Financial Times: Țările europene prelungesc starea de urgență dar plănuiesc și redeschiderea activităților economice ● Criza coronavirusului revigorează relațiile franco-germane. Parisul și Berlinul au colaborat ca să se ajungă la un pachet de măsuri urgente menite să salveze zona euro. ● The Washington Post: Pandemia omoară și adevărul. O veche zicală spune că, într-un război, adevărul este prima victimă; culmea ar fi însă faptul că jurnaliștii sunt deseori o victimă colaterală. ● Duma: Bulgaria este la o distanță de o bancă de anticamera pentru zona euro. ● Știri pe scurt.

HotNews.roFoto: Hotnews

Financial Times: Țările europene prelungesc starea de urgență dar plănuiesc și redeschiderea activităților economice

Liderii țărilor cele mai afectate din Europa au promis să mențină blocajul economiilor lor, dar au început să contureze planuri de redeschidere a activităților pe fondul semnelor că au trecut de vârful focarului de coronavirus.

Președintele Emmanuel Macron a anunțat, luni, seara, într-o adresă televizată, că va prelungi blocajul economiei Franței până la 11 mai. Dar a adăugat că creșele și școlile primare și secundare se vor redeschide progresiv după această dată.

Semnalul domnului Macron privind pregătirea ridicării treptate a ordinelor de izolare începând de luna următoare a venit în aceeași zi în care Spania devenea prima dintre cele mai afectate țări europene care și-a relaxat măsurile de izolare, permițând lucrătorilor din industrii „neesențiale” precum construcțiile să se întoarcă la slujbele lor după o perioadă de interdicții care a durat două săptămâni.

Dar Madridul a avertizat că ar putea re-institui blocajul dacă infecțiile și decesele cresc din nou. Deși 17.489 de persoane au murit în Spania, cele 517 de victime din ultimele 24 de ore au fost cu mult sub maximul de 900 de decedați pe zi, înregistrat săptămâna trecută.

Cu toate acestea, semnalele privind eficiența măsurilor luate sunt mixte. Italia a extins săptămâna trecută măsurile stricte de distanțare socială, valabile acum până pe 3 mai, iar luni a anunțat că numărul celor decedați a crescut cu 566 în ultimele 24 de ore - o creștere ridicată, față de cele 432 de decese raportate duminică. În ciuda creșterii numărului de decese din Italia - al cărui total a ajuns să se ridice la 20.465, al doilea după SUA - Italia, Spania și Franța au spus că plafonarea sau chiar reducerea acestui număr le face să spere că ar putea să își redeschidă treptat economiile în săptămânile următoare.

Bruxelles-ul este așteptat să prezinte săptămâna viitoare un plan la nivelul UE pentru ridicarea restricțiilor, plan care solicită capitalelor naționale să-și coordoneze ieșirea, conform unui proiect consultat de Financial Times.

„Statele membre ar trebui să se notifice reciproc dar și Comisiei [Europene] în timp util înainte de a ridica măsurile și să țină cont de opiniile lor”, se arată în document. „Este esențial să existe o abordare comună și un cadru comun de operare.”

Numărul zilnic al deceselor britanice a fost de asemenea scăzut, luni, dar Dominic Raab, cel care este responsabil de deciziile cotidiene în timp ce premierul Boris Johnson încă se recuperează după infecția cu Covid-19, a declarat că restricțiile naționale vor rămâne în vigoare în următoarea perioadă.

În discursul său de o jumătate de oră de la Palatul Elysée din Paris, domnul Macron a admis că guvernul nu a fost pregătit pentru acest focar. „Eram pregătiți pentru această criză? Din dovezile pe care le avem, nu suficient, deși acum am rezolvat acest lucru”, a spus el în al patrulea discurs ținut de la începutul crizei.

„Momentul a dezvăluit eșecuri și neajunsuri”, a adăugat el, referindu-se la lipsa măștilor și a altor echipamente medicale - chiar dacă a vorbit apoi despre speranța că pandemia care a copleșit aproape toate spitale din estul Franței și în zona Parisului începe să dea semne că încetinește. Franța a înregistrat 14.967 de morți din cauza Covid-19 de la 1 martie încoace.

Dublarea rapidă a numărului de paturi de terapie intensivă la 10.000 în Franța și mutarea a sute de pacienți bolnavi cu trenul și aeronavele din regiunile cele mai grave în spitale din zone mai puțin afectate, au permis țării să combată cu succes răspândirea virusului. Domnul Macron a spus că restricțiile actuale privind circulația - oamenii își pot părăsi casele doar pentru a merge la muncă, pentru a cumpăra alimente esențiale, pentru a-i ajuta pe cei vulnerabili, pentru a solicita tratament medical sau pentru a face exerciții în apropierea locuinței timp de o oră pe zi - nu vor fi nici relaxate nici înăsprite, ci vor rămâne la fel pentru încă o lună pentru că și-au dovedit valoarea. "Speranța a renăscut, dar nimic nu este garantat", a spus el. „Epidemia nu este încă învinsă. . . cu cât sunt respectate mai multe reguli, cu atât salvăm mai multe vieți. "

Deși copiilor mai mici li s-ar putea permite treptat să se întoarcă la școală după 11 mai, domnul Macron a spus că universitățile vor rămâne închise, cu excepția învățământului la distanță, în timp ce barurile, restaurantele și cinematografele vor rămâne închise. Nu ar mai fi festivaluri cel puțin până la jumătatea lunii iulie, a adăugat el. Frontierele cu țările non-europene ar rămâne închise vizitatorilor până la o notificare ulterioară.

Domnul Macron, acuzat în trecut de adversarii săi de a fi un „președinte al celor bogați”, a adoptat un ton hotărât, dar umil, spunând că oamenii trebuie să învețe lecțiile crizei. „Trebuie să ne reinventăm, începând cu mine. . . Vremurile se vor îmbunătăți din nou și vom avea din nou zile fericite.”

Alte articole din FT:

Criza coronavirusului revigorează relațiile franco-germane

Parisul și Berlinul au colaborat ca să se ajungă la un pachet de măsuri urgente menite să salveze zona euro.

Motorul franco-german al UE – considerat de unii ca fiind ‘terminat‘ – a revenit la viață în fața crizei coronavirusului, Parisul și Berlinul colaborând în tandem la eliberarea unui fond de ajutorare în valoare de 500 miliarde euro destinat zonei euro – un acord care la un moment dat era în pragul eșecului.

În pofida adâncilor diferende apărute între Franța și Germania pe tema traiectoriei viitoare a UE, cele două țări au fost de primă importanță în finalizarea acordului de săptămâna trecută menit să acorde ajutor financiar angajaților, companiilor și guvernelor acum în derivă din cauza virusului.

Strânsa colaborare dintre Olaf Scholz, ministrul german de finanțe, și omologul său francez, Bruno Le Maire, a fost de importanță crucială pentru depășirea rezistenței manifestate de Olanda și de Italia față de unele aspecte ale planului.

“Scholz și Le Maire au acționat împreună extrem de eficient pentru a convinge Haga și Roma să accepte acordul“, a declarat un diplomat. Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron “au acționat și ei din culise“.

Potrivit diplomaților din UE, cooperarea franco-germană a fost avantajată de această dată prin faptul că ambele părți s-au arătat de acord cu proiectul discutat de miniștrii de finanțe, oferindu-le astfel posibilitatea de a-și concentra energia asupra atragerii altor state. Potrivit lui Le Maire, “cheia succesului“ a fost faptul că Franța și Germania au adoptat încă de la început o poziție comună.

“Dispunem acum de toate pârghiile, nu doar în privința gestionării consecințelor coronavirusului, ci și în vederea unei redresări rapide pornind de la o bază coordonată“, a subliniat el într-un interviu telefonic acordat FT. Și totuși, acordul la care s-a ajuns joi nu a reușit să aplaneze toate neînțelegerile existente între Franța și Germania. Cele două țări rămân pe poziții opuse pe o linie importantă a frontului de luptă din zona euro, respectiv, partajarea datoriilor.

Miniștrii de finanțe din zona euro au aprobat crearea unui fond destinat redresării și menit să ajute zona monedei unice să își revină de îndată ce criza va fi depășită.

Dar Parisul și Berlinul nu se înțeleg asupra modului de finanțare a unor asemenea pârghii. Parisul încă mai susține ideea partajării datoriilor – o idee pe care Berlinul o respinge – fie prin emiterera unor așa-zise corona-bonduri, fie pe alte căi. “Este clar că ele nu au ajuns încă pe același teren atunci când vine vorba despre fondul de redresare“, a declarat Christian Odendahl, economist-șef la Centrul pentru Reformă Europeană. “Diferendele persistă încă“ sau, după cum spunea un oficial german, “Am fost de acord să nu fim de acord“.

Relațiile dintre Scholz, un imperturbabil social-democrat care a fost primarul orașului Hamburg, și ambițiosul Le Maire, vorbitor fluent al limbii germane, s-au cimentat într-o seară din luna mai a anului 2018, când cei doi s-au întâlnit cu ocazia convorbirilor de la Villa Borsig, o casă de oaspeți a Ministerului german de Externe aflată într-o suburbie verde a Berlinului. Inițial plănuită să dureze doar două ore, reuniunea a durat toată noaptea, terminându-se în ziua următoare, la ora 7 dimineața.

O altă reuniune-mamut a avut loc o lună mai târziu, la Hotelul Noirmoutier din Paris, ea permițând ulterior o decisivă întâlnire între Macron și Merkel, la Meseberg, întâlnire care a avut loc în luna următoare și care a dus la un amplu acord vizând reformele din zona euro, inclusiv propunerea de înființare a unui buget comun destinat exclusiv zonei monedei unice. În pofida cuvintelor călduroase de la Meseberg, Macron a devenit tot mai nemulțumit de lipsa de entuziasm a doamnei Merkel față de viziunea sa cu privire la reformele din UE.

Dar, în pofida tuturor acestor lucruri, Scholz și Le Maire au rămas în relații bune. După Meseberg, cei doi s-au înțeles în privința mai multor probleme din diverse domenii, de la piețele bancare și de capital din Uniune până la modificarea Mecanismului European de Stabilitate (MES), fondul UE pentru situații de panică – niște aspecte care vor juca un rol crucial în eforturile de stopare a crizei provocate de coronavirus. “După întâlnirea de la Meseberg a existat un șir întreg de acorduri de factură politică“, a subliniat un oficial german. “Trebuie să depunem mari eforturi ca să ne înțelegem în privința tuturor acestor probleme, dar ne înțelegem mereu până la urmă“.

Același spirit de cooperare s-a manifestat și săptămâna trecută. Planul de salvare cu privire la coronavirus era cât pe ce să fie sortit eșecului în momentul când ministrul olandez de finanțe, Wopke Hoekstra, a cerut ca ajutorul parvenit de la MES să fie însoțit de niște condiții economice.

Diplomații spun că Le Maire și Scholz erau cam supărați miercuri, la ora 5 dimineața, când le-a fost clar că tratativele care duraseră toată noaptea rămăseseră blocate. Adresându-se reporterilor, Scholz a subliniat că este “nepotrivit“ să legi ajutorul financiar de niște “dezbateri de importanță fundamentală pe tema sistemului de pensii, a sistemului de impozitare sau pe tema pieței muncii“. Le Maire a spus că eșecul este “o rușine“ pentru Europa.

Dar Parisul și Berlinul și-au concentrat eforturile reușind să readucă tratativele pe făgașul dorit și să înfrângă rezistența olandeză.

Macron și Merkel au discutat ulterior în cursul zilei de miercuri și din nou, joi, la puțin timp după ce miniștrii de finanțe își reluaseră deliberările. Macron a discutat cu premierul olandez Mark Rutte, cerându-i să manifeste flexibilitate. Iar Le Maire și Scholz au avut numeroase întâlniri bilaterale cu miniștri din alte țări ca să faciliteze eventualitatea unui compromis. Diplomații din UE afirmă că insistențele lor au asigurat sprijinul necesar eforturilor depuse de președintele Eurogrupului, Mário Centeno, pentru a se ajunge la un acord. “Cooperarea cu Franța a fost absolut de primă importanță ca să se ajungă la asta“, a declarat oficialul german.

“Germania și Franța au fost cele care au pus cu adevărat bazele acordului. Existau niște elemente în vederea unei apropieri: suveranitatea economică, apărarea pieței unice“, afirmă Elvire Fabry, cercetător principal la Institutul Jacques Delors. “[Criza] amplifică toate aceste abordări din ultimele luni și creează anumite interese comune”.

Dar întrebările rămase fără răspuns, pe tema fondului de redresare ulterioară coronavirusului sau dacă membrii zonei euro își vor reuni datoriile ca să finanțeze efortul de redresare, vor continua să aibă un cuvânt de spus în relațiile fraco-germane.

Cancelaria doamnei Merkel a fost cuprinsă de furie în momentul când Macron s-a alăturat altor opt lideri europeni pledând pentru eurobonduri ca soluție a crizei coronavirusului. “După un început relativ greu, în ultimele câteva zile, motorul franco-german a atins din nou viteza maximă, împrăștiindu-și vraja”, a declarat un diplomat din UE. “Dar nu trebuie să pretindem că dezbaterile mai serioase pe tema partajării datoriilor s-au terminat”.(Rador)

The Washington Post: Pandemia omoară și adevărul

O veche zicală spune că, într-un război, adevărul este prima victimă; culmea ar fi însă faptul că jurnaliștii sunt deseori o victimă colaterală. Probabil, acest lucru nu a fost niciodată mai adevărat ca în cursul actualei bătălii împotriva coronavirusului. În toată lumea, atât în cea dictatorială, cât și în cea democratică, guvernele au reacționat în cazul unei epidemii restricționând informațiile, acuzând presa independentă și hărțuindu-i pe reporteri – verbal și, uneori, fizic.

“Puteți s-o numiți drept reprimarea COVID-19”, afirmă Joel Simon, director executiv al Comisiei pentru Protecția Jurnaliștilor. Organizația lui a stabilit ceea ce, în opinia sa, ar fi o listă cu 200 de cazuri de arestări, amenințări și hărțuiri datorate relatărilor din presă despre pandemie. Asemenea incidente includ și arestarea unor jurnaliști din Republica Dominicană, Nigeria, Kenya, Etiopia, Iran, Liberia și Turcia.

Nu, în Statele Unite nu a fost arestat încă nimeni. Președintele Trump s-a limitat doar la a profera insulte și injurii la adresa reporterilor care asistă la acest ‘reality show‘ zilnic căruia el îi spune conferință de presă. Dar Trump le-a oferit guvernelor din întreaga lume o metodă în vederea oprimării jurnalismului independent legat de epidemie: fabricarea “știrilor false“.

La un videoseminar de săptămâna trecută, organizat de Institutul Aspen, Simon a înșirat o lungă listă de țări care au adoptat noi reglementări sau legi care incriminează informațiile “false“ despre epidemie – guvernele fiind cele care hotărăsc ce înseamnă un asemenea delict. Unii sunt așa-zișii dicatori obișnuiți: Vladimir Putin al Rusiei, Iranul, Thailanda, Zimbabwe. Dar un număr surprinzător este cel al unor țări considerate drept niște democrații în care libertatea cuvântului este respectată – printre altele Ungaria, Africa de Sud și Bolivia.

Unul dintre cazurile cele mai reprezentative este cel al Indiei, unde premierul Narendra Modi le-a impus celor 1,3 miliarde de concetățeni ai săi trei săptămâni de izolare, necesare de altfel, dar a depus mari eforturi pentru ca jurnaliștii să se numere printre ei, ceea ce nu era necesar. Guvernul a căutat să obțină un verdict al Curții Supreme potrivit căruia întreaga presă să poată difuza numai informațiile oficiale despre pandemie. Deși instanța nu a mers chiar până într-acolo, Modi a silit aproape întreaga presă să se comporte ca și când instanța ar fi dat un verdict favorabil pretențiilor sale.

În același timp, el a redus aproape la zero fluxul informațiilor oficiale.

Dar nu el este cel care organizează vreo conferință de presă și nici ministrul sănătății. În schimb, el i-a selectat pe jurnaliștii care sunt invitați la niște conferințe de presă succinte, ținute de un oficial oarecare. “Toți l-am citat doar pe funcționarul acela“, a declarat Raksha Kumar, o jurnalistă independentă. Ea le-a spus celor de la Aspen că numai presei de stat pro-Modi i s-a permis să pună întrebări la aceste conferințe.

Jurnaliștii indieni care încalcă acest regim riscă să devină victimele unor hărțuieli fără precedent. Vidya Ksishnan, o jurnalistă independentă specializată în probleme de sănătate, a transmis informații în care descrie eșecul guvernului în asigurarea echipamentelor de protecție. După cum era de așteptat, oficialii au catalogat informațiile drept “false“, iar ea a ajuns victima unor insulte online. ”În cei 17, aproape 18 ani de când relatez despre probleme de sănătate, nu mi s-a mai întâmplat niciodată așa ceva“, a declarat Krishnan într-un interviu în fața Comisiei pentru Protecția Jurnalișilor. “Mi s-a spus că nu sunt patrioată, niciodată nu mi s-a spus că aș fi o trădătoare, oamenii cer arestarea mea imediată pentru că difuzez știri false“.

Cazul Krishnan este tipic pentru situația din mai multe țări unde hărțuirea este îndreptată împotriva jurnaliștilor care relatează despre penuria de medicamente sau care le pun oficialilor întrebări legate de numărul infecțiilor sau al deceselor. S-ar putea ca primul caz să fi fost cel al lui Chen Qiushi, un videojurnalist care s-a deplasat la Wuhan în luna ianuarie și a postat pe You Tube reportaje în care afirma că spitalele sunt supraaglomerate și duc lipsă de provizii.

Potrivit Comisiei pentru Protecția Jurnaliștilor, pe data de 5 februarie, Chen a dispărut după ce spusese familiei că intenționează să transmită relatări despre un spital temporar. Nu s-a mai auzit nimic despre el.

Au urmat alte cazuri similare. Trei jurnaliști algerieni, care au pus întrebăril legate de rezultatele testelor dintr-un laborator de stat, au fost puși sub acuzare. Un jurnalist iranian a fost arestat după ce a criticat pe Twitter guvernul pentru incapacitatea sa de a face față problemelor legate de pandemie. În Haiti, opt jurnaliști, care încercau să afle dacă guvernul îi silește pe oameni să rămână laolaltă, au fost atacați de niște bătăuși în haine civile.

Corespondenții din străinătate nu au rămas imuni în fața unui asemenea tratament. Egiptul l-a expulzat pe corespondentul ziarului britanic The Guardian care le-a pus oficialilor întrebări legate de infecție; Irakul a retras autorizația biroului Reuters de la Bagdad pentru că a făcut același lucru. Expulzarea din China, survenită luna trecută, a unor jurnaliști de la Washington Post, New York Times și Wall Street Journal nu a fost practic legată de epidemie, dar afectează grav independența informațiilor într-o perioadă când regimul lui Xi Jinping este suspectat că ar falsifica statisticile.

Simon subliniază că în China avansează deschis ideea potrivit căreia controlul informațiilor este esențial în stoparea maladiei. El spune că ”există marele pericol ca această concepție să se răspândească în lume”. Dacă se va întâmpla asta, principalul motiv va fi faptul că principala democrație a lumii nu numai că nu face nimic pentru “a stopa flagelul COVID-19 “, dar președintele ei îl și minimalizează.(Rador)

Duma: Bulgaria este la o distanță de o bancă de anticamera pentru zona euro

Premierul Boiko Borisov și-a executat singur comanda militară favorită “stânga-mprejur și iar înainte!”, după ce a întors din nou la 180 de grade politica guvernului cu privire la aderarea la euro. La sfârșitul lunii ianuarie, el a bătut în retragere, însă, începând de sâmbătă, tema legată de anticamera zonei euro devine din nou actuală.

Bulgaria va candida pentru a deveni membră a Uniunii Bancare Europene și a ERM-2, așa numita “anticameră” a zonei euro, până la sfârșitul lunii aprilie.

Pentru a candida, trebuie însă ca încă o bancă să îndeplinească recomandările date de Banca Centrală Europeană cu privire la adecvarea capitalului, au declarat presei, la Consiliul de Miniștri de la Sofia, premierul Borisov si ministrul bulgar de finanțe, Vladislav Goranov.

“Bulgaria va continua conform planului aprobat inițial de aderare la ERM-2 și Uniunea Bancară Europeană. A mai rămas doar un pas pentru deplina ducere la îndeplinire a planului cu care Bulgaria și-a prous să candideze. În săptămânile următoare vom lucra pentru ultimul element din acest plan”, a spus ministrul bulgar de finanțe. Acest “element” pare a fi legat de cele două bănci care, după testele speciale de stres organizate, trebuiau să își îmbunătățească adecvarea capitalului - Fibank și InvestBank. Ministrul de finanțe a explicat că una dintre bănci a format deja zone suplimentare de protecție/tampon, iar cealaltă este la 70% și îi mai rămâne puțin.

“Astfel, ultimele comentarii ale Băncii Centrale Europene vor dispărea”, a spus ministrul Goranov. Ministrul bulgar de finanțe nu a precizat, însă probabil e vorba de Fibank. First Investment Bank se pregătea să plaseze obligațiuni la bursă, însă Comisia pentru Supraveghere Financiară nu a aprobat prospectul emisiei. Vladislav Goranov a precizat că Bulgaria și-a reînnoit simultan cererile pentru intrarea în anticamera zonei euro și pentru aderarea la Uniunea Bancară Europeană.

“Noutatea în anunțul premierului bulgar este că acum concentrăm toate eforturile diferitelor instituții pentru a putea duce la îndeplinire și ultima măsură care se solicită Bulgariei, pentru a primi o decizie pozitivă din partea Băncii Centrale Europene, sprijin politic din partea celorlalte state și o evaluare pozitivă din partea Comisiei Europene. Am avut discuții, la care am participat, și cu Banca Centrală, și cu Comisia Europeană, și acestea și-au reconfirmat angajamentele din vara anului 2018”, a explicat Goranov.

Boiko Borisov a mai subliniat o dată cât este de important ca Bulgaria să se grăbească privind aderarea la euro. “Criza a arătat de ce este atât de important să fim acolo. Pentru că acum pot să folosească miliarde, iar noi nu putem. De aceea, singura mișcare corectă de ieșire din criză, când se impune, este aceasta – să fim în zona euro. Zona euro garantează că o bancă nu poate falimenta, după cum s-a întâmplat cu Banca Comercială Corporativă, a spus premierul.

Însuși Borisov are o vină, pentru că a amânat intrarea Bulgariei în anticamera zonei euro. În urmă cu o zi, el a recunoscut public – și-a exprimat regretul că în urmă cu câteva luni a vorbit de amânare. ”Da, criza este îngrozitoare. Aici pot să îmi fac autocritica. Nu trebuia să fiu atât de “aplicat”, când ne îndreptam încrezători către sala de așteptare a zonei euro. Voi vedeți acum – Banca Centrală Europeană alocă miliarde pentru reconstrucție, însă pentru acele state din zona euro”. Premierul și-a găsit justificarea – temerile societății: ”Așteptarea a fost impusă doar pentru a le explica oamenilor. Dar iată că acum criza a făcut asta și s-a văzut de ce este important”, a spus Boiko Borisov.(Rador)

Știri pe scurt:

• Epicentrul pandemiei de coronavirus pare să se fi deplasat recent din Europa în SUA, reiese dintr-un bilanț publicat luni de The New York Times. În SUA se înregistraseră cel puțin 555.000 de cazuri de Covid-19 și cel puțin 22.000 de morți din cauza aceleiași boli; la nivel mondial, îmbolnăvirile au depășit 1,8 milioane și decesele 114.500. Sub titlul „Coronavirus sau nu, e totuși America”, echipa editorială a cotidianului Wall Street Journal se arată îngrijorată de restrângerea libertății, atrăgând atenția că dispozițiile draconice și aplicarea lor strictă vor submina susținerea publică pentru comportamente ce pot frâna pandemia. Un semnal de alarmă vine și din Europa, unde site-ul EUobserver califică pandemia „un cadou pentru autoritari și dictatori”. Chiar și în actuala criză „e necesar să fim extrem de atenți la ce se întâmplă cu democrația în acest moment istoric. Lupta cu pandemia nu poate fi folosită drept pretext pentru un atac global contra drepturilor omului și democrației. Astăzi suntem în război: trebuie să luptăm fără să ne uităm trecutul, fără să ne negăm valorile și motivele încă valide ce au dat naștere visului european”. Publicația britanică Financial Times analizează impactul pandemiei asupra supremației americane în lume, concluzionând că aceasta din urmă depinde de răspunsul la două întrebări: „În ce monedă din lume ai cea mai mare încredere?” și „În ce altă țară ți-ai lăsa copilul să plece la studii sau muncă?” Cum pentru majoritatea clasei de mijloc a lumii răspunsurile sunt dolarul, respectiv SUA, dacă această situație se va menține și după pandemie supremația americană va fi supraviețuit coronavirusului.

• În privinţa Europei, acelaşi ziar britanic apreciază într-un alt articol că „Motorul franco-german al UE – considerat de unii «terminat» – a revenit la viață în fața crizei coronavirusului, Parisul și Berlinul colaborând în tandem la eliberarea unui fond de ajutorare în valoare de 500 miliarde euro destinat zonei euro – un acord care l-a un moment dat era în pragul eșecului. Le Soir observă că în Spania, Italia și Franța bilanțurile deceselor se ameliorează ori măcar fluctuează ușor. Dar, „cu peste 900 de decese înregistrate două zile la rând în spitale, fără a lua în calcul căminele de bătrâni, Marea Britanie este țara din Europa unde Covid-19 este cel mai letală în prezent”. Ideea relaxării restricţiilor prinde avânt în UE, şi cotidianul italian La Stampa prezintă un rezumat: „Coronavirusul continuă să provoace frică, însă înspăimântă și economia blocată, iar necesitatea de a reporni motoarele este din ce în ce mai presantă. În Europa, unii au decis deja să-și reia activitățile, cum ar fi Austria, Danemarca, Norvegia și Cehia; în schimb, țările cele mai afectate, precum Italia și Spania, planifică revenirea la normal cu mai multă prudență. Deocamdată, restricțiile din Germania rămân în vigoare, însă a început discuția de relaxare a restricțiilor. În Belgia și în Finlanda, în schimb, experții științifici evaluează ieșirea din carantină, dar fără a anunța date exacte.”

• Ambasadorul UE în Israel publică în ziarul Jerusalem Post un editorial intitulat „Uniunea Europeană va fi vârful de lance al răspunsului internaţional la pandemia coronavirusului”, în care evidenţiază pe lângă măsurile economice adoptate de bloc şi „cercetarea ştiinţifică şi tehnologică în lupta cu Covid-19”, caz în care se remarcă programul UE Horizon 2020 care finanţează cu 140 de milioane de euro echipe de cercetare din toată Europa şi din state partenere pentru găsirea unui vaccin. O iniţiativă concretă în acest sens anunţă ziarul italian La Reppublica: „Vor începe, la sfârșitul lunii aprilie, în Anglia, primele teste accelerate pe om – pe 550 de voluntari sănătoși – ale vaccinului dezvoltat de compania ADVENT-IRBM din Pomezia, Italia, împreună cu Institutul Jenner de la Universitatea Oxford”. Televiziunea americană CNN relatează însă că „China impune noi restricţii în ce priveşte cercetările privind coronavirusul, în timp ce lumea întreagă luptă din greu să stopeze răspândirea infecţiei cu virusul mortal. Noile reglementări anunţate de Beijing privesc restricţionarea publicării materialelor privind cercetările legate de coronavirus, după cum reiese de pe site-ul Universităţii Fudan. Oficiali ai guvernului de la Beijing au pedepsit şi au redus la tăcere medici şi cercetători care au încercat să tragă semnalul de alarmă cu privire la această boală mortală”.

• Revenim la ziarul financiar britanic Financial Times care abordează şi acordul istoric încheiat de OPEC şi Rusia în weekend, apreciind că „răspunsul la acordul pentru cea mai mare reducere din istorie a ofertei de petrol denotă adâncimea gropii în care s-a scufundat economia globală”. Dacă va rezista, acordul ar putea fi fix minimul necesar pentru stabilizarea prețurilor. Financial Times consideră că un mare merit îi revine președintelui american Donald Trump, care s-a bazat pe „colegii” săi autoritari din Rusia și Arabia Saudită, împins de necesitatea de a avea industria petrolieră americană de partea sa la alegerile din noiembrie. Publicația franceză La Tribune consideră că „acest acord pune capăt bătăliei dintre Arabia Saudită și Rusia, declanșate înaintea pandemiei, care, frânând activitatea economică mondială, a dus la prăbușirea cererii de petrol, în situația în care piața era excedentară”. Din Italia, La Repubblica crede și ea că acordul poate fi definit drept „istoric”, dar „întrebarea este acum dacă piața petrolieră se va mulțumi cu această reducere și o va considera suficientă pentru menținerea prețurilor, care sunt oricum în cădere liberă”. Pe plan economic mai merită menţionat cotidianul irlandez The Irish Times, care subliniază că „Europa plăteşte un preţ piperat pentru externalizarea în China a producţiei vitale de echipamente sanitare”, remarcând că preşedintele francez Emmanuel Macron îndeamnă la restabilirea „suveranităţii UE” în producţia de articole esenţiale, în vreme ce ziarul turc Sabah face un apel la depolitizarea Fondului Monetar Internațional. „Toate instituțiile internaționale fondate în perioada Războiului Rece, în frunte cu FMI, trec printr-un test al valorilor globale, al credibilității, al transparenței și al justeței. În ce privește politizarea, FMI trebuie să treacă un examen dificil al corectitudinii. Dacă nu ignoră presiunile statelor fondatoare și nu se concentrează pe o abordare incluzivă și mai presus de politică, nu va putea să își consolideze eficiența și abilitatea de a genera soluții în depășirea problemelor actuale și viitoare”, comentează Sabah. Încheiem cu un alt comentariu, mai degrabă caustic, al ziarului bulgar Sega despre dependenţa Europei de Vest de mâna de lucru ieftină est-europeană: „Vestitul «instalator polonez» (imigrantul est-european) împotriva căruia au protestat atât de mulți după marea extindere a UE se dovedește acum o forță de muncă de importanță crucială. Nu e atât de departe vremea în care, înainte de expirarea termenului maxim de restricții pentru Bulgaria și România, la începutul anului 2014, britanicii erau speriați că cele două state s-au pregătit să îi inunde cu forță de muncă ieftină. Iar Franța și Germania au alarmat în privința «dumpingului social» și au cerut o legislație europeană specifică pentru limitarea liberei circulații a forței de muncă, după cum s-a și întâmplat. Nepretențioșii noștri lucrători invitați, care nu de puține ori au acceptat să lucreze în condiții scoțiene, au acum o invitație politicoasă și un coridor special pentru a trece frontiera, garantat de Bruxelles”. (Rador)