​Închiderea producției va duce inevitabil, cel puțin pe parcursul unei perioade scurte de timp, dar care poate fi până la unul sau doi ani, la reducerea veniturilor unei părți importante a populației, arată un studiu al academicienilor români dedicat evaluării pierderilor economice pe termen scurt ale României. Academicienii recomandă Guvernului să dea asigurări că împrumuturile guvernamentale din acestă perioadă sunt pentru dezvoltarea producției și pentru creșterea investițiilor din economie și nu se vor transfera ca povară generațiilor următoare. De asemenea, ar fi de dorit menținerea capacității de transport a firmelor naționale și încurajarea dezvoltării producției autohtone și dezvoltarea de firme cu capital românesc sau mixt plasate în lanțul valoric de producție al multinaționalelor.

Adunarea Generala, Academia Romana, la 152 de ani de la infiintareFoto: Agerpres

Vezi aici studiul citat.

​Criza sanitară care a izbunit la începutul lunii martie simultan în majoritatea țărilor europene a creat o situație cu totul inedită pentru instituțiile publice din fiecare țară, precum și pentru organisme internaționale din perspectiva identificării unor surse de date care să permită evaluarea impactulului acesteia pe termen scurt asupra economiei. Pentru a răspunde acestor provocări, institute naționale de statistică și organisme internaționale și-au creat, într-o perioadă foarte scurtă, de câteva zile, propriile instrumente pentru a răspunde unei asemenea provocări: măsurarea contracției activității economice în condițiile în care canalele tradiționale pentru culegerea datelor primare erau afectate de restrângerea unor activități de la nivelul agenților economici, populație și chiar de la nivelul instituțiilor publice și de nevoia ca aceste date să fie obținute într-o perioadă de timp cât mai scurtă.

Cum a calculat Academia pierderile economice:

În evaluarea impactului crizei sanitare asupra mediului economic din România poate fi folosit un mecanism ce are la bază:

• (i) datele din trecut privind evoluția economiei naționale, ce sunt disponibile la momentul crizei sunt folosite pentru o evaluare a stării economiei în condiții normale. În acest caz evaluarea trebuie să se realizeze ținând seama și de evoluțiile economiei la nivel european;

• (ii) crearea unor mecanisme ad – hoc pentru culegerea de informații noi de la nivelul agenților economici ținând seama de capacitatea acestora de a produce informații noi și de capacitatea acestora pentru anticiparea efectelor acestei crize asupra propriilor activități economice;

• (iii) completarea continuă a acestor cercetări cu alte date statistice, date administrative sau evaluări realizate de alte instituții naționale și internaționale ce sunt disponibile pe parcursul evoluției economiei în perioada crizei sanitare.

Pentru a calcula aceste pierderi, academicienii spun că în trei țări (Italia, Spania și Germania) sunt comunități importante de români, iar China reprezintă un partener important în importul de mărfuri, atât pentru România dar și pentru majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Potrivit OCDE, țările în care numărul emigranților români cu vârsta mai mare sau egală cu 15 ani sunt: Italia (1,03 milioane persoane), Gemania (0,68 milioane persoane) și Spania (0,57 milioane persoane) .

În egală măsură, cele trei țări sunt parteneri comercianți importanți pentru România. Cele două aspecte mai sus menționate pot determina, cel puțin pe termen scurt, unele probleme economice și sociale României. În primul rând, este vorba de creșterea numărului românilor care sunt rezidenți în aceste țări la momentul pandemiei care se reîntorc în țară pentru o perioadă scurtă de timp sau definitiv. De cele mai multe ori, acest fapt se întâmplă datorită nesiguranței unui loc de muncă legal și implicit în asigurarea unui venit curent care să le asigure acoperirea cheltuielilor curente.În aceste condiții, putem asista la o creștere semnificativă a ratei șomajului și implicit la o creștere semnificativă a cheltuielilor de la bugetul de stat sau de la nivelul colectivităților locale pentru asigurarea unor servicii sociale.

În al doilea rând, este vorba de o reducere a importurilor și implicit, acolo unde acestea sunt destinate producției, la o restrângere a producției interne. Implicit, lipsa importurilor din aceste țări a semifabricatelor care sunt folosite în procesul de producție va duce, în perioada următoare, la o reducere a volumului exporturilor de mărfuri.

Pentru evaluarea impactului crizei sanitare asupra economiei sunt folosite:

• (i) date statistice publicate de INS pentru caracterizarea mediului economic din România până la apariția crizei sanitare;

• (ii) date calitative, obținute în urma realizării unor cercetări statistice special organizate de institut în rândul agenților economici chiar în perioada crizei sanitare, atunci când nu au fost disponibile date statistice pentru evaluarea unor caracteristici ale economiei pentru această perioadă;

• (iii) metode econometrice care asigură o mai bună exploatare a informațiilor disponibile la nivelul celor două categorii de serii de date.

Care va fi impactul crizei sanitare asupra economiei:

Un studiu al OECD actualizat la mijlocul lunii aprilie precizează că, o lună de închidere a economiei este echivalentă cu o reducere a ratei anuale de creștere a PIB de aproximativ 2%. În aceste condiții, o închidere a economiei în jur de trei luni va conduce la o reducere a ratei anuale de creștere a PIB cu valori cuprinse între 4 și 6%. Contracția cea mai mică, de aproape 15%, este estimată pentru Irlanda, iar cea mai mare, de aproape 35%, în Grecia.

La rândul său, FMI preconizează pentru România o contracție a PIB în termeni reali de -5,0%, o rată a inflației 2,2% și o rată a șomajului de 10,1%. Un alt studiu, realizat de UniCredit la începutul crizei sanitare este estimată o contracție a PIB în anul 2020 de 9.4%, dar o revenire rapidă a creșterii în anul 2021 cu 9.8%.

Încomerțul exterior, există un număr semnificativ de firme mici care nu au mai realizat activitate de comerț exterior la nivelul lunii martie. În egală măsură, un număr de firme mici au găsit mijloace pentru creșterea activității de comerț exterior în luna martie, iar contracția importantă a importurilor și exporturilor de mărfuri se datorează restrângerii activității cu valori cuprinse între 25 – 50% a unor firme mari. Incertitudinea este o altă caracteristică a activității în domeniul comerțului exterior ca urmare a efectelor crizei sanitare. Operatorii economici care în trecut asigurau în jur de 17% din volumul de activitate au precizat că nu pot realiza o anticipare a efectelor crizei sanitare asupra activității lor la nivelul lunii martie. Rezultatele obținute sarată că: (i) contracția, în scenariul optimist, este mai mare cu 2pp la importul de mărfuri în raport de export. În aceste condiții, la nivelul lunii martie se anticipează o reducere a deficitului balanței comerciale cu mărfuri la nivelul lunii martie a.c., dar acesta va rămâne în zona negativă; (ii) dimensiunea contracției este greu de anticipat pentru firmele de dimensiuni mari, care realizează 50% din activitatea de comerț exterior. Orice import realizat de o firmă din această categorie poate schimba nivelul de contracție al volumului de mărfuri importat.

Dacă în martie 2020, la nivelul industriei prelucrătoare,dintre agenții economici care au putut estima evoluția volumul de activitate, o pondere de 33,5% prevedeau o restrângere de până la 25% a activității și 30,2 % nu estimau modificări, în aprilie 2020 aceste ponderi erau mai mici cu 9,8% la prima categorie și 13,9 % la ceea de-a doua. În același timp, ponderea agenților economici care prevedeau o restrângere a volumului de activitate de peste 25% era mai mare cu 19,4% în aprilie față de martie 2020, iar procentul celor care estimau o încetare a activității creștea cu 4,2pp în același interval.

Sectorul transporturilor și depozitarii este unul dintre cele mai afectate de incertitudinile legate de impactul epidemiei de COVID-19 asupra volumului de activitate. Astfel, ponderea agenților economici din sector care nu pot face estimări privind evoluția volumului de activitate se majorează de la 25,9 % în martie la 40,1% în aprilie 2020 prin reducerea numărului acelor agenți economici care aveau o viziune asupra evoluției volumului de activitate în martie, cu excepția acelora care previzionau închiderea activității. Din perspectiva agenților economici care dețineau date care să le permită să facă o estimare a evoluției volumului de activitate în perioada martie - aprilie 2020, ponderea agenților economici care nu prevedeau o reducere a volumului de activitate, precum și a celor care estimau o restrângere de activitate cu până la 25% s-a micșorat în aprilie 2020. În aceeași perioadă, dintre agenții economici care puteau să-și estimeze evoluția volumului de activitate, o pondere de 52,5% prevedeau în aprilie 2020 o restrângere a activității cu mai mult de 25% față de numai 44,4% în martie 2020.

Impactul epidemiei de COVID-19 asupra volumului de activitate în sectorul construcțiilor are două caracteristici: pe de o parte, incertitudinea evoluției afacerilor care crește odată cu extinderea orizontului de timp; iar pe de altă parte, creșterea ponderii afacerilor care sunt afectate de restrângerea cu mai mult de 25% din volumul activității sau închiderea acestora. Astfel, la nivelul tuturor agenților economici din sector incluși în cercetarea statistică, ponderea agenților care nu pot estima evoluția volumului de activitate crește de la 21,6% în martie la 33,1% în aprilie 2020, prin reducerea ponderii celor care nu estimau un impact sau estimau un impact de până la 25% din volumul activității. Dintre agenții economici care au putut estima un impact al epidemiei de COVID -19 asupra volumului de activitate în aprilie 2020, o pondere egală cu 61,4% dintre aceștia au previzionat o restrângere a volumului de activitate cu mai mult de 25% sau închiderea activităților față de numai 39,2 % în martie.

În sectorul comerțului cu amănuntul impactul epidemiei de COVID-19 asupra volumului de activitate este la un nivel apropiat mediei pe economie, deși cercetarea statistică a fost efectuată înainte de deciziile privind închiderea unor unități comerciale, altele decât cele alimentare sau farmacii. Astfel, ponderea agenților economici care nu puteau estima impactul epidemiei asupra volumu ui de activitate a crescut de la 20,7% în martie la 32,6 % în aprilie 2020, prin reducerea ponderii agenților economici care estimau o menținere sau un impact de până la 50% din volumul de activitate. Dintre agenții economici din sector care au putut estima o evoluție pentru volumul de activitate în aprilie 2020, o pondere de 21,6% prevedeau închiderea activității sau o restrângere a acesteia cu mai mult de 25% față de 22,1% în martie 2020.

În sectorul de hoteluri și restaurante impactul epidemiei de COVID-19 este dominat de aceeași incertitudine în estimarea evoluției viitoare și de previziunea cu privire la închiderea totală a activității. Astfel, din totalul agenților economici incluși în cercetarea statistică nu puteau estima evoluția volumului de activitate o pondere de 11,7 % în martie, respectiv 27,8% în aprilie 2020. Dublarea ponderii agenților economici cu viziune incertă asupra afacerilor s-a datorat predominat modificării viziunii celor care prevedeau fie închiderea activității (diferență de 5,1 pp în aprilie față de martie 2020), fie o restrângere mai mare de 50,0% a volumului activității (diferență de 6,1 pp în aprilie față de martie 2020). Dintre agenții economici din sector care au putut face o estimare a impactului epidemiei de COVID 19 asupra volumului de activitate în aprilie 95,4% au prevăzut o restrângere a activității de peste 25% sau închidere, față de 92,9% în martie 2020.

Recomandările Academiei:

Recomandarea nr.1 Eliminarea cercului vicios al contracției cererii și al ofertei care s-a format ca urmare a apariției crize sanitare la începutul lunii martie în România și în țările din Europa. Închiderea producției, în cele mai multe sectoare de activitate creează probleme de ofertă și în egală măsură, va duce inevitabil, cel puțin pe parcursul unei perioade scurte de timp, dar care poate fi până la unul sau doi ani, la reducerea veniturilor unei părți importante a populației. Reducerea ofertei pentru cele mai multe produse, amplificată de schimbarea comportamentului populației, în principal datorită creșterii incertitudinii cu privire la menținerea locului de muncă, implicit a menținerii veniturilor de dinainte de criză, și de amenințarea stării de sănătate prin prezența virusului vor genera, cel puțin pe termen scurt, o contracție a cererii populației și o schimbare a structurii acesteia. În aceste condiții se recomandă alocarea de fonduri publice pentru repornirea firmelor indiferent de dimensiunea acestora. Prin această măsură se va asigura:

• Menținerea puterii de cumpărare a populației. O reducere a puterii de cumpărare, cel puțin pentru anumite categorii de gospodării, în condițiile prelungirii perioadei crizei sanitare și a creșterii ratei șomajului poate duce la o creștere a ratei de sărăcie. Un studiu OECD arată că ”la debutul crizei, 40% dintre gospodăriile din țările OECD erau separate de pragul de sărăcie doar cu trei luni” [Gurria, 2020];

• Protejarea forței de muncă și menținerea acesteia în țară. Numai la nivelul primei luni de criză sanitară numărul șomerilor a crescut cu 58 mii, ceea ce reprezintă în raport cu luna anterioară o creștere în cifre relative foarte mare de peste 16%. În aceste condiții rata șomajului a crescut de la 3,9%, valoare înregistrată în luna februarie 2020, la 4,6% în luna martie. Rata șomajului putea fi cu mult mai mare dacă un număr de aproape 500 mii de contracte de muncă nu erau suspendate și susținute prin șomajul tehnic. Lipsa de reacție pentru încurajarea firmelor indiferent de dimensiunea acestora sau de natura capitalului poate duce la o creștere a ratei șomajului la valori foarte mari în următoarele trei, patru luni. O atenție cu totul aparte trebuie avută în vedere în domeniile de activitate în care suspendarea totală sau parțială a activității va fi menținută în perioada următoare (exemplul în acest caz sunt unitățile economice din sectorul HoReCa).

Dacă măsurile sunt asimetrice în raport cu țările din regiune sau a celor de la nivelul Uniunii Europene există riscul consumului acestor servicii în aceste țări de către cetățeni români (petrecerea concediilor în străinătate) și stimularea indirectă a emigrației temporare a personalului care lucrează în aceste sectoare de activitate.

Recomandarea nr.2O argumentare solidă din care să rezulte că împrumuturile guvernamentale din acestă perioadă pentru dezvoltarea producției și pentru creșterea investițiilor din economie nu se transferă ca povară generațiilor următoare , ci din contră asigură o dezvoltare sustenabilă a spațiului economic din România.

Studiile realizate ar trebui să arate că:

• pe termen scurt, sunt conservate actualele locuri de muncă și sunt create noi locuri de muncă pentru atragerea, printre alții, și a românilor plecați în străinătate;

• pe termen mediu și lung, prin această strategie se va asigura o rată de creștere a PIB – ului superioară ratei de creștere a împrumuturilor;

• având în vedere contextual în care ne aflăm, pentru dezvoltarea unor sectoare strategice ar trebui pus accentual pe atragera de fonduri Europene și de fonduri private într-un sistem de fonduri de invesții pentru infrastructură.

Recomandarea nr.3 Menținerea capacității de transport a firmelor naționale pentru a asigura transportul de mărfuri și materii prime pentru reluarea proceselor de producție în unitățile din România care sunt integrate în lanțul de producție la nivel european sau internațional;

Recomandarea nr.4 Datele statisticii oficiale scot în evidență o agravare a deficitului balanței comerciale cu mărfuri. Actuala criză poate reprezenta o bună oportunitate pentru încurajarea dezvoltării producției autohtone (naționale sau locale) în sectoarele de activitate în care există materie primă și piață de desfacere asigurată. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al industriei alimentare. Pe parcursul ultimilor 30 de ani, România a importat produse agro–alimentare în valoare de peste 85 de miliarde euro înregistrând un deficit al balanței de mărfuri pentru acestă categorie de mărfuri de peste 22 miliarde euro. Parte importantă a exporturilor de produse agricole este reprezentată de produse agricole voluminoase, ieftine și neprelucrate (cereale, semințe, animale vii etc.) care aduc un aport valutar redus balanței comerciale a României.

Recomandarea nr.5 Dezvoltarea de întreprinderi cu capital românesc sau mixt plasate în lanțul valoric de producție al întreprinderilor multinaționale care asigură dezvoltarea de tehnologie modernă și pătrunderea pe piețele internaționale pentru valorificarea producției interne. Potrivit ultimelor date statististice publicate de INS “În România, în anul 2018, un procent de 28,6% din numărul total de salariați din întreprinderile active și-au desfășurat activitatea în întreprinderi ce fac parte din grupuri multinaṭionale controlate din străinătate. În întreprinderile controlate din top 10 ṭări, în anul 2018, şi-au desfăşurat activitatea 21,4% din totalul numărului de salariaṭi la nivelul economiei naṭionale. Raportat la ponderea numărului de salariaţi, majoritatea subgrupurilor de întreprinderi din România sunt controlate de firme din Germania, Franţa ṣi Italia”.

Recomandarea nr.6 Investiții în cercetarea științifică românească și dezvoltarea învățământului universitar de elită care să permită susținerea dezvoltării strategice a economiei la nivelul competiției internaționale. Pe fondul reducerii veniturilor bugetare pe tot parcursul perioadei de tranziție România a investit sume derizorii în cercetarea științifică și pentru susținerea învățământului universitar. La nivelul ultimilor ani România a alocat pentru cercetare – dezvoltare numai 0,5% din PIB, cu mult mai puțin decât țările din regiune sau cele din vestul Europei (Bulgaria a alocat 0,8%, Polonia 1,2%, Ungaria 1,5%, Franța 2,2%, Germania 3,1%, iar media la nivelul UE – 28 a fost de aproximativ 2,1%). Investițiile nealocate în mod direct pentru cercetare – dezvoltare de la bugetul de stat sau suținute de mediul privat sunt suportate de fiecare dintre noi prin importul masiv de mărfuri din țări care suportă aceste cheltuieli și stimulează dezvoltarea tehnologică la nivel național.