Grupurile energetice solicită sprijin guvernamental pentru a putea amâna plata facturilor populației și firmelor. Ar fi nevoie de 100 milioane de lire pe lună ● Le Temps: Coronavirusul și indispensabila revoltă europeană. Un editorial al lui Jacques Delors, fost președinte al Comisiei Europene ● Les Echos: Covid-19 încetinește clar de o săptămâna în Italia, Franța și Spania, unde populația este izolată în case ● Naftemporiki: Premierul grec le cere miniştrilor şi parlamentarilor partidului său să doneze jumătate din salariu într-un cont special împotriva coronavirusului ● Știri pe scurt.

HotNews.roFoto: Hotnews

Financial Times: Grupurile energetice solicită sprijin guvernamental pentru a putea amâna plata facturilor populației și firmelor. Ar fi nevoie de 100 milioane de lire pe lună

Companiile energetice au solicitat guvernului britanic să sprijine o schemă de împrumut în valoare de până la 100 milioane lire sterline pentru a putea oferi amânări la plata facturilor populației și firmelor afectate de coronavirus.

Energy UK, un organism care reunește furnizorii de energie electrică și gaz, s-a adresat guvernului cu această solicitare după ce au constatat că mulți clienți anulează plățile prin debit direct, potrivit mai multor persoane familiarizate cu discuțiile.

Guvernul Regatului Unit a impus un plafon maxim de preţ la energie care va permite unui număr de aproximativ 11 milioane de gospodării la începutul anului trecut, după ce jucătorii din piață porniseră un război acerb al prețurilor.

Detaliile privind schema de împrumut propusă nu au fost încă publicate, dar ideea este ca guvernul să împrumute bani furnizorilor, aceștia urmând să-i restituie odată ce clienții ar fi în situația de a relua plățile, potrivit șefului unui cunoscut furnizor de energie care a vorbit cu Financial Times sub protecția anonimatului.

„Ne referim de fapt la un sprijin direcționat pentru cei ale căror venituri au scăzut în urma crizei Covid-19”, a declarat șeful respectiv. În timp ce mărimea împrumutului solicitat nu a fost încă agreat de toți jucătorii, potrivit celor spuse de două persoane familiarizate cu discuțiile, suma necesară ar fi de circa 100 milioane lire sterline pe lună.

În această lună, guvernul și industria energetică au emis o declarație comună care promite că „orice client de energie aflată în dificultate financiară” ca urmare a pandemiei Covid-19 va fi „susținut de furnizorul lor”.

Însă analiștii au avertizat că prea multe gospodării și întreprinderi care nu își plătesc facturile ar pune furnizorii de utilități sub presiuni financiare severe. Câțiva furnizori au spus în mod particular că gospodăriile încep deja să anuleze plățile obișnuite, în timp ce unii dintre clienții lor din zona de IMM-uri riscă falimentul.

Steve Jennings, șeful diviziei de energie și utilități la PwC, a declarat că solicitarea companiilor de utilități este una „sensibilă”. „Ei nu au rezrve mari care să le permită să treacă cu bine peste un șoc mare ca acesta.” El a adăugat însă că guvernul părea reticent să extindă sprijinul pentru anumite industrii.

Energy UK a confirmat că „poartă discuții cu guvernul cu privire la ce sprijin financiar suplimentar necesar pentru a ajuta clienții [în suferințe financiare] în următoarele luni”.

Departamentul pentru afaceri, energie și strategie industrială a declarat: „Am spus clar că vom face tot ce este necesar pentru a trece prin această pandemie și am pus în aplicare un pachet fără precedent de sprijin pentru întreprinderi, incluzând împrumuturi și garanții de 330 miliarde de lire sterline. Continuăm să colaborăm cu sectorul energetic pentru a înțelege modul în care furnizorii și clienții lor ar putea fi sprijiniți în continuare. ”

Les Echos: Covid-19 încetinește clar de o săptămâna în Italia, Franța și Spania, unde populația este izolată în case

O luminiță la capătul tunelului. Izolarea începe să renteze, cel puțin conform cifrelor din ultimele zile. Ele arată clar o tendință de încetinire a apariției de noi cazuri de coronavirus în Italia, Spania și Franța, cele trei țări europene cele mai afectate și care au fost primele care au interzis ieșirea din case.

Stabilizare posibilă în Italia peste opt zile

Creșterea zilnică a cazurilor înregistrate a scăzut la 7% în Italia între vineri și sâmbătă, față de 8% cu o zi mai devreme și 14% în urmă cu o săptămâna și, mai ales, 23% a doua zi după decretarea izolării acasă, pe 17 martie. În Spania, creșterea a trecut de la 43% în ziua decretării izolării, pe 13 martie, la 9% duminică!

Decelerarea este identică în ce privește decesele, chiar dacă fluxul cotidian rămâne impresionant din cauza numărului mare de persoane contaminate: numărul total de morți nu a crescut „decât” cu 14% în Spania duminică, față de 47% în ziua izolării și cu mai puțin ce 10% în Italia, față de 20% în urmă cu două săptămâni. În Franța, creșterea a fost de 16% sâmbătă, față de 40% în ziua decretării izolării.

O speranță cam în zece zile

În acest ritm regulat de descreștere de circa un punct pe zi, epidemia ar trebui să fie stabilizată, adică să nu mai dea ocazia înregistrării de noi cazuri, sâmbăta viitoare în Italia și către 10 aprilie în Franța, dacă nu se produce niciun accident. Ceea ce nu înseamnă că epidemia va fi încheiată, ci pur și simplu că “stocul” de cazuri simptomatice și de morți va înceta să crească. Va mai fi nevoie de săptămâni înainte de a ne asigura că virusul nu mai circulă printre purtători sănătoși.

Descreșterea se observă și în țările care au aplicat izolarea devreme, Liban (creștere cu 6% sâmbătă), Cehia (13%), dar curios, nu în Belgia. Aceste cifre nu se referă decât la cazurile oficiale, care reprezintă fără îndoială mai puțin de o zecime din numărul de contaminați, potrivit epidemiologilor. Dar nimic nu ne face să credem că tendința este diferită în realitate.

Nerăbdătorii s-ar putea supăra că izolarea strictă nu a dus la o oprire imediată a cazurilor noi, dar nu țin cont de efectul retard. Durata incubării, între contaminare și primele simptome, este de 5,5 zile în medie. În Franța, unde nu sunt testate decât cazurile grave, adică după circa o săptămâna de boală, timpul între contaminare și depistare este deci de două săptămâni în medie. Este timpul necesar pentru ca izolarea să acționeze pe deplin.

Contra-exemple tulburătoare

Faptul că fluxul de cazuri noi a început să scadă în urmă cu opt zile este, deja, tulburător, deoarece acest lucru se referă la persoane contaminate, în realitate, înaintea începerii izolării. Aceasta, cu costuri economice și sociale astronomice, s-ar părea că nu a fost indispensabilă? O explicație, totuși: scăderea care a început în urmă cu o săptămâna corespunde se pare extincției unei serii de cazuri “expres”, contaminate imediat după începerea izolării, dar la care durata incubației a fost deosebit de scurtă, două zile, și ale căror simptome fulgerătoare le-au trimis la spital după trei zile.

Există totuși alte contra-exemple care ridică întrebări. Și în Elveția, care nu a decis izolarea, numărul de cazuri noi scade la fel de repede, cu 10% pe zi. Ceea ce, este adevărat, se poate explica ținând cont de civismul elvețian. În Suedia, unde viața este absolut normală, creșterea numărului de cazuri nu depășește 10% pe zi și a scăzut chiar la 2% sâmbătă.(Rador)

Naftemporiki: Premierul grec le cere miniştrilor şi parlamentarilor partidului său să doneze jumătate din salariu într-un cont special împotriva coronavirusului

Premierul grec, Kyriakos Mitsotakis, le cere parlamentarilor partidului de guvernământ, Noua Democraţie, precum şi miniştrilor şi secretarilor de stat, "să doneze jumătate din salariul lor pentru următoarele două luni, pentru consolidarea contului special împotriva coronavirusului", subliniind că "lumea politică trebuie să se afle în prima linie a solidarităţii".

"Aşa cum guvernul s-a mobilizat primul cu măsuri curajoase împotriva pandemiei, astfel şi lumea politică a ţării noastre trebuie să stea în prima linie a solidarităţii".

"Printr-o iniţiativă simbolică, aşadar, le cer tuturor parlamentarilor Noii Democraţii, precum şi miniştrilor şi secretarilor de stat să doneze în următoarele două luni 50% din salariul lor pentru lupta împotriva coronavirusului. Aceste sume vor fi direcţionate spre contul special pentru Covid-19", mai scrie Mitsotakis în postarea sa pe o reţea de socializare.

"În faţa ameninţării medicale, toţi suntem egali. Însă în lupta împotriva ei, fiecare trebuie să contribuie după posibilităţile sale", mai adaugă Mitsotakis, exprimându-şi convingerea că "această idee va fi urmată şi de alte partide".(Rador)

Le Temps: Coronavirusul și indispensabila revoltă europeană. Un editorial al lui Jacques Delors, fost președinte al Comisiei Europene

Ora revoltei comunitare ar trebui deci să vină

Cei mai răi apărători ai Uniunii Europene sunt astăzi cei care, la adăpostul confortabil al aspectului juridic al tratatelor, justifică așteptarea sanitară a Bruxelles-ului prin aceea că sănătatea nu este o competență comunitară. Un asemenea raționament de birocrat este de neînțeles pentru cetățenii afectați la sânge. Cum să crezi că, în această Uniune de 500 de milioane de locuitori, comenzile de măști și de aparate de resuscitare făcute în aceste zile de urgență și în același timp de state incapabile să-și păstreze stocurile strategice reprezintă soluția cea bună?

”Virusul trebuie să fie pârghia unei revolte europene”

Trebuie să fie momentul revoltei. În confruntarea cu tsunami-ul contaminărilor și deceselor, cerneala tratatelor negociate de diplomați este o piedică de care pro-europenii trebuie să știe să se scuture pentru a acționa mai bine și a-și proteja pe viitor cetățenii. Ambasadorul Uniunii Europene în Elveția, Michael Matthiessen, are dreptate să ia cuvântul pe site-ul nostru Letemps.ch pentru a lista acțiunile de solidaritate intra-europene în sfârșit în acțiune. Dar trebuie să meargă mai departe: pentru că este cel mai bine plasată pentru a depista problemele epidemiologice la scara continentului și pentru că dispune de resursele umane adecvate în ce privește administrația transfrontalieră și logistică, Comisia Europeană trebuie să se revolte public contra statelor membre obsedate de un inacceptabil statu quo.

Acest îndemn poate părea facil venind de la o țară terță, dar membră a spațiului Schengen, precum Elveția. Dar ieșind din rezerva sa în acest week-end pentru a-și exprima îngrijorarea față de o “Europa în pericol de moarte”, fostul președinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, nu a spus altceva. Coronavirusul trebuie să fie pârghia unei revolte europene în care fiecare trebuie să știe să distingă partenerii fiabili de cei care nu sunt, cu riscul de a pierde tot.

Viitorul Europei, în acest război contra dușmanului invizibil care este coronavirusul, va depinde de apropierea, “pe front”, a guvernelor care colaborează deja, se ajută și cred încă într-un viitor comun. Deoarece creează solidarități în situații de urgență, dar și pentru că demonstrează dezinteresul tot mai mare al altor state membre față de orice formă de împărțire care nu le este profitabilă imediat, epidemia se poate dovedi, paradoxal, formidabilul accelerator al unei alte Europe, hrănită de o reală voință de întrajutorare.(Rador)

Știri pe scurt:

• Un articol publicat în paginile cotidianului elen I EFIMERIDA reţine faptul că un grup de companii româneşti din industria auto au creat o echipă cu scopul de a începe producţia de ventilatoare, indispensabile pentru tratamentul bolnavilor cu coronavirus. În plus, o companie care produce echipamente militare urmează să înceapă producţia de măşti chirurgicale, urmând ca producţia zilnică să se ridice la 500.000 de măşti, în cursul lunii aprilie – mai scrie I Efimerida de la Atena.

• Presa internaţională continuă să redea tabloul luptei mondiale împotriva coronavirusului, o luptă purtată atât în plan sanitar – pe termen scurt şi mediu, cât şi în plan economic şi politic – pe termen lung. Publicaţia Euractiv publică o analiză referitoare la criza solidarităţii în interiorul UE. „Uniunea luptă să dea o ripostă coordonată coronavirusului” – acesta fiind cel mai recent test de solidaritate după ce organizaţia a fost zdruncinată de Brexit, de criza migraţiei din perioada 2015 – 2016 şi de criza debitelor din zona euro. „Dacă Europa rămâne o piaţă unică numai în vremuri bune, atunci ea nu mai are niciun sens” – a declarat la postul de radio France Inter ministrul francez pentru afaceri europene, Amelie de Montchalin. „Dacă Europa va muri, asta nu se va întâmpla din cauza infecţiei”, a adăugat şi preşedintele francez Emmanuel Macron, citat de Euractiv, care reaminteşte că tensiunile pornesc de la faptul că Germania şi Olanda s-au opus cu duritate propunerilor Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Franţei legate de emiterea unor obligaţiuni comune menite să finanţeze un stimul economic. „Proiectul european este în pericol”, avertizează cotidianul belgian Le Vif, şi explică: „O prăpastie separă ţările din sudul Europei, ca Spania şi Italia, susţinute de Franţa, de cele din nord, conduse de Olanda şi Germania”. Primele, cele mai afectate până în prezent de pandemie şi având finanţe publice fragile, pledează pentru o mutualizare a datoriilor ţărilor din zona euro, care ar putea lua forma unor „corona bonds”, ceea ce ţările din nord refuză. „Trebuie să evităm să facem în Europa alegeri tragice. Dacă Europa nu se dovedeşte la înălţimea acestei provocări fără precedent, toată construcţia europeană riscă să-şi piardă, în ochii propriilor noştri cetăţeni, raţiunea de a fi”, a subliniat premierul italian Giuseppe Conte într-un interviu pentru cotidianul spaniol El Pais. „Nu este vorba de o criză economică ce ar afecta ţări mai puţin virtuoase decât altele, este o criză sanitară care a explodat în domeniul economic şi social. Avem de-a face cu o provocare istorică pentru toată Europa”, sunt afirmaţiile premierului italian citate de cotidianul de la Madrid.

• Fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, semnează un editorial în publicaţia helvetă Le Temps, în care nu ezită să afirme: „Europa este în pericol de moarte”. Delors subliniază că virusul ar trebui să devină „pârghia unei revolte europene” împotriva „bruxellocraţiei”. „În confruntarea cu tsunami-ul contaminărilor şi al deceselor, cerneala tratatelor negociate de diplomaţi este o piedică de care pro-europenii trebuie să ştie să se scuture pentru a acţiona mai bine şi a-şi proteja pe viitor concetăţenii, iar Comisia Europeană trebuie să se revolte public împotriva statelor membre obsedate de un inacceptabil statu quo”. Concluzia lui Delors este că epidemia se poate dovedi, paradoxal, formidabilul accelerator al unei alte Europe, hrănită de o reală voinţă de întrajutorare.

• În paginile cotidianului La Repubblica, comisarul european şi fost premier al Italiei Paolo Gentiloni lămureşte faptul că Europa va ieşi din criza coronavirusului numai dacă va fi unită. „În această dramatică situaţie de urgenţă dictată de noul coronavirus, cuvântul cheie este solidaritatea. Avem nevoie de un plan comun pentru renaşterea Europei”. „Ori suntem solidari, ori dispărem de pe hartă”, afirmă la rândul său o altă figură marcantă a politicii italiene, Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, citat de publicaţia Il Fatto Cotidiano. Prodi solicită Europei să-şi joace rolul de „ancoră a democraţiei”, dacă nu doreşte „să dispară de pe harta geografică”. Şi nu ezită să critice egoismul statelor din nordul Europei: „Există o idee răspândită conform căreia solidaritatea europeană ajunge să se termine pentru că îi ajută mai ales pe ceilalţi, dar olandezii trebuie să înţeleagă: dacă se înregistrează o criză de amploare, cui îşi vor vinde lalelele?”.

• Dacă pe frontul solidarităţii nu sunt înregistrate rezultate palpabile, de pe frontul sanitar vin veşti îmbucurătoare. Numărul de decese şi de noi cazuri de infecţie scade lent, dar constant, în Italia, relatează presa din Peninsulă. La rândul său, principalul cotidian economic francez, Les Echos, menţionează faptul că răspândirea Covid-19 încetineşte în ţările supuse izolării: „O luminiţă la capătul tunelului. Izolarea începe să renteze, cel puţin conform cifrelor din ultimele zile. Ele arată clar o tendinţă de încetinire a apariţiei de noi cazuri de coronavirus în Italia, Spania şi Franţa, cele trei ţări europene cele mai afectate şi care au fost primele care au interzis ieşirea din case”.

• Amânarea Jocurilor Olimpice devine oficială: din publicaţia belgiană LE VIF aflăm că Jocurile de la Tokyo vor avea loc în perioada 23 iulie – 8 august 2021. Pentru prima dată în istoria lor, Jocurile Olimpice vor fi amânate şi vor avea loc peste fix un an faţă de cum era prevăzut, din cauza epidemiei de coronavirus. Jocurile Paralimpice au fost şi ele reprogramate din 24 august până pe 5 septembrie 2021.(Rador)