În ultimele luni ne confruntăm cu un fenomen la nivel internațional de care doar din cărțile de istorie am mai auzit: extinderea fără precedent a unui virus cu reale implicații asupra societății - COVID-19. Derularea evenimentelor ne-a scos în evidență o serie de aspecte ce ne arată cât suntem de vulnerabili nu atât din punct de vedere biologic, cât și cu privire la modul cum gestionăm astfel de fenomene. De asemenea, putem vedea cât de fragile pot fi echilibrele din punct de vedere economic. România, la rândul ei, se confruntă cu consecințele acestei epidemii și este supusă unor lecții, din care sperăm că vom învăța cu toții.

Bogdan CapraruFoto: Hotnews

Parafrazându-i pe Reinhart și Rogoff, de data aceasta pare chiar că e „diferit”! O criză economică stă să izbucnească, care, aparent, nu are cauze de natură financiară, ale piețelor, a resurselor etc., ci pornind de la o epidemie. Suntem parcă într-un război cu un inamic nevăzut! Însă, indiferent de cauza crizei, tiparele de manifestare sunt aceleași.

Iată 10 dintre cele mai importante lecții de economie pe care ni le oferă această experiență.

• 1. Indiferent de orientarea doctrinară și politică a guvernelor aflate la putere, în astfel de situații autoritățile statului trebuie să intervină și au nu doar capacitatea și legitimitatea, ci și datoria de a o face! Inițiativele private pot veni în sprijinul acestora (și chiar ar fi de dorit), dar de unele singure nu au cum să rezolve problema crizei.

• 2. Pentru a putea gestiona astfel de probleme, statul trebuie să mobilizeze o serie de resurse financiare, umane și logistice de anvergură. Astfel, bugetul public trebuie să poată permite astfel de acțiuni, iar dacă nu, efortul de recuperare ulterioară va fi mult mai anevoios! Vor fi implicate atât realocări de resurse, cât și creșterea cheltuielilor publice totale. Nu trebuie să uităm că în astfel de perioade împrumuturile publice se scumpesc, statul va obține bani de pe piețele financiare internaționale și naționale la dobânzi mai mari (crește cererea de finanțare a statelor și riscurile sunt mai mari). De aceea, managementul resurselor publice trebuie să fie întotdeauna responsabil și să evite derapajele pentru a putea fi pregătiți în permanență în cazul apariției „lebedelor negre”. Trebuie întotdeauna să existe „spațiu fiscal” pentru a putea rezolva problemele ce apar.

• 3. Tot în acest sens, în caz de crize de acest gen, acțiunile autorităților statului trebuie bine dozate și sincronizate, precum și prioritizate. Mediul de afaceri și populația cer diverse măsuri din partea statului pentru a diminua din pierderile cauzate de această criză, însă trebuie să reținem că statul nu este sac fără fund și statul, de fapt, suntem noi toți. Pierderile trebuie împărțite în mod echitabil în societate și economie, altfel, mai devreme sau mai târziu, problemele vor deveni la fel de contagioase ca și virusul în cauză.

• 4. Criza COVID-19 ne arată cât de necesar este procesul de digitalizare! E-commerce, e-banking, e-taxe, e-etc nu sunt doar neologisme, ci fenomene care ne-ar ajuta enorm în vreme de criză (și bineînțeles nu doar în astfel de situații)! Plățile online sau cu cardul la POS-uri, de exemplu, ne-ar feri de contagiunea cu virus. E adevărat că în condiții de criză oamenii preferă numerarul, dar tocmai această cerere în creștere bruscă poate paraliza sistemul bancar. Să nu uităm că panica bancară, o retragere bruscă și excesivă de numerar din bănci, poate duce la intrarea în incapacitate de plată a unor bănci. De asemenea, dacă statul stabilește ca băncile să păsuiască clienții la plata ratelor bancare o perioadă de timp, acestea vor trebui sprijinite cu lichidități care să compenseze amânarea unor fluxuri de lichidități de intrare (ratele clienților). Altfel, ele nu ar putea să continue să susțină cu finanțări economia. Totodată, e nevoie și de schimbarea temporară a unor reglementări financiare naționale și internaționale, pentru ca băncile să poată acționa în această direcție.

• 5. Băncile de emisiune, prin intermediul sistemului bancar, asigură lichiditatea în sistem. Și în timpul crizei financiare din 2007 au sprijinit economia prin injecții de lichiditate. După cum am văzut, băncile centrale din SUA, Marea Britanie, Canada au scăzut ratele dobânzii de politică monetară în ultimele zile. Banca Națională a României este pregătită pentru injecții de lichiditate, conform declarațiilor oficialilor din instituție, inclusiv prin operațiuni repo, bazate pe titluri de stat. Desigur, și aici spațiul de manevră poate fi îngust, mai ales în contextul ratelor de dobânzi negative din unele economii.

• 6. Tot în perioadă de criză de acest tip (care nu are rădăcini în probleme financiare sau economice), putem asista la creșterea hazardului moral în economie. Desigur, ca urmare a izolării sau diminuării activității economice a unor firme/industrii pot apărea probleme în plata ratelor la credite bancare, leasing etc și a impozitelor, dar nu toată lumea este afectată în egală măsură (cel puțin în prima fază). Dimpotrivă, în anumite domenii de activitate chiar am putea vedea amplificarea activității economice ca urmare a crizei. Astfel, trebuie descurajat un eventual comportament de speculare a situației în vederea plății obligațiilor către stat, bănci, firme de leasing și furnizori.

• 7. Susținerea IMM-urilor cu lichidități ar trebui să se efectueze prin intermediul sistemului bancar care are competențe și expertiză în ceea ce privește creditarea. Astfel, statul va trebui să aibă ca partener băncile în susținerea sectorului IMM, prin garantarea creditelor acordate acestora, iar daca susține direct financiar, ar putea să o facă prin linii de finanțare acordate băncilor prin programe specifice. Băncile „simt” mai bine economia!

• 8. Economiile țărilor sunt conectate și, indiferent de numărul de persoane infectate la nivelul uneia dintre ele, efectele vor fi resimțite la nivel internațional. De aceea se impune o cooperare la nivel internațional atât în combaterea virusului în sine, cât și a efectelor în plan economic pe care acesta le implică. Instituțiile financiare supranaționale, gen FMI, BERD etc. vor avea un rol activ în susținerea procesului de gestionare a crizei și de recuperare de după criză. Piețele financiare internaționale, de asemenea, sunt afectate ca urmare a retragerii investitorilor de portofoliu. Indicii bursieri scad, iar dacă revenirea lor este de durată, toate portofoliile de titluri financiare vor fi afectate.

• 9. Epidemia a creat dezechilibre asimetrice în ceea ce privește cererea și oferta pe piețe diferite! De exemplu, pe piața unor produse alimentare, de igienă etc s-au înregistrat o cerere explozivă, pe când în industria transporturilor (în special internaționale), a turismului, cererea a scăzut vertiginos (e drept, influențată decisiv și de intervențiile autorităților statului pentru limitarea deplasărilor în și dinspre zone cu epidemie). Sistemele de distribuție au fost depășite, deoarece stocurile au fost optimizate pentru condiții normale de vânzare. Până la reglarea acestor aspecte, unele produse ar putea să lipsească o perioadă de pe piață. Desigur, în caz că se va adânci criza, toate sectoarele vor fi afectate, deopotrivă.

• 10. Piața muncii ar putea suporta o contracție, ca urmare a paralizării activității unor firme. Șomaj tehnic, concedieri, program redus de lucru sunt fenomene care vor duce la acest fapt. Riscul de faliment al firmelor va crește, ceea ce va afecta ocuparea forței de muncă din economie. Mai departe, aceste contracții se vor reflecta și într-un consum mai redus cu implicații asupra creșterii economice și a nivelului de trai.

Nota redacției: Bogdan Căpraru este profesor universitar doctor la Universitatea Al. I. Cuza din Iași și membru al Consiliului Fiscal al României. Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat.