Numărul joburilor neocupate (vacante) din România a fost de 34.200 în trimestrul al doilea din acest an, cu aproape 8.000 mai puține decât în primul trimestru. Cele mai multe joburi neocupate s-au înregistrat în administraţia publică (5400 joburi neocupate), sănătate şi asistenţă socială (circa 700 joburi libere). În industria prelucrătoare s-a concentrat circa 15% din numărul total al locurilor de muncă vacante (5.200 locuri vacante), iar rata a luat valoarea de 0,47%. La polul opus, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat cele mai mici valori în hoteluri şi restaurante, în industria extractivă şi în învăţământ.
Astfel, cea mai semnificativă scădere atât a ratei, cât şi a numărului locurilor de muncă vacante s-a observat în industria prelucrătoare (-0,34 puncte procentuale, respectiv -4.000 locuri vacante).
Scăderi relevante ale ratei locurilor de muncă vacante s-au regăsit în activităţi de spectacole, culturale şi recreative (-0,18 puncte procentuale), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (-0,17 puncte procentuale), respectiv transport şi depozitare (-0,15 puncte procentuale).
Relativ la numărul locurilor de muncă vacante, acesta a scăzut mai mult în comerţ (-1.100 locuri vacante), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (-600 locuri vacante), respectiv în transport şi depozitare (-500 locuri vacante).
Numărul locurilor de muncă vacante include numărul posturilor plătite, nou create, neocupate, sau care vor deveni vacante, pentru care:
- angajatorul întreprinde acţiuni concrete spre a găsi un candidat potrivit pentru ocuparea postului respectiv (exemple de acţiuni concrete întreprise de angajator: anunţarea existenţei locului vacant prin serviciile de ocupare a forţei de muncă, publicitate prin ziare, media, Internet, contactare directă a posibililor candidaţi etc.);
- angajatorul doreşte ocuparea imediată sau într-o perioadă specifică de timp, stabilită de angajator. Perioada specifică de timp se referă la perioada maximă necesară ocupării locului de muncă vacant.
Sunt considerate locuri de muncă vacante posturile destinate persoanelor din afara întreprinderii (dar pe care pot concura şi persoane din interiorul întreprinderii), indiferent dacă sunt posturi pe durată determinată sau nedeterminată, în program de lucru normal sau parţial.
Nu se consideră vacante, posturile neocupate:
- destinate exclusiv promovării persoanelor din interiorul întreprinderii sau instituţiei;
- din unităţile administraţiei publice, blocate printr-un act normativ.
Posturile ocupate de persoanele care absentează o anumită perioadă de timp (concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului, concedii medicale, concedii fără plată, alte absenţe), se consideră vacante, dacă angajatorul doreşte substituirea pe perioadă determinată (temporară) şi dacă întreprinde acţiuni de găsire a candidaţilor.
Numărul de posturi ocupate se măsoară prin intermediul indicatorului privind efectivul salariaţilor (exclusiv cei cu contract de muncă/raport de serviciu suspendat) la sfârşitul lunii de mijloc a trimestrului de referinţă. Acest indicator exprimă numărul total al persoanelor care au contract individual de muncă / raport de serviciu cu întreprinderea sau unitatea locală, pe durată determinată sau nedeterminată (inclusiv lucrătorii sezonieri, managerul sau administratorul) şi care nu a fost suspendat, fiind valabil în ultima zi a lunii pentru care se completează chestionarul. Sunt excluse cadrele militare şi personalul asimilat (M.A.N., M. A.I., S.R.I. etc.).
Pentru trimestrul II 2020 s-au inclus în mod excepţional salariaţii aflaţi în şomaj tehnic şi cei care au beneficiat de zile libere pentru supravegherea copiilor, chiar dacă în ultima zi a lunii de referinţă au avut contractul de muncă/raportul de serviciu suspendat.
Necesitatea cuprinderii acestor categorii de salariaţi a rezultat din:
- caracterul excepţional al absenţei lor de la locul de muncă (suspendarea contractului de muncă/raportului lor de serviciu, pe o perioada determinată de timp);
- faptul că angajatorul i-a plătit pentru perioada de referinţă (chiar dacă sumele au fost subvenţionate parţial sau în totalitate de autorităţilor statului);
- prevederile legale, care au interzis disponibilizarea acestor salariaţi în condiţiile în care unitatea a beneficiat de subvenţii pentru şomajul tehnic din partea autorităţilor statului;
- imposibilitatea vacantării posturilor ocupate de salariaţii menţionaţi, deoarece angajatorul nu a avut posibilitatea:
o de a declara vacante aceste locuri de muncă sau
o de a iniţia demersurile necesare în vederea angajării altor salariaţi.
De asemenea, au fost incluşi şi salariaţii instituţiilor/autorităţilor publice care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii pentru carantină suportate integral de organismele publice menţionate, mai arată oficialii INS.
0
2
