”Pandemia ne-a afectat total afacerea. Am fost primii loviți și primii închiși. Ne-am repliat un pic pe parcurs, am trecut pe livrări acolo unde am putut. Dar am rămas la o treime din venituri. La începutul crizei am redus programul (și salariile) angajaților. Acum, o parte sunt în șomaj tehnic”, spune sibianul Dan Paștiu, care conduce lanțul de restaurante Dabo Doner în cadrul căruia lucrau circa 1000 de oameni, cu tot cu cei din unitățile francizate. Intr-o întâlnire avută miercuri #deladistanță cu HotNews.ro, Paștiu avertizează că la noi, criza abia acum e pe cale să înceapă.

Dan Pastiu, Dabo InternationalFoto: Hotnews

Vezi aici discuția avută cu proprietarul Dabo International, Dan Paștiu:

Ce a mai spus Paștiu în cadrul discuției:

• ​Functionam acum cu 20 locații care sunt stradale. Avem 35% din încasările de dinainte.

• Platformele de livrări ne căpușează, ei având comisioane foarte mari. Clientul nu simte acest cost, dar pentru noi e mare. Ne depășește cu mult marjele de profit.

• Relația cu francizatii este una bună, de colaborare în continuare. Ne întâlnim pe Zoom săptămânal. ​Suntem o comunitate unită și puternică. Criza ne-a întărit puțin.

• Sunt câteva avantaje în nebunia asta. Fiecare dintre colegi vine cu soluții și propuneri. Înainte toți așteptau ca noi de la centru să avem toate inițiativele. Acum sunt și ei mai implicați, mai deschiși, mai hotărâți să treacă peste momentul asta.

• Am auzit de Covid la începutul anului, când el era localizat doar în China. Majoritatea oamenilor spuneau atunci că e o nouă oportunitate. Dar mie mi-a fost teamă că se va extinde încă de pe atunci. Asta a fost feelingul meu, nu vreau să creadă cineva că mă dau viteaz după război.

• Am avut ședințe interne legate de cum vom reacționa în caz că ajunge criza și la noi. Când am început să simțim frica și isteria produsă de virus, am început să simțim în încasări. Lumea nu mai ieșea pe stradă. În Horeca e foarte simplu. Dintr-o data au dispărut oamenii de pe stradă, a dispărut vadul, iar încasările s-au dus în cap. Primele măsuri: reducerea programului și lucru în ture mai restrânse. Au fost și reduceri salariale. Cele mai mari cheltuieli în România sunt cele cu personalul, nu chiriile și utilitățile.

• Emoțional, am fost foarte afectat în primele zile. Nu putea nimeni să stea de vorba cu mine atunci. Primul semnal major a fost închiderea școlilor. Eu sperăm cumva că dacă nu se închid școlile, putem merge mai departe. Dar fără școli... norocul meu a fost că am reușit să trec peste perioadă respectivă. Am luat planurile deja făcute, am început să le implementăm. Poate un pic mai devreme decât au făcut-o alții.

• ​Căderea asta economică e ca o cădere în prăpastie: durează doar câteva secunde. Te trezești pe findul prăpastiei, unde fie zaci mort, fie cu picioarele rupte. Și durează foarte mult să ieși de acolo. Ieșirea nu e niciodată la fel de rapidă cum e căderea.

• ​Cred că vom reveni la normal, dar abia anul viitor sau poate în doi ani de zile. Revenirea va fi după ce vom găsi un vaccin și o schema de tratament eficientă. Eu cred că mall-urile vor fi ultimele care se vor deschide. Și, din păcate, ponderea mall-urilor în afacerea mea este destul de importantă.

• Am cumpărat deja o flotă de biciclete, e mai la îndemână (soluție de criză), le-am pus pe locații. Am readus oamenii din șomaj, o parte din ei, că să fie curieri de livrări. Am dezvoltat o aplicație, ​o platformă proprie care e disponibilă și în Google Pay și în App Store. Vom trece și la comenzi la nivel național de săptămâna viitoare. Important e să luăm legătură direct cu clienții, nu prin intermediari.

• Toată lumea vorbește de criza asta că e la fel ca cea din 2008. Am auzit mulți analiști care o compară cu Al Doilea Război. Eu cred că e mult mai grav ce se întâmplă acum. Și țineți cont că adevărata criză economică nici nu a început încă!

• Acum au căzut toate industriile dintr-odată, lumea stă acasă și se uită pe Netflix, stăm în bucătărie sau cu copiii și ne plângem de cât de greu e să stai acasă. Criza va începe când vor ieși oamenii din casă.

• ​Eram învățați cu un salariu de 3-4000 de lei iar acum te trezești cu un șomaj de 1500 lei. Doar că standardele de viață au rămas la un nivel al venitului tot de 3-4000 lei. ​Rezistența noastră la schimbare, din bine în rău, este foarte mare. E o rezistență omenească, n-ai ce să-i faci. Omului îi este greu să treacă de la a mânca mușchi de vită la cartofi cu ochiuri.

Vezi discuția integrala în fișierul video de mai sus.