Prețurile cerute de fermele locale continuă să fie mai ridicate decât prețurile din regiune, în special în cazul cărnii de porc, al cartofilor, legumelor și merelor, reiese dintr-o analiză realizată de specialiști din BNR, Ministerul Finanțelor, Agriculturii, bănci comerciale și alții. Motivele principale sunt legate de anumite deficiențe care afectează sectorul agroalimentar. Problemele trebuie rezolvate, deoarece sectorul este de importanță sistemică.

AlimenteFoto: pixabay.com

Analiza privind importanța sectorului agroalimentar și problemele specifice (click pentru a deschide). Pe lângă problemele identificate, sunt și soluții practice propuse.

Cinci probleme

1. Productivitatea foarte scăzută în comparație cu media europeană, respectiv 27 la sută (măsurată ca raport între valoarea adăugată brută și numărul de unități anuale de muncă), este explicată, printre altele, de o populație ocupată în agricultură foarte numeroasă, respectiv 1,6 milioane de oameni (18 la sută din întreaga populație europeană ocupată în agricultură provine din România), precum și de un grad de fragmentare al exploatațiilor foarte mare, 33 la sută din numărul total de exploatații la nivel european fiind din România, iar 91,8 la sută dintre acestea au o suprafață mai mică de 5 hectare.

2. Infrastructura rutieră deficitară în zona rurală împiedică o mai bună și eficientă conectare a lanțului producători-procesatori-consumatori. De asemenea, gradul foarte scăzut de acoperire a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare împiedică dezvoltarea de centre de depozitare sau procesare.

3. Lipsa cadastrării terenurilor agricole și fragmentarea exploatațiilor afectează în multe zone creșterea productivității prin limitarea investițiilor în infrastructura de irigații și/sau prin gestionarea incorectă sau la limită a tehnologiei agricole. Este o problemă care se răsfrânge direct și asupra capacității de a atrage finanțare – dată fiind imposibilitatea colateralizării împrumuturilor cu terenurile deținute de fermieri.

4. Lipsa unei pregătiri profesionale corespunzătoare a capitalului uman din sectorul agroalimentar se reflectă de asemenea în nivelul productivității. Conform Academiei Române, pregătirea profesională a lucrătorilor din agricultură este bazată în proporție de 96,4 la sută pe experiență practică, 3,13 la sută pe pregătire de bază, iar 0,47 la sută pe pregătire agricolă completă.

5. Cadrul legislativ impredictibil contribuie de asemenea la inhibarea investițiilor în domeniu.

Trei motive pentru care sectorul agroalimentar este de importanță sistemică

Conform Documentului, deficitul comercial cu produse alimentare a devenit important (4,3 mld euro, decembrie 2019) și este în creștere (dublare în ultimii cinci ani). Acest deficit este parțial diminuat de excedentul comerțului cu cereale (2,2 mld euro, decembrie 2019).

Balanța comercială cu produse agroalimentare are potențial de a se constitui într-un risc sistemic, din cel puțin trei motive:

1. Relația între deficitul de cont curent și crizele financiare sau de balanță de plăți

Deficitul menționat are o contribuție importantă la evoluția nefavorabilă a balanței comerciale și a contului curent. Literatura de specialitate, spune documentul, arată că o deteriorare a deficitului de cont curent este printre cauzele care au declanșat crize financiare sau privind balanța de plăți în cazul economiilor mici și deschise. De altfel, în ultimele evaluări ale Băncii Naționale a României, tensionarea echilibrelor macroeconomice interne, precum și structura și costul finanțării deficitului de cont curent și a deficitului bugetar, se numără printre principalele riscuri sistemice la adresa stabilității financiare din România.

“Deficitul ascendent de cont curent al României a avut o evoluție divergentă comparativ cu țări din regiune. Perspectivele sunt incerte, însă contracția cererii agregate va genera un efect de contracție asupra acestui deficit”, menționează sursa citată.

• În cazul României, dacă fluxuri negeneratoare de datorie au acoperit aproximativ 80 la sută din nivelul deficitului în anul 2019, actualul context ar putea conduce la o creștere a datoriei externe pe termen scurt, ceea ce majorează vulnerabilitatea. Mai mult, vulnerabilitatea este amplificată în principal de dinamica deficitului bugetar, această evoluție în tandem a ”deficitelor gemene” fiind cea mai accentuată din regiune.

„Deficitul bugetar are contribuția principală la deteriorarea deficitului de cont curent, având în vedere că sectorul privat generează un deficit financiar (economii-investiții) de 0,3 la sută din PIB în anul 2019, urmând a trece la un surplus de 6 la sută în anul 2020 și de 8 la sută în anul 2021 (conform Comisiei Europene). Mai mult, în timp ce în țările din regiune se prognozează o corecție a deficitului fiscal, în cazul României autoritățile europene anticipează o deteriorare continuă, până la nivelul de 11,4 la sută în anul 2021”, se arată în document

2. Asigurarea securității alimentare

Asigurarea securității alimentare a fost identificată drept obiectiv important în Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani. Conform previziunilor din respectivul document (întocmit în anul 2015), România ar fi urmat să-și asigure securitatea alimentară la orizontul anului 2020.

“Datele statistice actuale arată că previziunile menționate cel mai probabil nu se vor confirma, ceea ce ar atrage necesitatea intervenției autorităților pentru corectarea deficiențelor. Mai mult, criza generată de pandemia COVID-19 a arătat încă o dată urgența și importanța unui astfel de obiectiv. Accesul la hrană rămâne o problemă cu atât mai relevantă cu cât ponderea cheltuielilor alimentare în totalul cheltuielilor de consum (aproximativ o treime) este cea mai ridicată în România din rândul țărilor membre UE”, spune documentul.

Asigurarea securității alimentare trebuie să țină cont atât de fenomenele climaterice extreme care se așteaptă să se amplifice la nivel global, cât și de necesitatea îmbunătățirii calității hranei consumatorului român.

• Cu titlu de exemplu pentru cea de-a doua idee, suprafața agricolă ecologică are în România o pondere de 2,4 la sută în anul 2018 (în creștere de la 1,93 la sută în anul 2015), dar semnificativ sub media UE (7,5 la sută, anul 2018).

3. Productivitatea scăzută în agricultură

• Deși România deține un avantaj în domeniul agricol, fiind țara cu a șasea cea mai mare suprafață de terenuri agricole din UE și unul din cei mai importanți producători de cereale din UE, are o productivitate foarte scăzută, în bună parte pe seama problemelor structurale care s-au acumulat de decenii (le puteți citi mai sus)

• Structura funciară și a producției apropie România de modelul Franței. Cu toate acestea, deși există potențial pentru o diversificare a produselor agricole cu valoare adăugată mare precum în Hexagon (vinuri, produse horticole sau animaliere), ponderea cerealelor în producția totală este aproximativ dublă comparativ cu Franța (26,1 la sută față de 13,8 la sută).