne este impusă de cele mai recente date climatice, care ne arată că acumularea de dioxid de carbon din atmosferă este mai mare și mai rapidă decât ne așteptam, așa că politica trebuie să se adapteze și ea la vreme.”
          • +3 (7 voturi)    
            Comentariu sters de utilizator (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 16:59)

            [anonim] i-a raspuns lui Tayen

      • +7 (11 voturi)    
        ce spui tu sunt doar povesti (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 15:23)

        John_Re [utilizator] i-a raspuns lui Tayen

        nimic adevarat.

        dupa terminarea scolii aveai repartitie obligatorie pentru un job dar ala putea fi la sute de km de localitatea unde ai terminat scoala sau unde ai familia. sunt nenumarate cazuri de familii si destine distruse pentru ca barbatul era spre exemplu repartizat la Satu Mare iar sotia la Caracal. Schimbarea locului de munca era aproape imposibila si trebuia aprobare de la partid.

        faptul ca ti se dadea locuinta este absolut fals. a fost doar o perioada scurta cand au fost adusi taranii cooperatori din mediul rural pentru a munci in fabrici si uzine. drept recompensa partidul le-a permis sa cumpere apartamentele in care locuiau.si nu erau ieftine. aproape toti care locuiau in blocurile comuniste plateau chirie fara posibilitatea de a le cumpara vreodata.

        existau primari analfabeti si directori de fabrici si uzine cu patru clase in proportie foarte mare si atunci. de fapt era o moda.

        despre eliberarea puscariasilo, ceausescu in grandomania lui semna decrete de gratiere la fiecare 4-5 ani si nu era bine pe strazi.
        • -8 (12 voturi)    
          Tu ești complet redus. (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 16:24)

          Tayen [utilizator] i-a raspuns lui John_Re

          Măi, băiatule, dacă tu nu ai încă habar să scrii și să citești, nu înseamnă că mai erau ca tine.
          • +2 (6 voturi)    
            copile, cred ca te-am mai intrebat (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 20:19)

            AliKimiku [utilizator] i-a raspuns lui Tayen

            Erai nascut macar in '89?
      • +1 (9 voturi)    
        i-auzi taica, aveai un loc de munca? (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 20:17)

        AliKimiku [utilizator] i-a raspuns lui Tayen

        Si acum cine te opreste sa ai un loc de munca la temrinarea facultatii? aa, esti analfabet functional si nu stii mai mult decat un absolvent de liceu de acum 30 de ani?
        Nu cumva aveai si butelie? si dreptul sa iti iei Dacie peste 5 ani? Mai sunteti multi acasa? sau tu esti singurul cu acces la calculator?
    • +4 (16 voturi)    
      Nu e nimic de discutat (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 11:49)

      Anges [utilizator] i-a raspuns lui democtrates

      Comunismul e o utopie pseudo-intelectuala care a dus la distrugerea vietilor a sute de milioane de oameni.
      Aceleasi utopii, un pic coafate, le ridica acum neo-marxistii pentru ca oamenii sub 30-35 de ani nu au prins Revolutia sau nu-si aduc aminte de ea. In schimb cred ce le spune bula de media sociala si au drept de vot.
      D-aia activismul modern moare sa ridice un muzeu al culturii LGBT, dar nu misca un deget pentru un muzeu al ororilor comunismului. Daca cineva ar sesiza vreo legatura!?
      • -7 (13 voturi)    
        Iar capitalismul este raiul pe pământ, așa-i? (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 13:21)

        Tayen [utilizator] i-a raspuns lui Anges

        Sper că stai în București, să te bucuri din plin de binefacerile „capitalismului”. Să respiri capitalism curat când deschizi fereastra!
        • +1 (11 voturi)    
          Auzi Tayen... (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 15:05)

          ids [utilizator] i-a raspuns lui Tayen

          esti de la PSD sau USR, ca nu-mi dau seama?
          • -7 (11 voturi)    
            Irelevant cu cine sunt (de-ai lui Zelea). (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 15:21)

            Tayen [utilizator] i-a raspuns lui ids

            Doar că mă supără că nimeni nu vede și ce a fost bun pe vremea socialiștilor.
          • +5 (9 voturi)    
            Comentariu sters de utilizator (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 17:03)

            [anonim] i-a raspuns lui ids

    • -3 (3 voturi)    
      Ce discuti 'pafaristule (Duminică, 1 martie 2020, 14:19)

      AndreiPalincu [anonim] i-a raspuns lui democtrates

      (... Daca ai terminat facultatea nu puteai obtine un post fara sa fii menbru de partid) ?! Eu am terminat în 1981 când s-au interzis repartiţiile în oraşele mari. Împărţirea locurilor se făcea strict în ordinea mediilor de absolvire (că unele erau alterate de politic este altă poveste). dar ce afirmă tăntălăul de autor este doar o fabulaţie valabilă celor ce nu au existat atunci . Ca unul născut mai devreme am prins "spuma" societăţii socialiste multilateral dezbinate cu toate relele şi bunel (loc pentru înjurături). Nu am fost membru PCR am reuşit să driblez sistemul care aproape că mă forţa . Aveam un avantaj că lucram pe şantier şi veneam la sediu doar în zilele de salariu. În afară de izolare la baracă era mai bine decât acasă. Aveam apă curentă 22 grade în cutie (calorifer electric factura o plătea intreprinderea) ulei si zahăr pe tabel (aprovizionam tot neamul că-i băgasem şi pe ei pe listă) aşa că nu aveam probleme bani căcălău gagici aşişderea şi asta fără să fiu "nembru"
  • +4 (10 voturi)    
    Superarticol (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 10:56)

    Godzillagrrr [utilizator]

    Multumiri.
    • -7 (13 voturi)    
      Deci totul a fost „negru” atunci. (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 11:43)

      Tayen [utilizator] i-a raspuns lui Godzillagrrr

      Acum totul este „alb”.
      Măi, dacă-i totul bine și frumos acum, de ce ne-am rărit? De ce scade natalitatea? De crește analfabetismul? Crește migrația?
      De ce acum nu se mai face nimic? Nici măcar nu se văruiește ce-au făcut ăia?
  • -6 (12 voturi)    
    De ce nu dați comentariile??? (Sâmbătă, 29 februarie 2020, 13:19)

    Tayen [utilizator]

    VOI SUNTEȚI NORMALI LA CAP???
  • -2 (4 voturi)    
    boilor (Duminică, 1 martie 2020, 10:10)

    Marseille [utilizator]

    Acum e mai bine, când clanurile fac legea în orașe, când se pupă cu poliția și justiția pe la chefuri?
    Când se vând droguri ca bomboanele , când trebuie să umbli înarmat pe stradă și se face trafic cu minori?
    E mai bine acum când lucrăm pentru miliardari străini și țara noastră e un haos generalizat ?
    Adevărul e că cine nu a trăit pe atunci , nu are cum să cunoască.
    Au fost câțiva ani mai grei, dar ceilalți ani buni de ce nu-i pomenește nimeni?
  • 0 (0 voturi)    
    ... (Luni, 2 martie 2020, 16:41)

    a.nonim [utilizator]

    Nu mutatul la bloc, nu repartitiile in provincie, nu desfiinatrea satelor, nici macar frigul si foamea nu reprezinta de fapt problema cu sistemul comunist. Aceste lucruri se intampla peste tot. Nu te angajeaza nimeni in capitala daca n-ai note bune, stai la bloc pentru ca nu-ti permiti vila, lucrezi in strainatate pentru ca se castiga mai bine, ba poti sa stai si in frig daca nu-ti ajung banii. Faptul ca deciziile erau luate arbitrar si impuse cu forta, aici e adevarata problema.
    Nici in capitalism nu ai un control total, dar cel putin ai posibilitatea sa faci tot ceea ce depinde de tine. Cineva spunea despre capitalism ca reprezinta nu doar succes, ci si esecurile care duc la succes. Aici e marea diferenta, comunismul este un organism lipsit de sistem imunitar, un sistem fara bucle de autocontrol, care nu invata din greseli, deci duce inevitabil spre esec.
    In momentul de fata nu nostalgia fata de comunism reprezinta problema, ci imaginea idilica despre capitalism, pe atunci lumea credea ca e la fel doar ca dispare frigul si partidul, si acesta imagine persita inca. Nici astazi oamenii nu concep ca taxele si impozitele sa fie altfel decat modice (si daca se poate sa nu le plateasca nici pe alea). Multi nu concep sa cumpere un manual pentru scoala ("invatamanul e gratuit"). Si cum sa plateasca pentru parcare, cand deja platesc impozit (adica 100 de lei pe an). Dar toti se declara anticomunisti convinsi.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by