În pofida imaginii de „stat gras”, România are un stat „mic” şi „slab”, reiese dintr-un raport al Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV). Acesta a analizat crizele din ultima sută de ani și a observat lucrurile pe care le au în comun acestea. Diferența este că actuala criză își are originea în sănătate.
Pe scurt, conform ICCV:
• revenirea la puterea de cumpărare de dinaintea crizei salariilor şi pensiilor durează cel puţin o jumătate de deceniu în România
• perioada cea mai dificilă pentru standardul de viaţă va urma abia după ce criza medicală va trece sau se va reduce
• premisele economice şi de politică socială conturează un context dificil pentru politicile de răspuns şi constrângerile la care acestea trebuie să facă faţă
În ultimul secol, România a trecut prin mai multe crize economice:
• marea criză din 1929-1933;
• anii 1940 şi 1950 - perioada de război, foametea din 1945-1947, reconstrucţia postbelică;
• anii 1980, marcaţi de plata datoriei externe; cele două recesiuni ale tranziţiei
• 1990-1992
• 1997-1999
• recesiunea din 2009-2010.
Șase lucruri comune ale acestor crize
1. recesiuni adânci, cu scăderi masive ale standardului de viaţă al populaţiei şi perioade lungi până la recuperarea nivelului dinaintea izbucnirii crizei;
2. capacitatea redusă a economiei de a rezista la şocuri şi de a susţine o plasă de siguranţă socială pe termen mediu şi lung; aceasta derivă şi din poziţia periferică a României în economia mondială şi din slăbiciunile structurale ale economiei;
3. perioada cea mai dificilă din punct de vedere social - cea a degradării calităţii vieţii populaţiei - nu este cea imediat următoare şocului economic, ci se manifestă în timp; pentru populaţie, perioada „curbelor de sacrificiu” durează ani de zile;
4. decalajul în timp între punctul cel mai de jos al căderii economiei şi, respectiv, punctul cel mai de jos al degradării standardului de viaţă; economia îşi revine mai repede decât standardul de viaţă;
5. deteriorarea finanţelor publice prin deficite mari şi creşterea datoriei publice, determinate de căderea economiei; greul efortului de reducere a deficitului şi de plată a datoriei este suportat de generaţiile active la acel moment, nu de cele viitoare;
6. populaţia României este cea care a suportat o parte disproporţionat de ridicată a costurilor economice şi sociale ale crizelor; cu alte cuvinte, aproape fiecare generaţie a cunoscut o perioadă „de sacrificiu”; costurile au fost inegal distribuite, apăsând îndeosebi pe umerii celora cu venituri medii şi mici.
Pe baza experienţei privind crizele, ICCV afirmă că:
1. perioada cea mai dificilă pentru standardul de viaţă va urma după ce criza medicală va trece sau se va reduce; la momentul aprilie 2020, populaţia se raportează încă, psihologic, la nivelul veniturilor din februarie-martie, nu la privaţiunile din viitor;
2. consecinţele socio-economice ale pandemiei asupra calităţii vieţii românilor vor domina cel puţin prima parte a deceniului 2020-2030.
• Particularitatea situaţiei actuale constă în faptul că, pentru prima dată, experimentăm o criză care îşi are originea în sănătate
Stat „mic” şi „slab”: societate extrem de vulnerabilă în situaţii de criză
În pofida imaginii de „stat gras”, România are un stat „mic” şi „slab”, spune ICCV. Acest fapt reiese din:
1. nivelul veniturilor şi cheltuielilor publice, respectiv mărimea statului faţă de cea a economiei
2. nivelul de finanţare a serviciilor publice, în special a sănătăţii şi învăţământului, cu impact major asupra calităţii vieţii şi a deciziei de emigrare;
3. numărul angajaţilor din sectorul public raportat la populaţie şi numărul total de salariaţi: în 2019, România avea cel mai mic număr de angajaţi în sectorul public la 1.000 de locuitori şi, respectiv, cea mai mică pondere a angajaţilor în sectorul public (18,2%) din total salariaţi din statele membre UE.
„Având în vedere că povara gestionării pandemiei a revenit în principal statelor naţionale, se poate argumenta faptul că statul român, „mic” şi „slab”, are o capacitate scăzută de a rezolva situaţii de criză. Cu alte cuvinte, criza medicală şi urmările ei socio-economice găsesc societatea românească extrem de vulnerabilă”, menționează sursa citată.
Citește întregul raport cu privire la pandemia coronavirusului al ICCV.
0
9
