​​România a devenit, odată cu declanșarea procedurii de deficit excesiv, singurul stat membru al Uniunii Europene care nu mai respectă niciunul din criteriile de la Maastricht, iar abaterile sunt substanțiale, arată un raport de analiză a convergenței "România - Zona Euro”, publicat de Banca Centrală. Raportul a fost coordonat de academicianul Daniel Dăianu, în prezent președintele Consiliului Fiscal, dar și consilier al Guvernatorului BNR.

HotNews.roFoto: Hotnews

Ce mai cuprinde documentul publicat de BNR:

• Tabloul de bord al economiei evidențiază, pe de o parte, abateri în expansiune în cazul dobânzii pe termen lung, în pofida stabilizării, greu încercate de reamplificarea fenomenului flight-to-quality pe piețele financiare internaționale, a mediei randamentelor titlurilor de stat pe termen lung la nivelul înregistrat în precedentele două trimestre (4,3%).

• Se remarcă o ușoară ameliorare în cazul ratei inflației, inclusiv cu estomparea, în mare măsură, a diferențialului în plan regional.

• Magnitudinea deviației soldului bugetar de la valoarea de referință corespunzătoare este ecranată de rezultatul contabilizării costurilor aferente gestiunii urgenței medicale.

• Datoria publică și-a accelerat creșterea în 2020T1, estimările pentru sfârșitul anului indicând consumarea spațiului fiscal efectiv.

• Fluctuațiile cursului de schimb au rămas, spre deosebire de situația la nivel regional, relativ reduse, în pofida reactivării aversiunii globale față de risc și relaxării condițiilor monetare autohtone necesare depresurizării efectelor induse pe piața monetară de majorarea primei de risc suveran.

• Aderarea la zona euro înseamnă obligativitatea României de a solicita, pe baza unui calendar stabilit de comun acord cu instituțiile europene, abrogarea derogării care, este condiționată de îndeplinirea criteriilor de: convergență economică (care se referă la analize legate de convergența nominale, riscuri, evoluția altor factori relevanți); convergență juridică, care presupune analiza compatibilității întregii legislații naționale; convergență financiară, care se referă la aderarea la Mecanismul Unic de Supraveghere și la care se adaugă recomandarea privind creșterea încrederii în sistemul financiar; convergență instituțională, care se referă atât la pregătirea BNR pentru a face față rigorilor Eurosistem-ului, cât și la calitatea instituțiilor publice capabile să mențină un mediu favorabil convergenței sustenabile.

• Exista doua posibile evoluții în situația legislativă din România din perspectiva aderării la zona euro: (i) fie se continuă adâncirea divergenței și depărtarea țării de zona euro dar și de UE – dacă nu încetează seria de proiecte legislative care, din perspectiva legislației europene, sunt incompatibile cu integrarea BNR în Eurosistem – caz în care nici nu se poate pune problema deschiderii negocierilor și continuării parcursului european al României; (ii) fie, politic, se ajunge la un consens pentru oprirea trendului divergenței și reîntoarcerea la convergență juridică. Înainte de a concluziona că divergența juridică trebuie eliminată sau că armonizarea este modalitatea adecvată de rezolva problema divergenței, trebuie semnalat un risc real: orice schimbare a Legii nr 312/2004 privind Statutul BNR, în sensul semnalat de rapoartele de convergență ale BCE și CE, nu trebuie să devină o țintă politică și nu trebuie asociată cu lupta politică internă.

• Ieșirea din „Marele Lockdown”, repornirea economică depind de „costurile de tranzacție”, care și ele depind de evoluția restricțiilor și mersul epidemiei, de elemente de psihologie individuală și colectivă, de comportamentul de economisire și de investire productivă.Traiectoria repornirii în România depinde de cum ne vom descurca cu finanțarea economiei în 2020, de măsuri concrete de sprijinire a economiei și de cum vom fructifica bugetul crescut al UE în anii ce vin; repornirea depinde și de refacerea lanțurilor de producție în Europa.

• Anul 2021 poate aduce operaționalizarea unei regândiri a modelului de dezvoltare, care să pună accent pe robustețe, pe rădăcini autohtone mai viguroase în economie, pe investiții; să avem mai mult în vedere sănătatea populației și securitatea alimentară (ce nu se poate bizui prevalent pe importuri, mai ales când ai acasă un pământ generos), să nu ezităm să aplicăm măsuri de promovare a unor avantaje competitive (de politică industrială).

• Nu putem lăsa totul în grija Pieței Unice. Avem nevoie de o UE mai solidară, coezivă, dar trebuie să ne bazăm totodată mai mult pe forțe proprii; este o lecție a crizei financiare și a celei de acum. Toate acestea reclamă un buget public solid, venituri fiscale sporite.

• În România este necesar un sistem de impozitare mai just (fair), pentru a permite bugetului public să ofere bunuri publice esențiale și să ajute societatea să fie mai robustă. Fiindcă șocuri vor mai exista. Un regim fiscal mai just este necesar în condițiile nevoii acute de a crește veniturile bugetare/fiscale, ce sunt extrem de joase în România.

• Deși criza COVID-19 a găsit România cu structuri economice insuficient de reziliente, spațiu de manevră redus și politici fiscale nesustenabile se pot identifica cel puțin patru oportunități de a reforma economia prin: i) sporirea încrederea românilor în instituțiile statului; ii) re-europenizarea politicii fiscale a României; iii) întoarcerea la o politică fiscală sustenabilă și durabilă pe termen mediu și lung; iv) grăbirea convergenței economice.

Citește aici raportul integral.