Financial Times: Pierde Europa Italia? Italia se confruntă cu cea mai severă criză de la cel de-Al Doilea Război Mondial, cu peste 15.000 de decese cauzate de coronavirus, iar economia sa urmează să sufere cea mai profundă recesiune din istoria modernă. În acest context, crește numărul membrilor celor care cred că țara este abandonată de UE.● Les Echos: Agricultura franceză în fața problemelor generate de restricțiile de circulație. Cum să asigurăm recoltele și muncile agricole indispensabile aprovizionării magazinelor alimentare? Pentru a înlocui muncitorii sezonieri străini, agricultorii francezi explorează toate soluțiile. Inclusiv recurgerea la «migranți» ● Magyar Hirlap: Viktor Orbán - Începe a doua etapă a programului de acţiune pentru protejarea economiei. ● Știri pe scurt.

HotNews.roFoto: Hotnews

Financial Times: Pierde Europa Italia?

Acum un an, Carlo Calenda participa la alegerile parlamentare europene din Italia sub sloganul „Noi suntem europeni”, slogan prin care apăra locul țării sale în UE într-un moment al creșterii naționalismului. Azi, chiar și domnul Calenda, fost ministru și reprezentant permanent al Italiei în UE, în vârstă de 46 de ani, se confruntă cu o criză a ideilor pentru care a luptat toată viața.

„Aceasta este o amenințare existențială, nu sunt sigur dacă o vom putea depăși”, spune el. „Trebuie să considerați că partidul meu este unul dintre cele mai pro-europene partide din Italia și acum am membri care îmi scriu: „De ce vrem să rămânem în UE? Este inutil."

Italia se confruntă cu cea mai severă criză de la cel de-Al Doilea Război Mondial, cu peste 15.000 de decese cauzate de coronavirus, iar economia sa urmează să sufere cea mai profundă recesiune din istoria modernă. În acest context, crește numărul membrilor celor care cred că țara este abandonată de UE.

Luna trecută, Sergio Mattarella, președintele italian, în vârstă de 78 de ani a avertizat că viitorul Europei va fi în joc dacă instituțiile sale nu vor manifesta solidaritate cu țara lor. "Sper ca toată lumea să înțeleagă pe deplin, înainte de a fi prea târziu, seriozitatea amenințării pentru Europa", a spus el într-un discurs televizat în care s-a adresat milioanelor de italieni.

Mulți locuitori din Roma consideră acum că, dacă nu se întreprind acțiuni îndrăznețe de către țările din nordul Europei, Italia ar putea să întoarcă spatele proiectului european pentru totdeauna. Există deja semne că încrederea italienilor în UE s-a deteriorat. Într-un sondaj realizat luna trecută de Tecnè, 67% dintre respondenți au spus că a face parte din uniune este un dezavantaj pentru țara lor, în creștere de la 47% în noiembrie 2018.

Donald Tusk, fostul președinte al Consiliului European, a declarat pentru FT că situația de astăzi este mult mai îngrijorătoare decât cea din ​​timpul crizei euro - atât din punct de vedere politic, cât și economic.

„Sper că totul poate fi rezolvat, dar pierderea reputației este uriașă”, spune dl Tusk, care este acum președinte al partidului Poporului European, o alianță politică de centru-dreapta. „Trebuie să salvăm Italia, Spania și întreaga Europă și să nu ne temem să luăm măsuri extraordinare. Aceasta este o stare de urgență.”

Domnul Tusk spune că asistența UE pentru Italia și alte țări care au suferit un impact puternic este mult mai substanțială decât cea din China și Rusia, dar avertizează că „în politică, percepția contează mai mult decât realitatea”.

În 2018, Italia a devenit primul membru al UE care a ales un guvern ostil Uniunii, cu Matteo Salvini, liderul Ligii anti-imigrație și apoi viceprim-ministru al guvernului de coaliție, ostil „buncărului de la Bruxelles”.

În anul următor, guvernul a căzut, iar domnul Salvini a fost trimis în opoziție, oferind proeuropenilor speranța că amenințarea naționalistă s-a stins. Dar mulți cred că amărăciunea resimțită în urma evenimentelor din ultima lună ar putea modifica permanent orientarea politică a țării în favoarea domnului Salvini.

Italia se numără printre statele membre care solicită ca zona euro să fie mult mai ambițioasă și să emită obligațiuni colective pentru a ajuta la finanțarea eforturilor de reconstrucție economică care urmează.

Discuțiile de acum fac parte dintr-o dispută mai veche privind o mișcare fiscală colectivă pe care economiștii o numesc ”mutualizare a datoriilor”. UE are un fond de salvare numit Mecanismul european de stabilitate pe care țările îl pot utiliza. Dar, în ciuda asigurărilor date de directorul general al MES, Klaus Regling, mulți italieni se tem că împrumuturile ar veni la pachet cu condiții grele și ar stigmatiza țara în cercurile financiare. Mulți ar simți că țara lor a fost pedepsită pentru un dezastru pe care nu-l putea controla.

În martie, când virusul deja se răspândise în sudul Europei, nouă membri ai zonei euro, în frunte cu Franța, Italia și Spania, au semnat o scrisoare comună care au solicitat așa-numitele coronabonduri - datorie emisă în comun, susținută de toate țările euro, inclusiv Germania - pentru a ajuta la plata efortului de recuperare.

Profunzimea diferențelor dintre țări pe această temă a apărut în cadrul unei video-conferințe a liderilor UE de la sfârșitul lunii martie, în care premierul italian Giuseppe Conte și aliații săi au făcut mari eforturi pentru ca subiectul să fie pus pe agendă.

Domnul Conte a spus că instrumentele de salvare ale zonei euro au fost dezvoltate tocmai pentru situații de criză și că măsurile luate până acum nu sunt potrivite pentru șocul care a lovit întregul continent. „Ce le vom spune cetățenilor noștri dacă Europa nu se dovedește capabilă de o reacție unită, puternică în fața unui șoc imprevizibil, de această magnitudine istorică?”, a intrebat el.

Liderii au ajuns în cele din urmă la un compromis și au emis o declarație într-un limbaj vag, dar armistițiul nu a durat mult. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene și fost ministru german al apărării, a folosit într-un interviu un limbaj descurajator la adresa coronabondurilor, pe care le-a descris ca fiind mai degrabă un slogan, lucru care a provocat reproșuri din partea domnului Conte și a domnului Gualtieri, forțând Comisia să emită o declarație prin care să promită că lasă deschise toate opțiunile.

În timp ce discuția asupra instrumentelor financiare care pot fi utilizate pentru a ajuta Italia este de natură tehnică, tonul dezbaterii a devenit încărcat emoțional atât în ​​sudul Europei, cât și în nord, unde Olanda s-a aliat poziției avute de Germania, opunându-se coronabondurilor.

Dl Calenda a plătit o întreagă pagină de publicitate în Frankfurter Allgemeine Zeitung în care a atacat poziția olandeză drept un ”exemplu de lipsă de etică și solidaritate”, acuzând Olanda că e un paradis fiscal și comparând reticența germană de a sprijini mutualizarea datoriilor cu anularea parțială a datoriilor de război naziste de către țările europene, inclusiv de către Italia după Al Doilea Război Mondial. „Germania nu ar fi putut să plătească niciodată acea datorie”, se spune în scrisoare. „Locul tău este în Europa instituțiilor, a libertății și solidarității. Nu urmați calea micilor egoisme naționale."

„Nu ar trebui să folosească astfel de argumente emoționale”, spune Eckhardt Rehberg, un parlamentar german din Uniunea Creștin-Democrată a cancelarului Angela Merkel. „Fiecare țară ar trebui să se întrebe dacă nu cumva are și o anumită responsabilitate pentru situația în care se află. Uitați-vă la sistemul de sănătate din Italia. Nu poți arunca toate dificultățile tale asupra Europei și Germaniei. Ca politician german, consider că este nedrept. ”

Chiar și atunci, mulți din sudul Europei vedeau eurobondurile ca pe o soluție potențială, doamna Merkel s-a opus întotdeauna, spunând în 2012 că nu vor exista astfel de instrumente „atât timp cât eu trăiesc”. Pentru cancelarul și partidul ei CDU, tratatele UE rămân sacrosante și a interzis în mod expres mutualizarea datoriilor. Regula era clară: statele nu se pot finanța reciproc.

Cu toate acestea, reputația ei a suferit în ultima perioadă. Sudicii o văd ca pe un mare ”disciplinator” al Europei. În Grecia au apărut afișe care o arată purtând o mustață ca a lui Hitler. Ea a mai fost înfățișată ca o vrăjitoare, o dominatoare sau o mamă vitregă răutăcioasă și a fost acuzată că a încercat să subjuge întregul continent.

Criza a încurajat politicienii de dreapta ai Italiei care simt că starea de spirit din țară se repoziționează împotriva Bruxellesului și Germaniei. „UE a trecut de la a nu face absolut nimic la o încercare de a profita de dificultățile cu care ne confruntăm”, spune Giorgia Meloni, liderul partidului de extremă dreapta Frații Italiei, care a urcat semnificativ în sondajele de opinie pentru a deveni al doilea cel mai popular partid de dreapta după Liga domnului Salvini.

„Există oameni care încearcă să se folosească de acest virus pentru a specula. Există un joc prin care să fie slăbită Italia pentru a i se cumpăra activele strategice”, a spus Meloni.

Claudio Borghi, parlamentar al Ligii se opune ca Italia să accepte bani de la ESM - susținând că asta ar echivala cu o predare a suveranității. Săptămâna aceasta el a postat un afiș din epoca fascistă italiană, în care un soldat german zâmbitor întinde mâna, spunând: „Germania este cu adevărat prietenul tău”. Domnul Borghi a scris: „Timpul trece, dar tactica este întotdeauna aceeași.”

Proeuropenii italieni speră că șocul crescând, provocat de criza Covid-19, va îndupleca recalcitrantele state nord-europene să dea dovadă de suficientă solidaritate ca să acopere pagubele provocate prin poziția lor.

În ultimele zile, adversarii unor măsuri fiscale colective au mai dat înapoi, având în vedere că declinul economic a devenit mai clar.

În Olanda, miercurea trecută, guvernul premierului Mark Rutte a propus un fond de solidaritate în valoare de 20 miliarde euro, cu transferuri în lichidități care să ajungă direct în seifurile de la Roma şi Madrid pentru cheltuieli de urgență în sectorul sanitar.

Ministrul său de finanțe, Wopke Hoekstra, a fost criticat în sud după ce a cerut Bruxelles-ului să deschidă o anchetă ca să afle de ce unele economii nu au avut niște pârghii de ordin financiar care să le ajute să traverseze criza. Premierul Portugaliei, António Costa, a calificat declarația drept “respingătoare“.

Propunerea dlui Rutte nu a putut acoperi decât o mică parte a problemelor tot mai numeroase cu care se confruntă finanțele din Italia și Spania, dar însuși faptul că o țară, care în mod tradițional este atât de recalcitrantă în fața oricăror transferuri fiscale între statele din zona euro, ar trebui să denote o schimbare în atitudinea populației.

Joia trecută, Bruno Le Maire, ministrul de finanțe al Franței, a prezentat planuri legate de un fond comun “excepțional și temporar“ menit să ajute relansarea rapidă a țărilor afectate. Potrivit planului, ar fi emise niște obligațiuni garantate în comun de toate statele membre, care vor fi gestionate de Comisia Europeană. “Solidaritate înseamnă să-ți poți reuni resursele pentru a face față urmărilor unei crize“, a spus el. “Haideți să ocolim dezbaterile ideologice despre eurobonduri sau coronabonduri. Există o singură întrebare de ordin politic care se pune: vom rămâne uniți sau nu? “

În opinia dlui Tusk, a rămas puțin timp pentru ca țările mai bogate ale UE să iasă în față cu niște inițiative îndrăznețe și pozitive și să evite resimțirea oricărei umilințe în țările care au nevoie de ajutor. “Oamenii suferă acum – ăsta nu e un joc politic”, spune el. “Oamenii trebuie să simtă că, în astfel de vremuri, suntem o adevărată comunitate și o adevărată familie.“

Les Echos: Agricultura franceză în fața problemelor generate de restricțiile de circulație

Cum să asigurăm recoltele și muncile agricole indispensabile aprovizionării magazinelor alimentare? Pentru a înlocui muncitorii sezonieri străini, agricultorii francezi explorează toate soluțiile. Inclusiv recurgerea la «migranți»

Cererea se află pe masa prefectului din regiunea Alpes-de-Haute-Provence și este semnată de Camera de Agricultură departamentală. Subiectul cererii? Înlocuirea de urgență a muncitorilor sezonieri străini care în fiecare an, primăvara, constituie grosul «culegătorilor» în fermele de legume din regiune: 280.000 de astfel de sezonieri debarcă anual în Franța pentru a recolta căpșuni, pepeni, diverse legume…

”De obicei, aceste «brațe de muncă» vin din Spania, Portugalia sau Maroc”, explică Daniel Margot, președinte al Camerei de Comerț și Industrie Locală (CCI). Agricultorii solicită deci, în locul acestora, studenți (francezi), deoarece examenele sunt fie amânate, fie trecute în regimul de control continuu, așa că mulți dintre tineri au revenit în familiile lor, în mediul rural. Răspunsul prefectului se lasă încă așteptat.

Acest apel al agricultorilor francezi nu este specific sudului. Pretutindeni în Franța, furnizorii lanțului alimentar, singurul care nu a fost întrerupt de epidemia de Covid-19, își pun întrebări privind noile date produse de această criză sanitară. ”Ne aflăm într-o situație complet inedită: niciodată francezii, reținuți în casă și atenți la ceea ce mănâncă, nu au solicitat atâtea produse de fermă”, comentează Mireille, lucrătoare într-o fermă de legume instalată de ani de zile la Manosque, Sisteron.

Este ora 16. Parcarea este plină. La coadă sunt mai ales femei, care vin aici în loc de a-și face cumpărăturile în piețe, închise de la sfârșitul lunii martie. (Unele au fost redeschise în funcție de deciziile locale, dacă s-au putut respecta cu strictețe regulile de distanțare).

«Priviți aceste căpșuni. Furnizorul meu se teme că nu va putea asigura viitoarea livrare. Îi lipsește forța de muncă».

«Convoc armata din umbră»

Ministrul agriculturii, Didier Guillaume, a lansat un apel pe data de 24 martie, în termini grandilocvenți: «Convoc armata din umbră, femei și bărbați care au dorința de a munci». Apelul a fost făcut cu ocazia lansării platformei internet desbraspourtonassiette.wizi.farm, pe care candidații interesați să lucreze la munca câmpului pot să se înscrie. Rezultatul: 150.000 de răspunsuri până la data de 2 aprilie. Doar că majoritatea voluntarilor trăiesc în zone urbane îndepărtate, și ar trebui să fie «scoși din izolare» pentru a îndeplini această misiune. De unde și neliniștea Agenției Naționale pentru Sănătate și a forțelor de ordine, care nu sunt foarte încântate de acest gen de flux, aflat în contradicție cu ordinul de a rămâne acasă.

«Ar fi mai bine să relaxăm regulile pentru a le permite angajaților noștri să lucreze în plus, până la 60 de ore pe săptămână, și să mobilizăm agențiile locale», răspunde, la Manosque, un sindicalist agricol. Aceeași opinie și la Daniel Margot, de la CCI. Firma sa, Savonnerie de Haute-Provence, și-a reluat activitatea după două săptămâni de izolare ca urmare a unor contacte cu bolnavi de Covid-19. Prima zi, cu efective reduse, a permis producerea a 25.000 de săpunuri pentru băncile alimentare. «Nu facem față penuriei de mână de lucru. Ceea ce trebuie făcut urgent este relaxarea sistemului, astfel ca angajații bolnavi sau care stau cu copiii să poată fi înlocuiți cu alții, activi, pe care îi cunoaștem. Flexibilitatea pe timp de criză este indispensabilă pentru a furniza atât alimente, cât și gel hidroalcoolic – după cum a făcut industria cosmetică locală –, respectiv măști».

Înrolarea refugiaților

Revenind la agricultori, circulă o altă idee: aceea de a angaja refugiați, solicitanți de azil sau chiar clandestini. La finalul lunii martie, Portugalia a reglementat temporar situația imigranților ilegali pentru a le putea extinde protecția sanitară, dar și pentru a putea conta pe forța lor de muncă. Germania a întredeschis joi frontierele pentru 40.000 de lucrători sezonieri.

În Franța? O premieră a avut loc la Seine-et-Marne, unde circa o sută de refugiați, toți voluntari, au fost implicați în strângerea căpșunelor și a sparanghelului. Numeroase alte departamente au primit, începând cu 2017, contingente de solicitanți de azil identificați, localizați, adesea adăpostiți în centre, deci ușor de condus spre și dinspre exploatările agricole. A-i pune să lucreze ar fi, printre altele, o modalitate bună de a-i insera. Criza coronavirusului schimbă în mod clar regulile jocului.(Rador)

Magyar Hirlap: Viktor Orbán - Începe a doua etapă a programului de acţiune pentru protejarea economiei

Ţelul este să creăm tot atâtea locuri de muncă câte vor fi desfiinţate de epidemia de coronavirus - a spus Viktor Orbán, care a adăugat: Vin vremuri grele, dar niciun maghiar nu este singur. "Vom reuşi, dacă avem grijă unii de ceilalţi. Premierul ungar a anunţat că planul de acţiune va fi aplicat în trei etape. Prima etapă am depăşit-o, din aceasta au făcut parte diminuarea contribuţiilor la asigurările sociale, ajutorul acordat IMM-urilor şi suspendarea achitării ratelor la credite.

Luni va începe a doua etapă

Cele trei etape ale planului de acţiune presupune redirecționarea a 18-20% din PIB, inclusiv a programelor iniţiate de Banca Naţională a Ungariei - a anunţat premierul, care a precizat că, datorită acestor modificări, deficitul bugetar pentru anul 2020 va creşte la 2,7%.

Etapa a doua cuprinde cinci programe

Primul program se referă la păstrarea locurilor de muncă: în cazul reducerii timpului de lucru, suntem dispuşi să preluăm de la angajator o parte a cheltuielilor aferente salariilor, acesta fiind o formă specială a subvenţionării salariilor, aplicată în Ungaria - a afirmat Viktor Orbán. Premierul ungar a anunţat: ca parte a programului de protejare a familiei şi a pensionarilor, va fi reintrodusă a 13-a pensie, care va fi plătită în patru rate egale, în lunile februarie 2021, 2022, 2023 şi 2024. Viktor Orbán a mai anunţat că prin acest program sunt vizate câteva domenii deosebit de importante pentru economia Ungariei, ca de exemplu turismul, industria medicală, industria alimentară, agricultura, construcţiile, logistica, transporturile precum şi domeniul culturii. Viktor Orbán a precizat că pentru susţinerea acestor domenii guvernul va pune la dispoziţia întreprinderilor credite garantate de stat în valoare totală de 2.000 de miliarde de forinţi. Totodată, pentru crearea de locuri de muncă, vor fi susţinute investiţiile, cu o sumă totală de 450 miliarde forinţi. Viktor Orbán a afirmat că, după zece ani de muncă asiduă, Ungaria a ajuns în linie dreaptă, dar acum în Europa a venit epidemia de coronavirus, care pune în pericol "tot pentru ce am muncit până acum". Situaţia este nedreaptă, dar "nu avem ce face şi nu putem schimba faptul că ne aflăm în faţa unei uriaşe provocări". (Rador)

Știri pe scurt:

  • Presa internaţională remarcă primele raze de speranţă în Europa pe fondul noilor scăderi înregistrate atât în privinţa numărului de cazuri noi, cât şi a numărului de decese provocate de coronavirus, dar continuă să scrie despre previziuni sumbre pentru Statele Unite. Italia, Spania şi Franţa raportează date în scădere, în timp ce americanii se pregătesc pentru ceea ce ar putea fi cea mai grea săptămână, în condiţiile în care numărul deceselor se apropie de 10.000, scrie The Guardian.
  • Noile semnale încurajatoare determină câteva state europene să se gândească la o relaxare a restricţiilor, impunând în schimb o intensificare a testării populaţiei şi purtarea măştilor în spaţiile publice, notează The Telegraph. Potrivit Reuters, care citează un document al Ministerului german de Interne, Germania are în plan să ridice restricţiile severe începând cu data de 19 aprilie, instituind, în schimb, mecanisme care să permită identificarea într-un interval de 24 de ore şi în proporţie mai mare de 80% a contacţilor unei persoane diagnosticate cu Covid-19. Şi Austria a anunţat că îşi va redeschide primele spaţii comerciale începând cu 14 aprilie, la patru săptămâni de la instituirea restricţiilor, fiind prima țară din Uniunea Europeană care a detaliat un calendar pentru încetarea crizei, după cum observă Le Monde. Astfel, într-o primă etapă vor fi redeschise mai întâi magazinele mai mici de 400 m.p., precum și magazinele de grădinărit și bricolaj, urmând ca restul magazinelor să fie redeschise de la 1 mai, cu excepția hotelurilor și a restaurantelor, care se vor redeschide treptat, începând cu 15 mai. Purtarea măștii va fi obligatorie în toate aceste spaţii, ca și în transportul public, mai scrie cotidianul francez.
  • Business Insider remarcă însă că exemplul Chinei care s-a văzut nevoită de mai multe ori să reimpună restricţiile după ce a încercat să le relaxeze arată cât de grea va fi revenirea la normalitate. Numai weekendul trecut, zecile de mii de chinezi care au luat cu asalt locuri turistice populare i-au determinat pe experţi să avertizeze asupra riscurilor de transmitere a coronavirusului, cerând reglementări mai stricte pentru locurile publice foarte frecventate, notează publicaţia chineză Global Times.
  • Pe de altă parte, „în vreme ce China își continuă proiectul propagandistic de a expune restului lumii toată măreția sa în lupta cu coronavirusul și ‘victoria poporului său’ în acest război, tot mai multe voci se ridică pentru a denunța manevrele Partidului Comunist”, acuzând Beijingul că „a facilitat răspândirea coronavirusului”, scrie La Libre Belgique. Cotidianul belgian citează doi experţi în realităţile chineze care vorbesc despre numeroase cazuri de cenzură, de arestări abuzive și de intimidări a căror țintă au fost avertizorii de integritate, precum şi despre presiunea uriaşă exercitată asupra Organizației Mondiale a Sănătății să întârzie anunțarea unei pandemii. „Mai rău, cifrele publice prezentate de China – 4.000 de morți, par de asemenea mult sub nivelul realității, așa cum lasă de înţeles uriașele cozi de așteptare pentru preluarea urnelor funerare în toată țara. Potrivit estimărilor independente, numărul total s-ar apropia mai curând de 100.000 de morți pe tot teritoriul, mult peste bilanțul anunțat oficial”, mai scrie La Libre Belgique.
  • Între timp, la nivel european se înmulţesc apelurile la solidaritate, mai ales pentru combaterea efectelor economice ale crizei coronavirusului. Într-un interviu pentru ziarul spaniol El Periodico, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, Margrethe Vestager, se declară convinsă că „putem ieși din criză doar dacă ne ajutăm reciproc”, subliniind că trebuie analizate toate instrumentele de ajutor posibile pentru că „niciodată nu am fost într-o situație în care fiecare afacere din Europa să fie afectată, de la micul magazin din colț până la giganții cu mii de angajați”. La rândul lor, într-o scrisoare publicată în „Corriere della Sera” și în mai multe ziare europene, comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni, şi comisarul pentru piaţa comună, Thierry Breton, au susţinut poziţia ţărilor lor, Italia şi, respectiv, Franţa, pentru emiterea unor euroobligaţiuni comune pe termen lung care să permită finanţarea măsurilor de ieşire din criză. Pentru a depăşi recesiunea, ar putea fi nevoie de injectarea în economie a circa 1.600 de miliarde euro, avertizează cei doi comisari europeni. Ideea unor emisiuni de datorii comune se loveşte însă de opoziţia Germaniei şi a altor ţări din aşa-zisul nord european, adepte ale rigorii bugetare, astfel că, după cum constată Il Fatto Quotidiano, „Uniunea Europeană rămâne încă împărțită între Nord și Sud în ceea ce privește instrumentele cu care trebuie să înfrunte cea mai gravă criză de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial încoace”.
  • Dispute ample există şi în Parlamentul Bulgariei, unde potrivit cotidianului Sega, „Deputații bulgari s-au certat pe reducerea propriilor salarii”. După ce majorarea anterioară a salariilor deputaților a generat un adevărat scandal, acum „forțele politice parlamentare de la Sofia s-au lansat într-o competiție nebună pentru a vedea cine va propune o reducere mai mare a salariilor parlamentarilor”, explică ziarul bulgar. Propunerea care „i-a dat pe toţi pe spate”, detaliază Sega, a fost cea a partidului Volia, condus de un om de afaceri din Varna, care a cerut ca „remunerația reprezentanților poporului să fie egală cu salariul minim, care se ridică la 610 leva. “E bine să vedem dacă putem trăi cu atât”, a explicat deputatul Plamen Hristov, citat de cotidianul bulgar.(Rador)