În noaptea în care am ajuns, chiar înainte de ridicarea carantinei, străzile din Wuhan erau în general goale. Ocazional, câte o mașină trecea pe stradă. Mai tot timpul au fost cele două mașini din convoiul nostru.
Televiziunea de stat din China arăta imagini cu mașini care stau la coadă la o cabină de taxare, șoferii aceia urmând să fie printre primii care să părăsească orașul redeschis. A doua zi, când am vizitat locul, circa 8 ore mai târziu, coada dispăruse, fiind înlocuită cu un flux de vehicule.
În prima zi, străzile păreau în continuare goale.
Pe măsură ce zilele au trecut, mai multe mașini au revenit pe străzi, dar totuși traficul era departe de cel normal. Chiar și traficul pietonal era redus.
Sute de persoane erau afară și în apropiere, dar cei mai mulți au ținut distanța, cu excepția unei cozi șerpuite, fără distanțare sigură, la un magazin de frigărui.
Când am revenit sâmbăta trecută, mi s-a părut că „noutatea” de a fi afară a dispărut și strada părea pustie. Poate motivul este că a scăzut brusc temperatura și astfel oamenii au stat acasă, de teamă să nu răcească sau să se trezească cu febră.
La fel ca în multe alte orașe mari, blocajele de trafic din Wuhan sunt inevitabile. Dar în 5 zile nu am întâlnit nici măcar un blocaj.
Vorbind cu un șofer de taxi, l-am întrebat cum este să revină pe străzile goale.
„Nu le pot recunoaște. Chiar acum am virat greșit și am avut nevoie de GPS pentru a găsi drumul”, spune domnul Zhang.